ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1861/2016

Decizia nr. 1861/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 22 iulie 2015, reclamanta Universitatea A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, din cadrul Ministerului Educației și Cercetării Științifice, suspendarea executării notei de constatare din 05 iunie 2015 și a scrisorii de notificare a debitului către beneficiar din 18 iunie 2015, comunicate la data de 23 iunie 2015 și înregistrate în 23 iunie 2015, prin care s-a stabilit în sarcina sa un debit în valoare de 36.803,43 lei.

Prin Sentința nr. 380 din data de 17 decembrie 2015 Curtea de Apel Timișoara a declinat în favoarea Curții de Apel București competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta Universitatea A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare din cadrul Ministerului Educației și Cercetării Științifice.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 22 din contractul de finanțare nr. 13 din 01 martie 2009, care prevăd în mod expres instanța competentă în soluționarea litigiilor ce decurg din derularea contractului, și anume cea în a cărei rază teritorială se află sediul OI/AM, adică Municipiul București, dar și a celor ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora " reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale."

Prin Sentința nr. 1047 din data de 28 martie 2016 Curtea de Apel București a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta Universitatea A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare - Direcția Generală Organismul Intermediar pentru Cercetare din Cadrul Ministerului Educației Cercetării Științifice, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru a hotărî asupra acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere faptul că Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/2015 și scrisoarea de notificare a debitului nr. x1/2015 sunt acte emise în procedura reglementată de dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, prin care se constată abateri de la aplicarea prevederilor legislației naționale și comunitare în domeniul achizițiilor publice. Ele nu au fost emise în baza contractului de finanțare încheiat între părți, ci ca urmare a însuși controlului efectuat, în regim de putere publică, de către autoritatea publică pârâtă.

Întrucât litigiul nu vizează executarea/neexecutarea unui contract administrativ s-a apreciat că, în ceea ce privește competența instanței, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și nu dispozițiile contractuale de alegere a competenței, reclamanta manifestându-și opțiunea de a sesiza instanța de la sediul său, prin introducerea acțiunii pe rolul Curții de Apel Timișoara.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Reclamanta Universitatea A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/2015 și a scrisorii de notificare a debitului nr. x1/2015, acte administrative emise de pârâta Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, din cadrul Ministerului Educației și Cercetării Științifice.

Raportul juridic dedus judecății rezultă din acte unilaterale emise de pârâtă în procedura reglementată de dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, prin care se constată abateri de la aplicarea prevederilor legislației naționale și comunitare în domeniul achizițiilor publice, iar nu din contractul de finanțare încheiat inițial între părți, astfel încât litigiul nu vizează executarea/neexecutarea unui contract administrativ.

Astfel cum în mod corect a reținut Curtea de Apel București, alegerea de competență stabilită în cuprinsul art. 22 din contractul de finanțare încheiat de părți, vizează exclusiv eventualele litigii strict în executarea contractului, adică a clauzelor cuprinzând drepturile și obligațiile inserate în cuprinsul acestuia (răspunderea contractuală), iar nu și actele administrative distincte de contract, emise în baza O.U.G. nr. 66/2011, prin care s-a constatat încălcarea unor obligații legale, iar nu contractuale, adică (pretinsa) nerespectare a procedurii achizițiilor publice, care a cauzat pretinsa neregulă și, în consecință, a antrenat procedura reglementată de actul normativ sus-menționat.

Având în vedere aceste aspecte, se constată că pentru stabilirea instanței competente sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din legea contenciosului administrativ, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.

Se constată, așadar că, în materia contenciosului administrativ, competența teritorială este una alternativă, fiind stabilit un beneficiu în favoare reclamantului, pentru considerații care urmăresc o protecție mai bună a drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor, de a opta între cele două instanțe la momentul formulării cererii.

În același timp, în doctrină și jurisprudență s-a reținut că odată ce, prin introducerea cererii, partea și-a exercitat dreptul de a opta pentru una dintre instanțele competente teritorial potrivit legii, nici reclamantul nu mai poate reveni asupra opțiunii sale și nici instanța nu poate, din oficiu, să invoce necompetența teritorială și să își decline competența.

Înalta Curte apreciază că, prin introducerea cererii de chemare în judecată la instanța de la sediul său, reclamanta a făcut alegerea de domiciliu în sensul dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel încât, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Universitatea A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare - Organismul Intermediar pentru Cercetare din cadrul Ministerului Educației și Cercetării Științifice, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2016.

Procesat de GGC - CT