ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3911/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 104 din 15 februarie

2012, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Caraș-Severin.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că prin acțiunea promovată reclamantul a

solicitat anularea dispoziției emisă de Șeful I.P.J. Caraș-Severin, prin care a

fost angajată răspunderea sa disciplinară, precum și a deciziei prin care

Inspectorul general al I.G.P.R. a respins contestația promovată în procedura

administrativă prealabilă sesizării instanței.

Curtea a reținut că

actul vătămător atacat în cauză cu acțiunea în anulare îl reprezintă Dispoziția

nr. 823 din 13 octombrie 2011 a Șefului I.P.J. Caraș-Severin, prin care

reclamantul a fost sancționat disciplinar, iar nu decizia motivată prin care

Inspectorul General al Poliției Române a respins contestația promovată în

procedura administrativă prealabilă sesizării instanței; că dispoziția emisă de

autoritatea publică de nivel județean continuă să producă efecte juridice,

fiind actul prin care s-a angajat răspunderea disciplinară a reclamantului; că

acesta este pretins a fi vătămător și nelegal în acțiunea promovată; că cererea

de anulare este în mod expres îndreptată împotriva acestuia, respectiv că

acesta constituie obiectul acțiunii în anulare pendinte.

Curtea a reținut că,

astfel, stabilirea competenței materiale de analizare a cauzei în primă

instanță, prin raportare la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, se face cu referire la acest act, departajarea competenței materiale

între instanțele de grad diferit făcându-se în funcție de emitentul acestuia,

fiind lipsit de relevanță nivelul autorității publice care a soluționat

contestația administrativă din procedura prealabilă sesizării instanței de

contencios administrativ.

Cum actul în discuție

este emis de o autoritate publică județeană (Șeful I.P.J. Caraș-Severin),

Curtea a concluzionat că, în baza art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004

și art. 2 pct. 1 lit. d), coroborat cu art. 3 pct. 1 C. proc. civ., revine

Tribunalului Timiș competența materială de soluționare în primă instanță a

cauzei.

Prin Sentința civilă

nr. 637 din 9 mai 2012 Tribunalul Caraș-Severin, secția II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială

invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii

formulate de reclamantul G.F., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de

Poliție al județului Caraș-Severin și Inspectoratul General al Poliției Române,

în favoarea Curții de Apel Timișoara și, constatând ivit conflictul negativ de

competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea

acestuia.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că obiectul acțiunii constă în anularea Deciziei

nr. 4971 din 31 octombrie 2011 emisă de Inspectorul General al Inspectoratului

General al Poliției Române, prin care s-a respins contestația formulată de

reclamant împotriva sancțiunii disciplinare aplicate reclamantului prin

Dispoziția nr. 823 din 13 octombrie 2011 emisă de Șeful I.P.J. Caraș-Severin.

S-a mai reținut că,

potrivit textului art. 60 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul

polițistului, încetarea raporturilor de serviciu prin destituirea din poliție

se dispune de către aceleași persoane care, potrivit art. 15, au competența să

acorde și gradele profesionale, respectiv pentru agenții de poliție de către

inspectorul general al Poliției Române și că dispozițiile Legii nr. 360/2002 se

completează cu dispozițiile Legii nr. 118/1999 privind Statutul funcționarilor

publici, care, prin art. 101 alin. (1) lit. a) statuează că „destituirea din

funcție’’, ca cea mai severă sancțiune disciplinară, se dispune de persoana

care are competența legală de numire în funcție.

Așa fiind, din

coroborarea celor două texte legale, cu caracter special în raport de Legea nr.

554/2004 privind contenciosul administrativ, tribunalul a reținut că prezenta

acțiune în contencios administrativ trebuie îndreptată împotriva deciziei

motivate a Inspectorului General al Inspectoratului General al Poliției Române,

ca instituție publică centrală, deci împotriva Deciziei nr. 4971 din 31

octombrie 2011, astfel cum a precizat și reclamantul prin „notele de ședință’’

depuse la dosar, învederând că înțelege să atace actul administrativ emis de

Inspectorul General al Inspectoratului General al Poliției Române - autoritate

publică centrală.

Tribunalul a reținut

că, în acest caz, competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine,

conform art. 3 alin. (1) C. proc. civ., Curții de Apel Timișoara.

Constatându-se ivit

conflictul negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ.,

văzând și dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., tribunalul a sesizat

Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de

competență.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform

art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a adopta

această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate:

Prin acțiunea

formulată, reclamantul G.F. a solicitat următoarele:

- anularea

Dispoziției nr. 832 din 13 octombrie 2011 emisă de Șeful Inspectoratului de

Poliție al Județului Caraș-Severin, prin care s-a dispus sancțiunea acestuia cu

„destituirea din poliție”;

- anularea Deciziei

nr. 4971 din 31 octombrie 2011 emisă de Inspectoratul General al Poliției

Române, prin care s-a respins contestația formulată de reclamant și s-a

menținut sancțiunea dispusă;

- suspendarea actelor

administrative atacate și repunerea reclamantului în drepturile anterioare.

În fapt, actul

administrativ vătămător, atacat în cauză cu acțiunea în anulare, este

dispoziția emisă de autoritatea publică județeană, în speță Inspectoratul de

Poliție al Județului Caraș-Severin, prin care s-a angajat răspunderea

disciplinară a reclamantului și s-a statuat în sensul aplicării unei sancțiuni

disciplinare.

Având în vedere

faptul că prin Decizia nr. 4971 din 31 octombrie 2011 emisă de Inspectoratul

General al Poliției Române a fost respinsă contestația formulată de reclamant

împotriva dispoziției Inspectoratului de Poliție al Județului Caraș-Severin,

aceasta din urmă continuă să producă efecte juridice, fiind actul prin care s-a

angajat răspunderea disciplinară a reclamantului, pretins a fi vătămător și

nelegal în acțiunea promovată, astfel că cererea de anulare este în mod expres

îndreptată împotriva acestuia.

În consecință,

stabilirea competenței materiale de analizare a cauzei în primă instanță, prin

raportare la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se face în

raport de acest act administrativ, departajarea competenței materiale între

instanțele de grad diferit făcându-se în funcție de emitentul actului, fiind

lipsit de relevanță nivelul autorității publice care a soluționat contestația

administrativă din procedura prealabilă sesizării instanței de contencios

administrativ.

Potrivit

dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, „Litigiile privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care

privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale

acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele care privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel”.

Pentru stabilirea

competenței materiale, articolul aflat în discuție instituie două criterii: cel

al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ

dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv

criteriul valoric.

În cauza de față este

aplicabil primul criteriu enunțat anterior. Întrucât actul vătămător contestat

în cauză este emis de o autoritate publică județeană, competența de soluționare

a acțiunii revine secției de contencios administrativ a Tribunalului

Caraș-Severin.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Caraș-Severin, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul G.F. și pe pârâții Inspectoratul

de Poliție al Județului Caraș-Severin și Inspectoratul General al Poliției

Române, în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 3 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