ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4424/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 24.05.2016, reclamantul Institutul de Chimie Fizică "A." a chemat în judecată pe pârâtul M.E.C.S. - Autoritatea Națională Pentru Cercetare Științifică ȘI Inovare - Direcția Generală Organism Intermediar Pentru Cercetare, solicitând suspendarea executării titlului de creanță reprezentat de Nota de Constatare nr. x/08.04.2016 emisă de M.E.C.S. - A.N.C.S. DGOI, comunicată la data de 21.04.2016.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 2318 din 1 iulie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosar nr. x/2016, a admis cererea și a suspendat executarea Notei de constatare nr. x/08.04.2016 emisă de pârât până la pronunțarea instanței de fond.

2.1. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea cererii de suspendare.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Instanța de fond a apreciat în mod greșit că sunt îndeplinite cele două condiții ale art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la condiția cazului bine justificat, instanța a apreciat că este îndeplinită prin aprecierea eronată a faptului că s-ar fi încălcat principiul neretroactivității legii, respectiv s-ar fi aplicat retroactiv O.U.G. nr. 66/2011. Incidența O.U.G. nr. 66/2011 nu este legată de data la care a avut loc neregula sesizată, ci de data demarării activității de verificare a neregulilor. Realizarea verificării și constatarea neregulilor din 2012 a fost întemeiată pe dispoziția din norma tranzitorie, astfel încât nu se poate susține că a fost încălcat principiul neretroactivității legii civile, recurentul dând eficiență principiului aplicării imediate a normelor de procedură, principiu care se regăsește și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Cât privește condiția pagubei iminente, instanța de fond a apreciat că reclamanta ar suferi un prejudiciu material ca urmare a cuantumul sumei ce trebuie plătite raportat la specificul activității sale. Recurenta a arătat că iminența unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată; reclamanta s-a limitat la a face afirmații fără dovezi concrete, iar prima instanță și-a însușit aceste afirmații.

În drept, au fost invocate prev. art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost scutită de plata taxei judiciare de timbru, în baza art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

2.2. Întâmpinarea

Intimatul-reclamant Institutul de Chimie Fizică A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Motivarea recurentei confirmă încălcarea principiului neretroactivității legii, prin sancționarea abaterii din 2009 cu aplicarea legislației ulterioare. Cu toate că cererea reclamantului a fost întemeiată pe Decizia Curții Constituționale nr. 66/2015, recurenta nu face nicio trimitere cu privire la această decizie. O situația juridică definitiv consolidată sub imperiul unei legi substanțiale nu poate fi guvernată de o lege ulterioară decât cu încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție.

Curtea Constituțională a reținut că textul de lege criticat aduce atingere principiului neretroactivității, deoarece permite aplicarea normelor de drept substanțial din O.U.G. nr. 66/2011 cu privire la nereguli săvârșite în perioada în care era în vigoare O.G. nr. 79/2003, legiuitorul reglementând un criteriu greșit pentru determinarea aplicabilității noilor norme de drept substanțial, respectiv existența sau nu a unor activități de control în desfășurare la momentul intrării în vigoare a noii legi, fără a se raporta la legea în vigoare la momentul nașterii raportului juridic. Rezultă că raportul juridic este supus reglementărilor legale în vigoare la data nașterii sale, schimbarea ulterioară a condițiilor legale neavând nicio influență asupra legalității acestuia. Curtea a apreciat că, drept urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate, calificarea neregulii și stabilirea creanțelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum, fără a se putea combina dispozițiile de drept substanțial din O.G. nr. 79/2003 cu cele ale O.U.G. nr. 66/2011, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului.

În drept, au fost invocate prev. art. 490 alin. (2) din C. proc. civ.

2.3. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatului.

În motivarea răspunsului la întâmpinare, s-a arătat că jurisprudența neunitară ivită cu privire la incidența O.U.G. nr. 66/2011 a fost lămurită prin decizia pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele reunite C-260/14 și C-261/14 Județul Neamț și Județul Bacău împotriva MDRAP. La paragraful 56 al acestei decizii, s-a statuat că domeniul de aplicare al principiului încrederii legitime nu poate fi extins într-atât încât să împiedice la modul general o nouă reglementare să se aplice efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare.

