ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1989/2018

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015, reclamanta UNIVERSITATEA POLITEHNICĂ TIMIȘOARA a chemat în judecată pe pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ ȘI INOVARE - DIRECȚIA GENERALĂ ORGANISM INTERMEDIAR PENTRU CERCETARE DIN CADRUL MINISTERULUI EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE, solicitând anularea Notei de constatare nr. x, a Scrisorii de notificare a debitului către beneficiar nr. 8936/18.06.2015, și a Deciziei nr. 9910/04.08.2015 de soluționare a contestației administrative.

Prin Sentința civilă nr. 568 din 23 februarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Universitatea Politehnică Timișoara, a dispus anularea Notei de constatare nr. x și a Deciziei nr. 910/4.08.2015 emise de pârâtă, și a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea scrisorii de notificare a debitului, respingând acest capăt de cerere ca inadmisibil.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a formulat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare (continuat de Ministerul Cercetării și Inovării), solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea spre rejudecare, cu obligația de efectuare a unei expertize tehnice, iar în subsidiar, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

A invocat recurenta nelegalitatea sentinței, arătând că, pentru a se pronunța, instanța a preluat susținerile reclamantei din cererea de chemare în judecată, conform cărora achizițiile ce fac obiectul contractelor 96/20.01.2014 încheiat cu societatea comercială S.C. A. SRL și contractului nr. x/17.01.2014 incheiat cu S.C. B. S.R.L. nu servesc pentru aceeași necesitate, ci dotării unor laboratoare de cercetare diferite.

Or, în situația în care este vorba de echipamente specializate, era absolut nevoie de părerea unui expert tehnic în specialitatea respectivă, iar instanța, în baza rolului activ era obligată, în lipsa unei solicitări în acest sens de către intimată, să dispună din oficiu o astfel de expertiză.

Soluția instanței de fond este nelegală și din punctul de vedere ar reținerii eronate potrivit căreia cele două camere ar răspunde unor necesități diferite.

Astfel, conform opiniei expertului C., care a întocmit Raportul de misiune în urma vizitei de verificare la fața locului din perioada 05.05.2014-09.05.2014: "Echipamentele achiziționate prin contractul 96/20.01.2014 încheiat cu societatea comercială SC A. S.R.L. - High-speed camera (model E. cu obiectiv F. 20mm Fl/8 EX DG Aspherical și software G.) și contractul nr. 68/17.01.2014 incheiat cu S.C. B. S.R.L. - Camera de termoviziune in infraroșu, Model FLIR T640 cu Lentila cu deschiderea de 7 grade, Acumulatori, încărcător, software H. au fost cumpărate in achiziție directa. Produsele au uz similar (camera de mare viteza măsoară obiectele ce se deplasează cu viteza mare, iar camera de termoviziune in infrarosu măsoară temperatura obiectelor), cele două acoperind necesități similare în cadrul proiectului (instrumente de măsură pe bază de captare de imagini), iar valoarea lor de achiziție totala depășește echivalentul în RON a 30.000 euro."

Prin urmare necesitatea similară a celor două contracte a fost constatată de un expert IT, fiind înlăturată fără temei de către instanța de judecată.

In speță, obiectele celor două contracte - respectiv achziția unei camere de termoviziune în infrarosu (contract nr. x/20.01.2014 încheiat cu SC A. SRL) și achiziția unei high-speed camera (cameră ultra rapidă) (contract de furnizare nr. x/17.01.2014 încheiat cu B. SRL) servesc aceleiași necesități, respectiv dotarea laboratoarelor de cercetare.

Analiza situației celor două contracte nu a plecat de la obiectul similar al acestora, ci de la necesitatea pe care urmau să o acopere cele două contracte.

Astfel, necesitatea care trebuia avută în vedere de către intimată la întocmirea planului de achiziții era dotarea laboratoarelor de cercetare. La acel moment, estimând valoarea achizițiilor necesare dotării acestor laboratoare, reclamanta trebuia să aleagă o procedură de atribuire competitivă, având în vedere depășirea pragului valoric stabilit de art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 pe contractele având ca obiect achiziții în vederea dotării laboratoarelor de cercetare.

