ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1254/2019

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Compania Națională de Căi Ferate "CFR"- S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României: - anularea Încheierii nr. III/9 din 16.02.2015 emisă de Curtea de Conturi prin care a fost respinsă contestația formulată de CNCF CFR S.A. împotriva Deciziei nr. 111/10/09.01.2015; - anularea în parte a Deciziei nr. 111/10/09.02.2015 emisă de Curtea de Conturi - Departamentul III - Direcția I; - anularea în parte a Raportului de Control nr. x/12.12.2014 emis de Curtea de Conturi a României - Departamentul III - Direcția I, cu privire la măsurile contestate, anume: - cu privire la constatările de la pct. 9 și măsurile dispuse la punctul 13 din Decizie; - cu privire la constatările de la pct. 8 și măsurile dispuse la punctul 8.1 din Decizie .

Soluția primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 3278 din 9 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. - S.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, având ca obiect "litigiu Curtea de Conturi".

Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 3278 din 9 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. - S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta CNCF CFR S.A. susține că hotărârea atacată a fost pronunțată cu greșita aplicare a normelor de drept material, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Cu privire la considerentele reținute de prima instanță pentru respingerea cererii de anulare a constatărilor de la pct. 8 din Decizia Curții de Conturi nr. III/10/09.01.2015 și a măsurilor dispuse la punctul 8.1 din decizie, în mod greșit acestea se fundamentează pe împrejurarea că actul adițional prin care s-a prelungit termenul de executare a lucrărilor a fost încheiat ulterior expirării duratei contractului inițial. Actele adiționale au fost încheiate pentru prelungirea duratei de execuție a lucrărilor din cauza condițiilor meteo nefavorabile. Consideră recurenta că, judecătorul fondului a făcut o confuzie între termenul de valabilitate al contractului (acesta fiind încheierea procesului-verbal de recepție finală a lucrărilor contractate - 15.04.2013) și eliberarea garanției de bună execuție (13.05.2015) și, pe de altă parte, termenul de execuție prevăzut expres, anume 60 de zile. În ceea ce privește respingerea cererii de anulare a constatărilor de la pct. 9 din Decizia Curții de Conturi nr. III/10/09.01.2015 și a măsurilor dispuse la pct. 13 din decizie, prima instanță a constatat producerea unui prejudiciu cert în valoare estimată de 9.636,59 RON, TVA inclus. Consideră recurenta că instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 3 lit. d) din H.G. nr. 28/2008 și Legea nr. 10/1995 care definesc lucrările de intervenții. Așa cum a arătat prin cererea de chemare în judecată, lucrările executate în baza Contractului de execuție nr. x/29.11.2013 pentru "Intervenții accidentale la construcții și instalații aferente de pe raza sucursalei CREIR CF București" nu se încadrează în categoria lucrărilor de intervenții ce constau în: reparații capitale, reconstituire, transformări, modificări, extindere, desființare parțială, consolidări, reabilitări termice, așa cum sunt definite în H.G. nr. 28/2008 și Legea nr. 10/1995. Contractul de execuție nr. x/29.11.2012 are ca obiect intervenții accidentale la clădiri și instalații aferente, scopul acestora fiind de a remedia în regim de urgență defecțiunile și avariile care au apărut și pot conduce la producerea anumitor disfuncționalități și pagube. Considerentele hotărârii atacate se întemeiază pe o interpretare eronată dată reglementărilor legale în vigoare, reținând în mod greșit constatările și măsurile dispuse de curtea de conturi prin decizia contestată. De asemenea, se arată că în mod greșit instanța de fond a constatat existența unui prejudiciu cert în condițiile în care Procesul-verbal de control nr. x/8.08.2013 încheiat în Stația CF Sinaia de Inspectoratul de Stat în Construcții - Inspectoratul Județean Construcții Prahova rezultă că "starea tehnică a construcției este afectată de degradări apărute în timp la sistemul de evacuare a apei de pe acoperiș, fapt ce a favorizat infiltrarea apei în cornișa și streașina înfundată, producând degradarea acestora și chiar dislocări de material. În realitate, reparațiile executate nu s-au făcut cu schimbarea formei, a structurii și a materialelor inițiale, scopul acestora fiind de a remedia în regim de urgență avariile și a evita atât deteriorarea continuă a clădirii cât și perturbarea activității specifice căii ferate și afectarea siguranței feroviare și nu în ultimul rând evitarea producerii unui incident.