3.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 25 aprilie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Părțile nu au formulat puncte de vedere cu privire la raportul comunicat.

Prin încheierea din 28 iunie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs formulate îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. și a fixat termen de judecată.

3.2. Analiza motivelor de casare invocate de recurenta-pârâtă

3.2.1. Situația de fapt reținută de prima instanță și considerentele primei instanțe privind admiterea cererii de suspendare

Din probele administrate, prima instanță a reținut ca reclamantul a derulat în baza Contractului de finanțare POS CCE nr. 19/01.03.2009 proiectul "Modernizarea infrastructurii de cercetare-dezvoltare în cadrul Institutului de domeniul nanomaterialelor și nanotehnologiilor «...»". Implementarea proiectului a necesitat efectuarea unor proceduri de achiziție publică pentru încheierea unui contract de achiziții pentru furnizare de reometru, sistem de măsurare a distribuției dimensionale și potențialului electrocinetic B., spectroflourimetru, tensiometru cu picătură rotitoare, sistem măsurare unghi contact, sistem depunere straturi subțiri. Procedura de achiziție publică aplicată de către contestator pentru achiziționarea acestor produse a fost cea de licitație deschisă, valoarea estimată a bunurilor fiind de 1.375.000 RON.

În data de 23.07.2009, a fost încheiat Contractul de Furnizare nr. 3728 între Institutul de Chimie Fizică «A.» în calitate de achizitor și S.C. C. S.R.L. în calitate de furnizor, pentru livrarea produselor mai sus amintite, la prețul de 1.257.288,78 de RON + TVA.

Ulterior, la data de 18.11.2009 a fost încheiat Actul adițional nr. x la Contractul de Furnizare nr. 3728 prin care s-au livrat alte cuve și echipamente cu funcționalități independente de echipamentele achiziționate prin contractul inițial.

La data de 21.04.2016, prin intermediul Scrisorii de notificare a debitului emise de M.ED.C.T. - A.N.C.S. DGOI sub nr. x/15.04.2016, s-a comunicat reclamantului debitul de recuperat în sumă de 42.952 RON scadent în termen de 30 zile de la data comunicării, potrivit Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul Obiectivului convergență nr. 6776/08.04.2016.

La data de 19.05.2016 a fost înregistrată contestația reclamantului formulată sub nr. x/19.05.2016 împotriva Notei de constatare nr. x/08.04.2016 emisă de M.E.C.S. - A.N.C.S. DGOI.

Prima instanță a reținut ca fiind îndeplinite cele trei condiții ale cererii de suspendare: sesizarea autorității emitente sau a celei ierarhice cu cererea de revocare a actului administrativ; existența unui caz bine justificat; prevenirea unei pagube iminente.

În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, prima instanță a reținut că este îndeplinită, ca urmare a încălcării principului neretroactivității legii noi, prin aplicarea unei sancțiuni prevăzute de H.G. nr. 519/26.06.2014 pentru semnarea Actului adițional nr. x în anul 2009, la Contractul de Furnizare nr. 3728 prin care s-au livrat alte cuve și echipamente cu funcționalități independente de echipamentele achiziționate prin contractul inițial, deoarece sancțiunea aplicată este prevăzută de lege nouă, iar fapta a fost săvârșită sub imperiul legii vechi. Încălcarea acestui principiu creează o îndoială serioasă asupra actului administrativ în cauză, mai ales că prin Decizia nr. 66/2015, Curtea Constituțională a reținut că stabilirea creanțelor bugetare se va face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum, așadar fără a se putea combina dispozițiile de drept substanțial din Ordonanța Guvernului nr. 79/2003 cu cele ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului.

