ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3700/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna B.M., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi România - Camera de Conturi Mehedinți, anularea Încheierii nr. 2/2011 emisă de către pârâtă. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în urma efectuării auditului financiar asupra contului de execuție bugetară pe anul 2009 - 2012, Camera de Conturi Mehedinți a emis Decizia nr. 25/2011, prin care s-au dispus unele măsuri și s-au stabilit termene de realizare. Apreciind decizia ca nelegală și netemeinică, reclamanta a formulat contestație la Curtea de Conturi, contestație respinsă prin Încheierea nr. 2/2011.

Prin Sentința civilă nr. 2270 din 13 decembrie 2011, Tribunalul Mehedinți a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de către pârâta Curtea de Conturi a României, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că potrivit art. 228 din Hotărârea Curții de Conturi nr. 130/2010, competența de soluționare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestației aparține secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate. La rândul său, prin Sentința civilă nr. 162 din 8 martie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, procedând, din oficiu, la verificarea competenței sale materiale, a dispus declinarea cauzei, spre competentă soluționare, către Tribunalul Mehedinți.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că dispozițiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130 din 4 noiembrie 2010, care stabilesc în favoarea curții de apel competența de soluționare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, nu pot contraveni normelor de competență stabilite prin art. 10 din Legea nr. 554/2004, în acest sens fiind și Decizia nr. 4522/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost admisă excepția de nelegalitate a dispozițiilor respective din Regulament. Arătând că actele administrative a căror anulare se solicită au fost emise de o autoritate publică locală, respectiv de Camera de Conturi Mehedinți și constatând că în cauză nu este prevăzută o competență expresă a curții de apel, Curtea a aplicat art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.

Prin Încheierea din 8 mai 2012, Tribunalul Mehedinți, constatând existența conflictului negativ de competență, a decis, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Examinând conflictul negativ de competență, Curtea va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului Mehedinți, secția de contencios administrativ și fiscal.

Situația de fapt supusă analizei instanței de contencios administrativ în prezenta cauză, potrivit susținerilor reclamantei și înscrisurilor aflate la dosar, poate fi rezumată astfel: 1. În perioada 28 iunie 2011 - 5 august 2011 a fost efectuat audit financiar asupra situațiilor financiare încheiate pe anul 2012 la Primăria Comunei B.M., în temeiul dispozițiilor Legii nr. 94/1992; 2. Auditul s-a finalizat prin Procesul-verbal de constatare înregistrat la Primăria Comunei B.M. sub nr. 3097 din 5 august 2011, iar ulterior, în baza acestui proces-verbal, Camera de Conturi Mehedinți a emis Decizia nr. 25 din data de 31 august 2011, prin care, în urma constatării unor nereguli, s-au dispus, în sarcina Primăriei Comunei B.M., o serie de măsuri; 3. Împotriva Deciziei nr. 25 din 31 august 2011, Primăria Comunei B.M.

a formulat contestație în data de 23 septembrie 2011, pe care a adresat-o Curții de Conturi a României; 4. Prin Încheierea nr. 2 din 7 octombrie 2011, Curtea de Conturi a României a respins contestația formulată de către Primăria Comunei B.M. împotriva Deciziei nr. 25 din 31 august 2011 emisă de către Camera de Conturi Mehedinți. Pe de o parte, obiectul acțiunii în contencios administrativ îl reprezintă, în esență, actul prin care se dispun măsuri cu privire la entitatea verificată, în speță Decizia nr. 25 din 31 august 2011 emisă de către Camera de Conturi Mehedinți. Aceste măsuri și constatări se circumscriu prevederilor art. 37 raportat la art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.

În conformitate cu prevederile art. 37 „În situația în care, în urma verificărilor efectuate pe parcursul execuției bugetului la persoanele juridice prevăzute la art. 23 și 24, rezultă fapte prin care au fost constatate prejudicii sau abateri cu caracter financiar, valorificarea constatărilor se face potrivit prevederilor art. 33”. Art. 33 alin. (3) prevede - „În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt, stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității audiate”.

Pe de altă parte, Legea nr. 94/1992 nu conține norme derogatorii de la regulile generale de determinare a competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ, astfel cum sunt reglementate în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevede: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Având ca reper textul de lege precitat, rezultă că au fost stabilite două criterii pentru determinarea competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ: a) criteriul poziției în sistemul autorităților publice a emitentului actului; b) criteriul valoric în cauzele fiscale (500.000 RON - valoarea impozitului, taxei, contribuției datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat). Cum în speța de față nu se contestă acte administrative care să privească plata taxelor, impozitelor, contribuțiilor sau datoriilor vamale, rezultă că este aplicabil criteriul poziției în sistemul autorităților publice a pârâtei Camera de Conturi a județului Mehedinți. În aceste condiții, competența soluționării acțiunii reclamantei, vizând, în esență, anularea actelor administrative emise de Camera de Conturi a județului Mehedinți, revine tribunalului, iar nu curții de apel.

Este lipsit de relevanță că prevederile art. 228 din Hotărârea nr. 130/2010 trimit la curtea de apel, în a cărei rază teritorială este situat sediul entității verificate de controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi, ca instanță competentă material a soluționa acțiunea, deoarece nu poate fi aplicată cu prioritate o regulă dintr-un act infralegislativ în detrimentul normei cu putere de lege care reglementează competența materială a instanțelor de contencios administrativ (art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004), în lipsa unei norme derogatorii de aceeași forță juridică cu regula consacrată în Legea contenciosului administrativ. Pentru aceste considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei revine Tribunalului Mehedinți, secția contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna B.M. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Mehedinți în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2012. Procesat de GGC - AZ