ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4439/2012

Asupra conflictului negativ

de competență de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Caraș-Severin la data de 20 octombrie 2011, sub nr. de Dosar

3574/115/2011, reclamanta Comuna Coronini prin Primar în contradictoriu cu pârâta

Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Caraș-Severin, a solicitat instanței

anularea încheierii din 12 octombrie 2011 a Curții de Conturi a României, Camera

de Conturi Caraș-Severin; exonerarea de la plata sumelor stabilite la pct. 11, „Abateri

de la legalitate și regularitate“ din motivarea deciziei din anul 2011 a Camerei

de Conturi Caraș-Severin; anularea, pe cale de consecință, a prevederilor similare

din procesul verbal din 29 iulie 2011 și a raportului de audit financiar din 29

iulie 2011 încheiat în urma acțiunii „Auditul financiar al contului de execuție

pe anul 2010“ efectuat la Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei C.

2.Hotărârea Tribunalului

Prin sentința civilă

nr. 24 din 13 ianuarie 2012 pronunțată în Dosar nr. 3574/1158/2011, Tribunalul Caraș-Severin

a admis excepția de necompetență materială a tribunalului și a declinat competența

de soluționare a cererii formulate de către reclamanta Comuna C. prin primar în

contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Caraș–Severin,

împotriva încheierii din 12 octombrie 2010 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor

a Curții de Conturi a României, Camera de Conturi Caraș-Severin, în favoarea Curții

de Apel Timișoara.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că obiectul cererii introductive vizează contestația

împotriva încheierii din 12 octombrie 2011 emisă de Curtea de Conturi a României,

Camera de Conturi Caraș–Severin.

Tribunalul a reținut că

prin decizia nr. 26 din 1 septembrie 2011, Camera de Conturi Caraș-Severin a dispus

luarea măsurilor de stabilire a întinderii prejudiciului constatat la autoritatea

verificată, în urma acțiunii „auditul financiar al Contului de execuție pe anul

2010 la Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei C., precum și măsuri de recuperare

integrală a prejudiciului”.

Împotriva acestei decizii,

reclamanta a formulat contestație, care a fost soluționată prin încheierea  din

anul 2011.

Tribunalul a reținut incidența

în cauză a dispozițiilor pct. 228 din Regulamentul Curții de Conturi în conformitate

cu care „competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității

verificate împotriva încheierii emise de Comisia de soluționare a contestațiilor

aparține secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel

în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate.“

Apel

Prin sentința nr. 293

din 14 mai 2012 a Curții de Apel Timișoara a fost admisă excepția de nelegalitate

a dispozițiilor art. 223 lit. e) și art. 228 din Regulamentul privind organizarea

și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea

actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Curții de Conturi

a României nr. 130/2010.

Instanța a admis excepția

de necompetență materială a cererii formulată de reclamanta Comuna C. prin Primar

în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Caraș-Severin

și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Caraș-Severin, secția de contencios administrativ și fiscal. Constatând ivit un

conflict negativ de competență instanța a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție

în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut cu privire la excepția de nelegalitate a dispozițiilor

art. 223 lit. e) și art. 228 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea

activităților specifice Curții de Conturi, aprobat prin Hotărârea Curții de Conturi

a României nr. 130/2010, faptul că Regulamentul face trimitere expresă la Legea

contenciosului administrativ, stabilind competența de soluționare a litigiilor în

favoarea curților de apel.

Curtea de Apel a reținut

că, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (4) din Legea nr. 94/1992, „litigiile

rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești

specializate”.

Curtea a reținut că dreptul

comun în materie este dat de art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr.

554/2004, iar în conformitate cu dispoziția menționată „Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum

și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale,

iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond

de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege organică specială nu se prevede altfel”.

Instanța a reținut că

deciziile emise de camerele județene de conturi nu au ca obiect taxe, impozite,

etc. și de aceea competența se va stabili în funcție de criteriul non-valoric. Deoarece

camerele județene de conturi sunt autorități publice locale, respectiv structuri

deconcentrate la nivel județean ale Curții de Conturi a României, competența de

soluționare în primă instanță a căii de atac împotriva încheierilor pronunțate de

comisiile de soluționare a contestațiilor împotriva deciziilor emise de structurile

Curții de Conturi urmează a fi stabilită exclusiv în raport cu Legea nr. 94/1992

și cu Legea nr. 554/2004.