Sub aspectul condiției pagubei iminente, s-a apreciat că reclamantul va suferi un prejudiciu material ca urmare a cuantumului sumei ce trebuie sa o plătească, raportat la specificul activității sale; valoarea creanței a cărei executare se solicită a fi suspendată este în cuantum de 42.952 RON, suma neaprobată prin buget, a cărei eventuală executare ar atrage disfuncționalități financiare, repercusiuni sociale asupra angajaților și bunului mers al institutului de cercetare, cât și al lucrărilor de interes public în domeniul de activitate.

3.2.2. Analiza concretă a motivelor de casare invocate

Din cercetarea considerentelor sentinței, se constată că singurul motiv pentru care prima instanță a reținut ca fiind îndeplinită condiția cazului bine justificat a fost acela referitor la încălcarea principiului neretroactivității, prin aplicarea unei sancțiuni prevăzute de H.G. nr. 519/26.06.2014 pentru semnarea Actului adițional nr. x din anul 2009 la Contractul de Furnizare nr. 3728; în esență, se reține aplicarea retroactivă a O.U.G. nr. 66/2011 unor fapte petrecute anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, față de cele reținute prin Decizia nr. 66/2015 a Curții Constituționale privind art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.

Cu privire la acest aspect, fără a prejudeca fondul litigiului, Înalta Curte constată că prima instanță a luat în considerare aparența de nelegalitate a Notei de constatare în litigiu, ca urmare a neconstituționalității prev. art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, articol ce permitea aplicarea O.U.G. nr. 66/2011 și faptelor săvârșite anterior intrării sale în vigoare, cât timp activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nu era declanșată la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență.

Or, în disputa juridică referitoare la aplicarea în timp a prevederilor O.G. nr. 79/2003 și a O.U.G. nr. 66/2011, un argument esențial, omis a fi avut în vedere de prima instanță, erau considerentele hotărârii pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele conexate C-260/14 și C-261/14, (Județul Bacău și Județul Neamț v. Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice).

Fără a antama modul de interpretare al acestei decizii a instanței europene raportat la decizia instanței naționale de ordin constituțional, din cele reținute rezultă la nivel de aparență o contradicție de argumente esențiale între cele două decizii amintite. Astfel, Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene a statuat că "principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale."

Or, analiza în concret dacă în speță nota de constatare emisă în baza noii legi s-a aplicat unor efecte viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare nu poate fi făcută pe calea cererii de suspendare, o asemenea dezlegare având ca efect antamarea fondului cauzei; însă, prin ignorarea evaluării la nivel de aparență și a considerentelor deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene, prima instanță a realizat o greșită aplicare a prev. art. 14 din Legea contenciosului administrativ, reținând în mod greșit aparența de nelegalitate a actului contestat prin încălcarea principiului neretroactivității legii civile și îndeplinirea condiției cazului bine justificat.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, instanța de fond a apreciat că intimata-reclamantă ar suferi un prejudiciu material ca urmare a cuantumul sumei ce trebuie plătite raportat la specificul activității sale.

Or, simpla împrejurare legată de cuantumul creanței, în condițiile în care nu s-a demonstrat care este prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării autorității publice, nu duce la îndeplinirea condiției prevăzute de lege. Astfel, deși intimata-reclamantă a invocat faptul că executarea acestei sume ar duce la disfuncționalități financiare și repercusiuni sociale asupra angajaților și asupra bunului mers al institutului de cercetare și al lucrărilor de interes public în domeniul de activitate, nu a fost indicată în concret, raportat la activele și datoriile institutului, măsura acestei afectări, iar simplele afirmații nu pot fi considerate ca suficiente în această materie.

Pe de altă parte, nefiind îndeplinită nici condiția cazului bine justificat, nici condiția pagubei iminente, condiții cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că se impune reformarea soluției pronunțate de instanța de fond, în sensul casării sentinței și respingerii cererii de suspendare ca nefondată.

3.3. Temeiul procesual al soluției date recursului

În temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și rejudecând, va respinge cererea de suspendare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Cercetării și Inovării împotriva Sentinței nr. 2318 din 1 iulie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2016 în contradictoriu cu intimatul-reclamant Institutul de Chimie Fizică A.

Casează sentința atacată și rejudecând, respinge cererea de suspendare, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN