ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1093/2018

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 15 aprilie 2016, înregistrată sub nr. x/2016, întemeiată pe dispozițiile art. 511 alin. (3) C. proc. civ., revizuentul A. a solicitat schimbarea în tot a sentinței civile nr. 1371 din 12 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. x/2011, apreciind că aceasta este nelegală și netemeinică, în raport de Decizia Curții Constituționale nr. 803 din 24 noiembrie 2015.

2.1. Prin sentința civilă nr. 5 din 10 noiembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

Motivând hotărârea astfel pronunțată, Tribunalul a reținut că hotărârea judecătorească împotriva căreia se îndreaptă cererea de revizuire, respectiv sentința civilă nr. 1371 din 12 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. x/2011, a făcut obiectul recursului declarat de reclamantul A.

Prin decizia nr. 10873 din 20 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamant, din considerentele hotărârii rezultând că instanța de recurs a evocat fondul procesului.

În consecință, Tribunalul Mehedinți a apreciat că, potrivit dispozițiilor art. 509-510 C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de revizuire revine Curții de Apel Craiova.

2.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 20 decembrie 2016, sub nr. x/2016.

Prin decizia nr. 251 din 30 ianuarie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

În argumentarea hotărârii astfel pronunțate, Curtea a avut în vedere că, întrucât dosarul în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire se solicită a fost înregistrat sub imperiul vechiul C. proc. civ., în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 322 - 328 din C. proc. civ. de la 1865 și nu dispozițiile art. 509 - 510 din C. proc. civ. din 2010.

În ceea ce privește argumentul Tribunalului referitor la evocarea fondului de către instanța de recurs prin decizia nr. 10873 din 20 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova a reținut, în esență, că această hotărâre nu a evocat fondul, ci a analizat legalitatea sentinței atacate, prin raportare la susținerile reclamantului-recurent, fără ca instanța de recurs să substituie motivarea sau să caseze cu reținere și să se pronunțe, prin aceeași hotărâre, asupra fondului.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Problema care a generat conflictul de competență între cele două instanțe judecătorești a fost generată de interpretarea diferită a considerentelor deciziei nr. 10873 din 20 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2011, cu privire la împrejurarea evocării fondului cauzei dedusă judecății.

În ceea ce privește dispozițiile legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține, în acord cu opinia Curții de Apel Craiova, că litigiul este supus prevederilor C. proc. civ. de la 1865, în raport de data formulării cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/2011, 27 septembrie 2011, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Prin urmare, cererii de revizuire îi vor fi aplicabile dispozițiile art. 322-328 din C. proc. civ. de la 1865, în raport de care va fi stabilită și instanța competentă să judece cauza.

Potrivit art. 322 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Interpretarea diferită a sintagmei "evocare a fondului" de către cele două instanțe a condus la prezentul conflict negativ de competență, astfel încât se impune clarificarea acesteia.

Înalta Curte reține că, în doctrină și în jurisprudența instanțelor de judecată, s-a arătat în mod constant faptul că evocarea fondului în căile de atac presupune schimbarea situației de fapt în urma analizării probelor, prin modificarea în tot sau în parte a hotărârilor recurate ori casarea acestora și reținerea cauzei spre rejudecare, în acest caz sub condiția soluționării fondului prin chiar hotărârea de casare.

În mod corelativ, hotărârea prin care instanța de recurs menține soluția pronunțată în cauză, analizând argumentele părților din cuprinsul motivelor de recurs, al cererii de chemare în judecată și al apărărilor formulate pe parcursul derulării procesului, nu poate face obiectul revizuirii, instanța de recurs nepronunțând ea însăși o hotărâre asupra fondului cererii, ci examinând aspectele de nelegalitate ce fac obiectul căii de atac.

În cauză, prin decizia civilă nr. 10873 din 20 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1371 din 12 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2011, hotărâre pe care a menținut-o integral.

În argumentarea acestei soluții, instanța de control judiciar a examinat motivele de recurs formulate de recurent, a răspuns criticilor de nelegalitate și netemeinicie cu care a fost învestită și a concluzionat asupra legalității și temeiniciei hotărârii recurate, fără a recurge la o nouă cercetare a fondului cauzei.

Urmare a pronunțării acestei decizii, hotărârea recurată a căpătat caracter definitiv, astfel încât reclamantul A. are posibilitatea introducerii unei cereri de revizuire îndreptată împotriva sentinței Tribunalului Mehedinți. Această cale extraordinară de atac nu poate fi exercitată împotriva deciziei Curții de Apel Craiova, atât timp cât nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 322 teza a II-a C. proc. civ., nefiind o hotărâre care evocă fondul.

Potrivit art. 323 C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea a cărei revizuire se cere, iar revizuentul a indicat faptul că solicită revizuirea sentinței civile nr. 1371 din 12 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, astfel încât competența de soluționare a cererii revine acestei instanțe.

Pentru considerentele expuse, în condițiile art. 20 pct. 2, art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe revizuentul A. și pe intimatul Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2018.