Legal citată intimata nu a formulat întâmpinare.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. În baza Raportului de control nr. x/12.12.2014 încheiat în urma acțiunii de verificare "Controlul utilizării fondurilor alocate de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Transporturilor pentru întreținerea și repararea infrastructurii feroviare" efectuate la reclamanta Campania Națională de Căi Ferate - CFR S.A. a fost emisă Decizia nr. III/10/9.01.2015 prin care s-au constatat nereguli și au fost dispuse măsuri în sarcina reclamantei. Contestația formulată împotriva Deciziei, mai concret asupra măsurilor dispuse la pct. 8.1 și la pct. 13, a fost respinsă prin Încheierea nr. III/9/16.02.2015 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor, aceasta din urmă constituind obiectul prezentei acțiuni. Curtea de apel soluționând cauza a respins acțiunea ca neîntemeiată reținând că actele contestate sunt legal și temeinic întocmite, soluție împărtășită și de instanța de control judiciar. Prin Decizia nr. III/10/09.01.2015 a Curții de Conturi au fost constatate o serie de abateri, dispunându-se în consecință măsuri corespunzătoare, dintre care două fac obiectul contestației în prezenta cauză. - Măsura dispusă la pct. 8.1 din Decizie "Calcularea și recuperarea sumei reprezentând penalități contractuale pentru lucrările neexecutate în termen, inclusiv a sumei estimate în raportul de control" vizând Contractul de execuție lucrări nr. x/08.10.2012 pentru executarea de "Lucrări de întreținere și reparații coridor TV Paneuropean, tronson București - Câmpina". Măsura a fost dispusă ca urmare a constatării abaterii de la pct. 8 al deciziei, constând în: "Nerespectarea clauzelor contractuale stabilite prin contractul de achiziție publică referitoare la cantitatea și calitatea bunurilor livrate/lucrărilor executate/serviciilor prestate și/sau la termenele stabilite". - Măsura dispusă la pct. 13 din decizie, "Stabilirea întinderii prejudiciului determinat de efectuarea de plăți pentru produse/lucrări/servicii, neexecutate/nerecepționate în cantitatea facturată și plătită, inclusiv a sumei estimate în raportul de control, prin verificarea încadrării lucrărilor pe articole de deviz corespunzătoare, precum și a cantităților de lucrări executate și decontate în cadrul contractului și recuperarea acestuia, potrivit legii", având în vedere Contractul de execuție lucrări nr. x/29.11.2012 pentru "Intervenții accidentale la construcții și instalații aferente de pe raza Sucursalei Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF București", Măsura a fost dispusă ca urmare a constatării abaterii de la pct. 9 al deciziei, constând în "Efectuarea de plăți pentru produse/lucrări/servicii, neexecutate/nerecepționate în cantitatea facturată și plătită". În ceea ce privește prima dintre cele două abateri contestate (pct. 8 Decizie), aceasta vizează Contractul de execuție lucrări nr. x/8.10.2012 - "Lucrări de întreținere și reparații Coridor TV Paneuropean, tronson București - Câmpina", a cărei dată de finalizare a fost stabilită prin documentația de atribuire la data de 15.12.2012. La data de 17.12.2012, prin Actul Adițional nr. 1 a fost prelungit termenul de executare a lucrării de la 15.12.2012 la data de 14.02.2013, încheierea actului adițional realizându-se după expirarea duratei contractului inițial. La momentul prelungiri duratei de executare a lucrărilor, acestea erau realizate în procent de 87,03%, rămânând de executat 12,97%, sens în care termenul a fost prelungit cu 60 de zile. Cu o zi înainte de expirarea acestui ultim termen de 60 de zile este încheiat un nou Act adițional nr. 2/15.02.2013, prin care se prelungește termenul de executare a lucrărilor cu 90 de zile, stadiul lucrărilor fiind cel de la data încheierii primului act adițional. Însă, prin cele două prelungiri acordate, termenul de executare a lucrărilor a ajuns de 210 zile (7 luni) depășind termenul prevăzut în Caietul de sarcini nr. x/10.15.2012, parte integrantă din documentele contractului, unde la Capitolul 3 era prevăzută o durată a lucrărilor de maxim 60 zile. Potrivit dispozițiilor art. 95 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, caietul de sarcini constituie parte integrantă a contractului de achiziție, astfel că autoritatea contractantă trebuie să respecte termenul stabilit prin documentele contractului. În acord cu opinia judecătorului fondului, Înalta Curte reține că apărarea reclamantei-recurente, în sensul că rațiunea prelungirii duratei de execuție este constituită de condițiile meteorologice nefavorabile, nu poate fi reținută, dat fiind faptul că la momentul declanșării procedurii de achiziție și al încheierii contractului se cunoștea perioada în care urma a se executa contractul. Astfel, aceste împrejurări puteau fi cunoscute de la momentul încheierii controlului, fiind previzibile la momentul întocmirii caietului de sarcini. Pe de altă parte, avertizările meteo, mai concret adresele de înaintare emise de recurenta-reclamantă către diversele sale succesorale, cu privire la aceste avertizări meteorologice ale ANM transmise pentru luarea de "măsuri necesare pentru asigurarea circulației trenurilor în condiții de siguranță" nu pot conduce la exonerarea de răspundere a executantului pentru neexecutarea în termen a lucrărilor. Legat de cea de-a doua abatere prevăzută la pct. 9 al Deciziei contestate, anume "Efectuarea de plăți pentru produse/lucrări/servicii neexecutate, nerecepționate în cantitatea facturată și plătită", aceasta vizează Contractul nr. x/29.11.2012 ce are ca obiect "Intervenții accidentale la construcții și instalații aferente de pe raza Sucursalei Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF București". S-a constatat existența unor discrepanțe între: suprafața hidroizolației realizate în stația CF București Nord (446 mp) și cea facturată (500 mp); suprafață reparații realizate la acoperiș în Stația Sinaia (692,88 mp) și cantitatea facturată (698,86 mp). S-a estimat astfel un prejudiciu în valoare de 9636,89 RON, ce se impune a fi recuperat. Recurenta nu contestă aceste constatări ale autorității intimate rezultate din efectuarea verificărilor în teren, menționând doar că măsurile s-au impus conform comenzilor. Or, în cauză nu se contestă lucrările efectuate conform comenzilor, ci se contestă discrepanța dintre lucrările executate efectiv în teren și cele facturate. În legătură cu acest aspect, recurenta-reclamantă nu a formulat apărări și nu a justificat diferența achitată în plus. Pentru considerentele expuse mai sus, reținând că actele administrative atacate sunt legale, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. și ale art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul ca nefondat.