ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 350/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. din Târgoviște a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale - Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare anularea răspunsului MEN-ANCSI-DGOIC înregistrat sub nr. x/01.04.2015 prin care a fost respinsă contestația administrativă a reclamantei nr. x/30.03.2015 formulată împotriva Notificării nr. x/03.03.2015 privind verificarea procedurii de achiziție publică - anunț de participare JOUE nr. 2014/S 086-149893 Lot x - Echipamente pentru prototipare rapidă (contract nr. x/31.07.2014), prin care a fost aplicată reclamantei o corecție de 10%, solicitând totodată instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună admiterea contestației și exonerarea de la plata sumelor stabilite cu titlu de corecții financiare.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 3117 din 19 octombrie 2016, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. din Târgoviște în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale - Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, ca inadmisibilă.

Împotriva Sentinței civile nr. 3117 din 19 octombrie 2016 a declarat recurs reclamanta A. din Târgoviște, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Instanța de fond a ignorat apărarea formulată, admițând în mod greșit excepția inadmisibilității.

Decizia despre care se vorbește în art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 privește contestația administrativă formulată împotriva titlurilor de creanță, așa cum rezultă și din denumirea marginală a Capitolului V, Secțiunea a II-a, în care aceasta se află.

Notificarea atacată în prezenta cauză nu este rezultatul activității de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din nereguli, astfel cum aceasta este definită în art. 2 lit. i) din O.U.G. nr. 66/2011, ca activitate prin care se stabilește și se individualizează obligația de plată rezultată din neregula contestată prin emiterea unui titlu de creanță.

Prin intermediul acesteia s-a luat o măsură administrativă care constă în excluderea de la finanțarea din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora a cheltuielilor pentru care a fost constatată o neregulă.

Prin urmare, cât timp dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 nu stabilesc o procedură de contestare a notificării, nu devin aplicabile dispozițiile speciale ale art. 47 din același act normativ care privesc modalitatea de contestare exclusiv a titlurilor de creanță, ci normele generale prevăzute în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Prin întâmpinarea depusă la data de 11.01.2017 intimata Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că verificarea în urma căreia a fost emisă notificarea atacată, reprezintă o verificare ex ante, anume un control de prevenție asupra operațiunilor care afectează patrimoniul și/sau fondurile publice/fondurile europene și care se exercită înainte de autorizarea acestora de către autoritatea competentă. Din această perspectivă verificarea ex ante nu are implicații financiare pentru beneficiar.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate precum și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Recurenta-reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ și fiscal legalitatea adresei de răspuns înregistrată sub nr. x/01.04.2015, prin care a fost respinsă contestația administrativă formulată împotriva Notificării nr. x/03.03.2015 privind verificarea procedurii de achiziție publică - anunțul de participare JOUE nr. 2014/S 086-149893 Lot x, prin care a fost aplicată reclamantei o corecție de 10% din valoarea contractului.

Judecătorul fondului a respins acțiunea ca inadmisibilă reținând că notificarea atacată nu stabilește nicio creanță bugetară în sarcina reclamantei, având doar un rol de informare, soluție împărtășită și de instanța de control judiciar.

Prin Notificarea privind verificarea procedurii de achiziție publică nr. x emisă de Ministerul Educației și Cercetării Științifice s-a aplicat o corecție financiară de 10% din valoarea contractului, în baza prevederilor pct. 1, Secțiunea A, partea I, Anexa A, H.G. nr. 519/26.06.2014 privind stabilirea ratelor aferente corecțiilor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în anexa O.U.G. nr. 66/2011 modificată și completată prin O.U.G. nr. 47/2014. S-a reținut că din documentele de calificare ale ofertantului câștigător pentru lotul x nu a rezultat îndeplinirea cerinței referitoare la experiența similară, așa cum s-a solicitat în Fișa de date la pct. III.23 a) - Capacitatea tehnică și/sau profesională.

Notificarea a fost contestată de recurenta-reclamantă, iar prin Răspunsul înregistrat sub nr. x/01.04.2015 emis de intimata-pârâtă a fost menținut punctul de vedere referitor la aplicarea corecției de 10%.

Atât notificarea, cât și răspunsul la contestația administrativă, emise în procedura de verificare a procedurii de achiziție publică derulate de reclamantă în executarea contractului de finanțare nu conțin măsuri de aplicare a unor sancțiuni financiare, ci doar aprecieri ale autorității pârâte, în sensul că pot fi aplicabile dispozițiile anexei la H.G. nr. 519/2014 care prevăd o corecție de 25%, precum și propunerea acesteia de a fi aplicată o corecție de doar 10%.

Așadar, actul administrativ atacat nu conține nicio sancțiune financiară dispusă împotriva reclamantei, ci reprezintă o informare cu privire la posibila incidență a dispozițiilor H.G. nr. 519/2014, exprimarea folosită de intimat fiind aceea de "propunere pentru reducerea corecției la 10%".

În consecință, în mod corect a reținut judecătorul fondului faptul că, raportat la dispozițiile art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, notificarea privind verificarea procedurii de achiziție publică și răspunsul la contestația administrativă, nu sunt acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. din Târgoviște împotriva Sentinței civile nr. 3117 din 19 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV