ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3700/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3700/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Mehedinți, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna
B.M., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi România -
Camera de Conturi Mehedinți, anularea Încheierii nr. 2/2011 emisă de către
pârâtă.
În motivarea cererii,
reclamanta a arătat că, în urma efectuării auditului financiar asupra contului
de execuție bugetară pe anul 2009 - 2012, Camera de Conturi Mehedinți a emis
Decizia nr. 25/2011, prin care s-au dispus unele măsuri și s-au stabilit
termene de realizare.
Apreciind decizia ca
nelegală și netemeinică, reclamanta a formulat contestație la Curtea de
Conturi, contestație respinsă prin Încheierea nr. 2/2011.
Prin Sentința civilă
nr. 2270 din 13 decembrie 2011, Tribunalul Mehedinți a admis excepția
necompetenței sale materiale, invocată de către pârâta Curtea de Conturi a
României, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a dispune
astfel, instanța a reținut că potrivit art. 228 din Hotărârea Curții de Conturi
nr. 130/2010, competența de soluționare a sesizării formulate împotriva
încheierii emise de comisia de soluționare a contestației aparține secției de
contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază
teritorială se află sediul entității verificate.
La rândul său, prin
Sentința civilă nr. 162 din 8 martie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de
contencios administrativ și fiscal, procedând, din oficiu, la verificarea
competenței sale materiale, a dispus declinarea cauzei, spre competentă
soluționare, către Tribunalul Mehedinți.
Pentru a hotărî
astfel, Curtea a reținut că dispozițiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin
Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130 din 4 noiembrie 2010, care
stabilesc în favoarea curții de apel competența de soluționare a sesizării
formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a
contestațiilor, nu pot contraveni normelor de competență stabilite prin art. 10
din Legea nr. 554/2004, în acest sens fiind și Decizia nr. 4522/2011 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, prin care a fost admisă excepția de nelegalitate
a dispozițiilor respective din Regulament.
Arătând că actele
administrative a căror anulare se solicită au fost emise de o autoritate
publică locală, respectiv de Camera de Conturi Mehedinți și constatând că în
cauză nu este prevăzută o competență expresă a curții de apel, Curtea a aplicat
art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.
Prin Încheierea din 8
mai 2012, Tribunalul Mehedinți, constatând existența conflictului negativ de
competență, a decis, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C.
proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de
contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului
negativ de competență.
Examinând conflictul
negativ de competență, Curtea va constata că în speță, în raport de obiectul
litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei
aparține Tribunalului Mehedinți, secția de contencios administrativ și fiscal.
Situația de fapt
supusă analizei instanței de contencios administrativ în prezenta cauză,
potrivit susținerilor reclamantei și înscrisurilor aflate la dosar, poate fi
rezumată astfel:
În perioada 28
iunie 2011 - 5 august 2011 a fost efectuat audit financiar asupra situațiilor
financiare încheiate pe anul 2012 la Primăria Comunei B.M., în temeiul
dispozițiilor Legii nr. 94/1992;
Auditul s-a
finalizat prin Procesul-verbal de constatare înregistrat la Primăria Comunei
B.M. sub nr. 3097 din 5 august 2011, iar ulterior, în baza acestui
proces-verbal, Camera de Conturi Mehedinți a emis Decizia nr. 25 din data de 31
august 2011, prin care, în urma constatării unor nereguli, s-au dispus, în
sarcina Primăriei Comunei B.M., o serie de măsuri;
Împotriva Deciziei
nr. 25 din 31 august 2011, Primăria Comunei B.M. a formulat contestație în data
de 23 septembrie 2011, pe care a adresat-o Curții de Conturi a României;
Prin Încheierea
nr. 2 din 7 octombrie 2011, Curtea de Conturi a României a respins contestația
formulată de către Primăria Comunei B.M. împotriva Deciziei nr. 25 din 31
august 2011 emisă de către Camera de Conturi Mehedinți.
Pe de o parte,
obiectul acțiunii în contencios administrativ îl reprezintă, în esență, actul
prin care se dispun măsuri cu privire la entitatea verificată, în speță Decizia
nr. 25 din 31 august 2011 emisă de către Camera de Conturi Mehedinți.
Aceste măsuri și
constatări se circumscriu prevederilor art. 37 raportat la art. 33 alin. (3)
din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.
În conformitate cu
prevederile art. 37 „În situația în care, în urma verificărilor efectuate pe
parcursul execuției bugetului la persoanele juridice prevăzute la art. 23 și
24, rezultă fapte prin care au fost constatate prejudicii sau abateri cu
caracter financiar, valorificarea constatărilor se face potrivit prevederilor
art. 33”.
Art. 33 alin. (3)
prevede - „În situațiile în care se constată existența unor abateri de la
legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se
comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt,
stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea
acestuia devin obligație a conducerii entității audiate”.
Pe de altă parte,
Legea nr. 94/1992 nu conține norme derogatorii de la regulile generale de
determinare a competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ,
astfel cum sunt reglementate în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care
prevede: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de
autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și
impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până
la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale,
iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile
publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,
datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se
soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale
curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Având ca reper textul
de lege precitat, rezultă că au fost stabilite două criterii pentru
determinarea competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ:
a) criteriul poziției în sistemul autorităților publice a emitentului actului;
b) criteriul valoric în cauzele fiscale (500.000 RON - valoarea impozitului,
taxei, contribuției datoriei vamale care face obiectul actului administrativ
contestat).
Cum în speța de față
nu se contestă acte administrative care să privească plata taxelor,
impozitelor, contribuțiilor sau datoriilor vamale, rezultă că este aplicabil
criteriul poziției în sistemul autorităților publice a pârâtei Camera de
Conturi a județului Mehedinți.
În aceste condiții,
competența soluționării acțiunii reclamantei, vizând, în esență, anularea
actelor administrative emise de Camera de Conturi a județului Mehedinți, revine
tribunalului, iar nu curții de apel.
Este lipsit de
relevanță că prevederile art. 228 din Hotărârea nr. 130/2010 trimit la curtea
de apel, în a cărei rază teritorială este situat sediul entității verificate de
controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi, ca instanță competentă
material a soluționa acțiunea, deoarece nu poate fi aplicată cu prioritate o
regulă dintr-un act infralegislativ în detrimentul normei cu putere de lege
care reglementează competența materială a instanțelor de contencios
administrativ (art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004), în lipsa unei norme
derogatorii de aceeași forță juridică cu regula consacrată în Legea contenciosului
administrativ.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența
materială de soluționare în primă instanță a cauzei revine Tribunalului
Mehedinți, secția contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul
negativ de competență în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea
Administrativ-Teritorială Comuna B.M. în contradictoriu cu pârâta Curtea de
Conturi a României - Camera de Conturi Mehedinți în favoarea Tribunalului
Mehedinți, secția de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 21 septembrie 2012.
Procesat
de GGC - AZ