ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4183/2011

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Caraș-Severin, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, reclamantul I.D.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Caraș-Severin și Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră, anularea dispoziției din 07 iunie 2010, emisă

de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Caraș-Severin și a dispoziției

din 30 iunie 2010, emisă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră,

reîncadrarea sa în funcția avută anterior și obligarea pârâților la plata

drepturilor salariale, începând cu data destituirii și până la reintegrarea

efectivă, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a susținut că prin dispoziția din 7 iunie 2010, emisă de

pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Caraș-Severin, a fost

destituit din poliție pentru încălcarea prevederilor art. 12 alin. (1), lit. a)

și k) Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 400/2004,

reținându-se în sarcina sa că a condus pe drumurile publice autoturismul cu

numărul de înmatriculare XXX, având îmbibație alcoolică peste limita legală.

Împotriva sancțiunii disciplinare

aplicate de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Caraș-Severin

reclamantul a formulat contestație, respinsă de pârâtul Inspectoratul General al

Poliției de Frontieră prin dispoziția din 30 iunie 2010.

În drept, acțiunea a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 61 alin. (3) Legea nr. 360/2002.

Prin sentința civilă

nr. 752 din data de 10 noiembrie 2010, Tribunalul Caraș-Severin, a admis excepția

necompetenței sale materiale, invocată de către pârâtul Inspectoratul General al

Poliției de Frontieră și a declinat competența soluționării prezentei cauze în favoarea

Curții de Apel Timișoara.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut că, în speță, obiectul juridic al cauzei privește acte de sancționare

disciplinară, din care unul - dispoziția din 30 iunie 2010 - este emis de o autoritate

centrală subordonată Ministerului Administrației și Internelor, respectiv Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră, aspect de natură a atrage incidența art. 10

alin. (1) teza I Legea nr. 554/2004, raportat la art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc.

civ..

La rândul său, prin sentința

civilă nr. 229 din data de 18 mai 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale sale materiale, invocată

din oficiu, cu privire la soluționarea prezentei cauze.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea a reținut că, reclamantul solicită în principal anularea actului administrativ

prin care a fost dispusă sancțiunea disciplinară a destituirii din funcție, respectiv

dispoziția din 07 iunie 2010, emisă de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției

de Frontieră Caraș-Severin.

Sancțiunea disciplinară

a fost dispusă în virtutea raporturilor de serviciu încheiate cu Inspectoratul Județean

al Poliției de Frontieră Caraș-Severin, instituție cu personalitate juridică distinctă,

conform prevederilor art. 12 alin. (2) O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea și

funcționarea Poliției de Frontieră Române.

Curtea a arătat că, în

condițiile în care instituția angajatoare este o autoritate publică de nivel județean,

devin incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I Legea nr. 554/2004, nefiind

prevăzută nici o altă competență în materia raporturilor de serviciu ale funcționarilor

publici și neavând relevanță faptul că reclamantul atacă și actul emis în soluționarea

contestației administrative, în litigiu fiind atrasă în acest fel și o instituție

de nivel central, respectiv Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, întrucât

raporturile de serviciu sunt încheiate la nivel local.

Constatând existența conflictului

negativ de competență, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C.

proc. civ., Curtea de Apel Timișoara, a decis înaintarea cauzei la Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea

soluționării conflictului negativ de competență.

Examinând conflictul negativ

de competență, Curtea va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului

și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului

Caraș-Severin, secția de contencios administrativ și fiscal.

Obiectul prezentei cauze

îl constituie cererea reclamantului I.D.V. privind anularea dispoziției din 07 iunie

2010, emisă de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Caraș-Severin,

prin care s-a dispus destituirea reclamantului din poliție pentru încălcarea prevederilor

art. 12 alin. (1), lit. a) și k) Ordinul Ministerului Administrației și

Internelor nr. 400/2004, precum și anularea dispoziției din 30 iunie 2010, emisă

de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, prin care s-a respins, ca neîntemeiată,

contestația formulată de către reclamant împotriva dispoziției din 07 iunie 2010

a Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Caraș-Severin.

Potrivit dispozițiilor

art. 60, respectiv 61 Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, aplicarea sancțiunilor disciplinare se

face potrivit competențelor stabilite prin ordin al ministrului administrației și

internelor, iar polițistul

nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ,

solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului ori a dispoziției de

sancționare.

Din formularea

dispozițiilor legale reiese, în mod evident, că obiectul cenzurii instanței de contencios

administrativ, în acțiunile având ca obiect anularea unei sancțiuni disciplinare

aplicate în temeiul Legii nr. 360/2002, îl reprezintă actul administrativ prin care

se aplică sancțiunea disciplinară, în speță

dispoziția din 07 iunie 2010, emisă de pârâtul

Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Caraș-Severin.

În aceste condiții, față

de calitatea emitentului actului contestat, de instituție publică locală, sunt incidente

dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I Legea nr. 554/2004 ce stabilesc competența

materială a tribunalului.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența materială de soluționare

în primă instanță a cauzei revine Tribunalului Caraș-Severin, secția contencios

administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamantul I.D.V. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean

al Poliției de Frontieră Caraș-Severin și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră

în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie

2011.