ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4250/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării și Inovării, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 6658/16.03.2017, până la soluționarea contestației depuse împotriva Deciziei nr. 7861/15.05.2017 de respingere a contestației nr. 7421/24.04.2017 formulate împotriva procesului-verbal atacat.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 3121 din 11 septembrie 2017, a admis cererea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 6658/16.03.2017 până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii privind anularea acestui act.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Cercetării și Inovării, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material și cele ale Ordinului nr. 1341/2008.

În ceea ce privește existența unui caz bine justificat, a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut că este îndeplinită această condiție, în raport cu susținerea pârâtului din întâmpinare.

Contrar celor reținute de prima instanță, așa cum a arătat în apărările formulate, a susținut că proiectul necesită o serie de echipamente destinate desfășurării activității de cercetare, dar acestea nu îndeplinesc condiția de a fi independente, așa încât aceste cheltuieli nu sunt eligibile și trebuiau plătite de către intimată.

Astfel, a învederat că, așa cum rezultă și din denumirea categoriei unde au fost încadrate acele active corporale pentru care s-a solicitat decontarea cheltuielilor, respectiv "instalații, echipamente și instrumente independente pentru cercetare", respectivele cheltuieli cu echipamentele, pentru a fi declarate eligibile, trebuie să îndeplinească funcția respectivă, și anume să contribuie independent la activitatea de cercetare din cadrul proiectului.

Or, echipamentele detaliate în cele două facturi nu pot prin natura lor să contribuie independent la activitatea de cercetare, pentru a fi eligibile trebuie să îndeplinească condițiile art. 4 alin. (1) din Contractul de finanțare nr. x/2013 și ale Ordinului nr. 1341/2008 în a cărei anexă se prevede în mod expres faptul că sunt eligibile cheltuielile efectuate cu instalații, echipamente și instrumente independente pentru cercetare.

Prin urmare, pentru a fi eligibile cheltuielile cu respectivele echipamente, nu era suficient ca ele să fie utilizate în activitatea curentă de diagnosticare și tratament, cum greșit a reținut prima instanță, ci acele echipamente trebuiau să contribuie independent la activitatea de cercetare din cadrul proiectului.

Referitor la iminența producerii unei pagube, recurentul a susținut că simpla constatare că în sarcina societății reclamante s-a stabilit o sumă de plată, care este certă, lichidă și exigibilă, iar neplata acestei sume este și producătoare de penalități, nu este suficientă pentru a se aprecia că este îndeplinită această condiție.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și,pe fond, respingerea acțiunii.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamantul A. SRL a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fiind legală și temeinică.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 iunie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, ulterior, procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. nu a mai fost parcursă, acordându-se termen de judecată în ședință publică, potrivit încheierii din 18 octombrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 6658/16.03.2017, până la pronunțarea primei instanțe asupra acțiunii privind anularea acestui act.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Prin sentința ce formează obiectul recursului, prima instanță a dispus suspendarea executării efectelor Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 6658/16.03.2017 până la soluționarea acțiunii de fond, reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 1122 din 12 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x/16.03.2017 și Decizia de soluționare a contestației administrative nr. 7861/15.05.2017, cu consecința exonerării reclamantei de la plata sumei de 324.481,35 RON, stabilită de pârât cu titlu de creanță bugetară.

Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anulare a actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză conferă consistență concluziei că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, iar prin anularea acestui act aparența de drept a fost consolidată.

În ceea ce privește paguba iminentă, această noțiune are în vedere producerea unui prejudiciu.

Or, punerea în executare a actului administrativ atacat este de natură să producă reclamantei o pagubă dificil de reparat ca urmare a lipsirii de o sumă importantă de bani, perturbând în mod grav funcționarea acesteia, astfel că și această condiție este îndeplinită.

Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, și dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "În ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)."

Altfel spus, prin aplicarea art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu completările și modificările ulterioare, măsura suspendării executării actului administrativ atacat, dispusă de prima instanță, se prelungește ope legis până la soluționarea definitivă a cauzei având ca obiect anularea acestui act.

Așa fiind, se poate trage concluzia că, prin acest text de lege, s-a dat eficiență instituției suspendării actului administrativ dispuse în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care legiuitorul a introdus o nouă ipoteză normativă în corpul legii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Cercetării și Inovării împotriva Sentinței nr. 3121 din 11 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 noiembrie 2018.

GGC - GV