Decizia nr. 43/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1170/2015 a Curții de Apel București

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 16 octombrie 2014, reclamantul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Inginerie Electrică, în contradictoriu cu pârâtul MEN - Cercetare Științifică, Dezvoltare Tehnologică, Inovare a solicitat anularea deciziei de respingere a contestației nr. 5365 din 23 ianuarie 2014 formulate împotriva notei de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 9860 din 04 decembrie 2012 și, în subsidiar, anularea acestei note, în conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 1170 din 24 aprilie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamant, ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, reclamantul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Inginerie Electrică a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 (indicat greșit 9) C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate cu consecințele care se impun din aceasta. În susținerea recursului, recurentul-reclamant, în esență, arată că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază prin simplul fapt că nu a luat în considerare toate criticile de nelegalitate pe care le-a invocat și, în consecință, sentința se întemeiază pe aplicarea greșită a normelor de drept material. În raport de dispozițiile art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, nota de constatare nr. 9860 din 04 decembrie 2012 este netemeinică și nelegală. Astfel cum s-a consemnat în cuprinsul notei, la data controlului, contractul de furnizare era finalizat, cu toți indicatorii îndepliniți. Recurentul a susținut că noțiunea de neregulă reglementată de O.U.G. nr. 66/2011 presupune crearea unui prejudiciu sau posibilitatea creării unui prejudiciu ca urmare a încălcării prevederilor legale în materie de achiziții publice, dar că în cauză nu s-a demonstrat în mod cert un asemenea prejudiciu și nici nu există vreo neregulă în sensul acestui act normativ. Instanța nu a motivat legalitatea aplicării corecției în condițiile lipsei prejudiciului, condiție esențială în stabilirea neregulii. Susține recurentul, referitor la principiul neretroactivității legii civile, că instanța de fond a aplicat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, întrucât constatarea presupuselor nereguli nu poate fi făcută decât prin aplicarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul săvârșirii acestora, respectiv momentul publicării invitației/anunțului de participare și/sau în perioada de derulare a procedurii. Instanța nu a motivat în ce măsură și care din argumentele invocate în apărare au determinat instanța să concluzioneze că "nu a demonstrat care sunt în concret avantajele reale și evidente pe care autoritatea contractantă le poate obține prin utilizarea factorului de evaluare" și care este acest factor. Recurentul-reclamant susține că avantajul real pe care l-a obținut prin utilizarea acestor factori constă în faptul că procedura s-a finalizat fără prejudicii, fiind astfel înlăturată orice urmă de suspiciune de neregulă. Ultimele critici din recurs se referă la neregulile propriu-zise, recurentul reiterând legalitatea factorilor de evaluare menționați în fișa de date a achiziției soldată cu atribuirea contractului de furnizare nr. 4653 din 10 noiembrie 2009.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare (organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Educației și Cercetării Științifice, potrivit art. 4 din H.G. nr. 86/2014 și art. 1 din H.G. nr. 27/2015) a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal. Primul motiv de recurs, referitor la faptul că sentința nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază, este neîntemeiat, întrucât aceasta este argumentată atât în fapt cât și în drept. Astfel, instanța a justificat în cuprinsul acțiunii de ce respinge apărările reclamantei prin trimitere directă la textele legale aplicabile în cauză. Neîntemeiat este și cel de-al doilea motiv de recurs, respectiv cel referitor la existența prejudiciului în prezenta cauză. Recurentul consideră că nu se încadrează în noțiunea de neregulă prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât nu a fost vătămată nicio parte, nu a existat nicio implicație financiară și nu s-a creat niciun prejudiciu. Or, în cauză, sunt îndeplinite dispozițiile acestui articol, recurentul săvârșind o abatere de la legalitate prin încălcarea art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 14 alin. (2), art. 15 alin. (2) lit. b) și art. 15 alin. (3) lit. a) din H.G. nr. 925/2006, iar sumele achitate sunt necuvenite, întrucât au fost acordate în baza unui contract de finanțare care nu a fost respectat de către recurent prin încălcările legale menționate. În cauza dedusă judecății există un prejudiciu, deoarece plățile au fost făcute. Cu privire la susținerile recurentului potrivit cărora sancționarea prin aplicarea O.U.G. nr. 66/2011 ar fi greșită, întrucât ar fi trebuit făcută prin aplicarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul săvârșirii acestora, intimata apreciază că acestea sunt neîntemeiate. Incidența O.U.G. nr. 66/2011 în cazul de față nu este legată de data la care a avut loc. neregula sesizată, ci, dimpotrivă, de data demarării activității de verificare a neregulilor. Realizarea verificării și constatarea neregulilor a fost întemeiată pe dispoziția din norma tranzitorie, astfel încât nu se poate susține că a fost încălcat principiul neretroactivității legii civile. Cu privire la fondul recursului, intimata a reiterat apărările formulate în fața instanței de fond, fără a aduce argumente noi care să-i susțină poziția procesuală.