Din cele expuse, rezultă că beneficiara contractului de finanțare a utilizat în mod abuziv o procedură necompetitivă, invocând fără temei lipsa necesității aplicării unei proceduri de licitație.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

La rândul său, recurentul pârât Ministerul Cercetării și Inovării a depus răspuns la întâmpinare, reiterând principalele susțineri din cererea de recurs.

Prin încheierea din 2 aprilie 2018, pronunțată de Completul de filtru în temeiul art. 493 alin. (7) Cod procedură civilă, s-a admis în principiu recursul.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimata reclamantă a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Nota de constatare nr. x și Decizia nr. 9910/4.08.2015, emise de Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare, prin care i s-a imputat săvârșirea unei nereguli la încheierea Contractului de furnizare nr. x/17.01.2014 cu S.C. B. S.R.L. .

Criticile aduse de recurent sentinței nu sunt fondate, acesta urmărind să substituie considerentele instanței de fond cu propriul raționament care însă nu are temei în vreo normă legală sau clauză contractuală incidentă.

Astfel, analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că în mod corect judecătorul fondului a reținut că bunurile achiziționate nu răspund aceleiași necesități și că au destinații diferite.

Astfel, camera de termoviziune în infraroșu se utilizează pentru măsurători de temperaturi de suprafață și de profunzime în diverse structuri de materiale metalice, nemetalice etc. la nivelul rețelelor atomice, în timp ce High-Speed Camera se utilizează pentru măsurarea parametrilor dinamici specifici generatoarelor eoliene precum viteza de deplasare a corpurilor în mișcare sub acțiunea vântului, amplitudinea și frecvența de vibrație a subansamblelor mecanice supuse la eforturi aleatorii ca durată și intensitate etc.

În cererea de finanțare a proiectului, intimata reclamantă a precizat că acesta are trei obiective principale:

- Cercetare - dezvoltare în domeniul nanomaterialelor.

- Cercetare - dezvoltare în domeniul energiei eoliene

- Cercetare - dezvoltare în domeniul energiei solare.

Or, câtă vreme cererea de finanțare a fost aprobată în această formă și este necontestat faptul că bunurile achiziționate au funcționalități diferite, ținând seama și de faptul că ele au fost destinate dotării unor laboratoare de cercetare specifice unor obiective diferite din cadrul celor aprobate conform cererii de finanțare, susținerea recurentului în sensul că necesitatea care trebuia avută în vedere la întocmirea planului de achiziții era necesitatea generală privind dotarea laboratoarelor de cercetare este lipsită de orice temei.

Cât privește Raportul de misiune în urma vizitei de verificare la fața locului din perioada 05.05.2014-09.05.2014, se constată că nu există elemente din care să rezulte că numitul D. are calitatea declarată de "expert IT" și competențele necesare pentru a emite concluzii valabile cu privire la aspectele care interesează în cauză.

Se reține, de asemenea, cu privire la invocarea de către recurentul pârât a necesității unei expertize tehnice de specialitate, faptul că instanța de judecata are - potrivit art. 22 din C. proc. civ. - posibilitatea, iar nu obligația de a ordona administrarea unei probe pe care niciuna dintre părțile litigante nu a înțeles să o solicite și doar în măsura în care o apreciază indispensabilă, ceea ce nu este cazul.

În sfârșit, Înalta Curte consideră că nu poate fi ignorat în analizarea unei situații de divizare artificială a achiziției nici faptul că cele două contracte au fost încheiate cu furnizori diferiți, nefiind relevate de către recurentul pârât care ar fi acele elemente concrete de legătură între cele două achiziții care să conducă la concluzia pertinentă a existenței unei astfel de situații.

Față de împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că Nota de constatare nr. x și Decizia nr. 9910/4.08.2015 sunt lipsite de temei legal, iar prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Cercetării și Inovării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Cercetării și Inovării împotriva Sentinței civile nr. 568 din 23 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 mai 2018.