ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3911/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 104 din 15 februarie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin acțiunea promovată reclamantul a solicitat anularea dispoziției emisă de Șeful I.P.J. Caraș-Severin, prin care a fost angajată răspunderea sa disciplinară, precum și a deciziei prin care Inspectorul general al I.G.P.R. a respins contestația promovată în procedura administrativă prealabilă sesizării instanței. Curtea a reținut că actul vătămător atacat în cauză cu acțiunea în anulare îl reprezintă Dispoziția nr. 823 din 13 octombrie 2011 a Șefului I.P.J.

Caraș-Severin, prin care reclamantul a fost sancționat disciplinar, iar nu decizia motivată prin care Inspectorul General al Poliției Române a respins contestația promovată în procedura administrativă prealabilă sesizării instanței; că dispoziția emisă de autoritatea publică de nivel județean continuă să producă efecte juridice, fiind actul prin care s-a angajat răspunderea disciplinară a reclamantului; că acesta este pretins a fi vătămător și nelegal în acțiunea promovată; că cererea de anulare este în mod expres îndreptată împotriva acestuia, respectiv că acesta constituie obiectul acțiunii în anulare pendinte.

Curtea a reținut că, astfel, stabilirea competenței materiale de analizare a cauzei în primă instanță, prin raportare la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se face cu referire la acest act, departajarea competenței materiale între instanțele de grad diferit făcându-se în funcție de emitentul acestuia, fiind lipsit de relevanță nivelul autorității publice care a soluționat contestația administrativă din procedura prealabilă sesizării instanței de contencios administrativ. Cum actul în discuție este emis de o autoritate publică județeană (Șeful I.P.J. Caraș-Severin), Curtea a concluzionat că, în baza art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 și art. 2 pct. 1 lit. d), coroborat cu art. 3 pct. 1 C. proc.

civ., revine Tribunalului Timiș competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei. Prin Sentința civilă nr. 637 din 9 mai 2012 Tribunalul Caraș-Severin, secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul G.F., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al județului Caraș-Severin și Inspectoratul General al Poliției Române, în favoarea Curții de Apel Timișoara și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că obiectul acțiunii constă în anularea Deciziei nr. 4971 din 31 octombrie 2011 emisă de Inspectorul General al Inspectoratului General al Poliției Române, prin care s-a respins contestația formulată de reclamant împotriva sancțiunii disciplinare aplicate reclamantului prin Dispoziția nr. 823 din 13 octombrie 2011 emisă de Șeful I.P.J. Caraș-Severin.

S-a mai reținut că, potrivit textului art. 60 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, încetarea raporturilor de serviciu prin destituirea din poliție se dispune de către aceleași persoane care, potrivit art. 15, au competența să acorde și gradele profesionale, respectiv pentru agenții de poliție de către inspectorul general al Poliției Române și că dispozițiile Legii nr. 360/2002 se completează cu dispozițiile Legii nr. 118/1999 privind Statutul funcționarilor publici, care, prin art. 101 alin. (1) lit. a) statuează că „destituirea din funcție’’, ca cea mai severă sancțiune disciplinară, se dispune de persoana care are competența legală de numire în funcție.

Așa fiind, din coroborarea celor două texte legale, cu caracter special în raport de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, tribunalul a reținut că prezenta acțiune în contencios administrativ trebuie îndreptată împotriva deciziei motivate a Inspectorului General al Inspectoratului General al Poliției Române, ca instituție publică centrală, deci împotriva Deciziei nr. 4971 din 31 octombrie 2011, astfel cum a precizat și reclamantul prin „notele de ședință’’ depuse la dosar, învederând că înțelege să atace actul administrativ emis de Inspectorul General al Inspectoratului General al Poliției Române - autoritate publică centrală. Tribunalul a reținut că, în acest caz, competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine, conform art. 3 alin. (1) C. proc.

civ., Curții de Apel Timișoara. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., tribunalul a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Prin acțiunea formulată, reclamantul G.F.

a solicitat următoarele: - anularea Dispoziției nr. 832 din 13 octombrie 2011 emisă de Șeful Inspectoratului de Poliție al Județului Caraș-Severin, prin care s-a dispus sancțiunea acestuia cu „destituirea din poliție”; - anularea Deciziei nr. 4971 din 31 octombrie 2011 emisă de Inspectoratul General al Poliției Române, prin care s-a respins contestația formulată de reclamant și s-a menținut sancțiunea dispusă; - suspendarea actelor administrative atacate și repunerea reclamantului în drepturile anterioare. În fapt, actul administrativ vătămător, atacat în cauză cu acțiunea în anulare, este dispoziția emisă de autoritatea publică județeană, în speță Inspectoratul de Poliție al Județului Caraș-Severin, prin care s-a angajat răspunderea disciplinară a reclamantului și s-a statuat în sensul aplicării unei sancțiuni disciplinare.

Având în vedere faptul că prin Decizia nr. 4971 din 31 octombrie 2011 emisă de Inspectoratul General al Poliției Române a fost respinsă contestația formulată de reclamant împotriva dispoziției Inspectoratului de Poliție al Județului Caraș-Severin, aceasta din urmă continuă să producă efecte juridice, fiind actul prin care s-a angajat răspunderea disciplinară a reclamantului, pretins a fi vătămător și nelegal în acțiunea promovată, astfel că cererea de anulare este în mod expres îndreptată împotriva acestuia.

În consecință, stabilirea competenței materiale de analizare a cauzei în primă instanță, prin raportare la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se face în raport de acest act administrativ, departajarea competenței materiale între instanțele de grad diferit făcându-se în funcție de emitentul actului, fiind lipsit de relevanță nivelul autorității publice care a soluționat contestația administrativă din procedura prealabilă sesizării instanței de contencios administrativ.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele care privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Pentru stabilirea competenței materiale, articolul aflat în discuție instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric. În cauza de față este aplicabil primul criteriu enunțat anterior. Întrucât actul vătămător contestat în cauză este emis de o autoritate publică județeană, competența de soluționare a acțiunii revine secției de contencios administrativ a Tribunalului Caraș-Severin. Față de cele ce preced, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul G.F. și pe pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului Caraș-Severin și Inspectoratul General al Poliției Române, în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 octombrie 2012. Procesat de GGC - AZ