Procedura de soluționare a recursului 5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 5 aprilie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea din data de 18 octombrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi. II. Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului și apărărilor formulate de intimată, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte îl apreciază ca fiind fondat, prin raportare la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 21 alin. (3) din Constituția României. Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde: "b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;". Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător. Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Hotărârea Albina împotriva României, Hotărârea Gheorghe împotriva României). În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor invocate de părți, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii, care, în fapt, reprezintă o reproducere a apărărilor formulate de pârât prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond. În acest sens, deși, în cadrul criticilor privind nelegalitatea măsurilor contestate, reclamantul a invocat și inexistența prejudiciului, ca element definitoriu al neregulii, prima instanță nu a arătat motivele pentru care a considerat că argumentele prezentate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu ar fi temeinice, raportat la contextul speței, rezumându-se la a reda apărările formulate de pârât. Rezultă, astfel, că instanța de fond a lăsat necercetate unele dintre motivele cererii introductive, respectiv fără a avea în vedere criticile reclamantului ce țin de lipsa impactului financiar al faptelor sale. În aceste condiții, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze reclamantului dovada că susținerile și mijloacele de apărare pe care le-a formulat prin cererea dedusă judecății au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei. Deși instanța de fond a pronunțat o soluție asupra obiectului cererii de chemare în judecată, motivele expuse în cuprinsul sentinței recurate nu permit urmărirea silogismului logic prin care instanța a ajuns la această soluție și nu dovedesc că judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, argumentele expuse de reclamant. Hotărârea instanței de fond nu permite nici exercitarea controlului judiciar, instanța de recurs fiind în imposibilitatea de a analiza temeinicia sau netemeinicia soluției pronunțate, obligând la o casare cu trimitere spre rejudecare, deși, strict formal, instanța de primă jurisdicție s-a pronunțat pe fondul cauzei. Prevederile art. 21 alin. (3) din Constituția României garantează dreptul la un proces echitabil, garanție ce nu poate fi respectată de o hotărâre judecătorească care se limitează la a "transcrie" în considerente argumentele părților, fără a fi trecute prin filtrul judecătorului. Este evident că soluția judecătorului, în orice cauză, indiferent de obiectul său, va fi pronunțată în favoarea uneia dintre părți, prin raportare la motivele de fapt și de drept expuse de aceasta, motive care au convins instanța de judecată de justețea pretențiilor părții, dar instanța de judecată nu se poate eschiva de la obligația de motivare a hotărârii, preluând integral argumentele părții căreia i-a dat câștig de cauză. Prin urmare, întrucât în cauza de față motivarea hotărârii de fond nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care instanța și-a format convingerea asupra fondului cauzei și determină imposibilitatea instanței de recurs de a exercita controlul judiciar, se impune casarea integrală a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Inginerie Electrică, va casa Sentința civilă nr. 1172 din 24 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării, prima instanță urmează a proceda la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, inclusiv cele referitoare la lipsa potențialului impact financiar al neregulilor, care ar fi justificat neaplicarea unei corecții, prin raportare la apărările opuse de pârât și la mijloacele de probă administrate în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond necesare lămuririi situației de fapt.