Din acest considerent,

art. 223 lit. e) și art. 228 din Regulament a stabilit instanța sunt nelegale, motiv

pentru care a fost admisă excepția în discuție și a înlăturat orice efect al lor,

competența urmând să fie stabilită exclusiv în raport cu legea.

Cu privire la excepția

de necompetență materială

Cum dispozițiile art.

223 lit. e) și art. 228 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților

specifice Curții de Conturi care stabilesc competența în favoarea curților de apel

sunt nelegale, iar nelegalitatea a fost constatată în condițiile legii, Curtea a

stabilit că instanța competentă material să judece fondul pricinii, raportat la

regulile generale de competență prevăzute de Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004 este Tribunalul.

În cauză este atacat actul

emis de Camera de Conturi, respectiv încheierea din 12 octombrie 2011 a Curții de

Conturi a României, Camera de Conturi Caraș-Severin, precum și procesul verbal

din 29 iulie 2011 și raportul de audit financiar din 29 iulie 2011 încheiat în urma

acțiunii „Auditul financiar al contului de execuție efectuat la unitatea administrativ

teritorială a Comunei Coronini.

Instanța a reținut că

împotriva deciziei din anul 2011 emisă de Camera de Conturi s-a formulat contestație

în procedura administrativă, fiind emisă încheierea din 12 octombrie 2011 a Curții

de Conturi a României, Camera de Conturi Caraș-Severin, iar competența materială

de soluționare a cauzei aparține Tribunalului, conform dispozițiilor art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât măsurile contestate în prezenta cauză

sunt dispuse de o autoritate de nivel județean.

Cu alte cuvinte, actele

administrative care produc efecte juridice sunt procesul-verbal din 29 iulie 2011

și decizia din anul 2011, emise de Camera de Conturi Caraș-Severin, iar nu încheierea

prin care s-a soluționat contestația în procedura administrativă.

II. Decizia Înaltei Curți

de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație

și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate

cu dispozițiile art. 20, art. 21, art. 22 din C. proc. civ., analizând obiectul

cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția contencios

administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a constatat

că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic,

întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict

de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au

declarat necompetente să judece același litigiu.

Analizând actele dosarului,

Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă

anularea încheierii din 12 octombrie 2011 a Curții de Conturi a României, Camera

de Conturi Caraș-Severin; exonerarea de la plata sumelor stabilite la pct. 11,

„Abateri de la legalitate și regularitate“ din motivarea deciziei din anul 2011

a Camerei de Conturi Caraș-Severin; anularea, pe cale de consecință, a prevederilor

similare din procesul-verbal din 29 iulie 2011 și a raportului de audit financiar

din 29 iulie 2011 încheiat în urma acțiunii „Auditul financiar al contului de execuție

pe anul 2010“ efectuat la Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei C.

Înalta Curte reține că

dispozițiile din regulamentul Curții de conturi nu pot fi aplicate cu prioritate

față de Legea contenciosului administrativ aplicabilă. Astfel, dispozițiile

art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr.

130/2010, care stabilesc în favoarea curții de apel competența de soluționare a

sesizării formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor,

nu pot contraveni normelor de competenta stabilite prin art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte a reținut

că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile art. 10, competența

materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii și anume, al locului

ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce

are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora.

Având în vedere obiectul

cauzei de față, care privește un act administrativ emis de o autoritate publică

locală, respectiv Decizia emisă de Camera de Conturi a Județului Caraș-Severin,

competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul

locului ocupat de organul emitent al actului atacat.

Având în vedere considerentele

expuse cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte stabilește

competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului

de competență în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția contencios administrativ

și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe Comuna Coronini prin Primar și Camera de Conturi

Caraș-Severin- Curtea de Conturi a României în favoarea Tribunalului Caraș-Severin,

secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie

2012.