ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3283/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3283/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 134 din 15 octombrie

2010, pronunțată în Dosarul nr. 2623/102/2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea

formulată de reclamantul O.L. în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Administrației și Internelor și Direcția Generală Anticorupție și a obligat

pârâții la plata ajutoarelor bănești în cuantum de

31

.

948 RON, sumă

actualizată cu indicele prețurilor de consum în raport de data plății efective.

Instanța a respins cererea formulată de reclamant împotriva Ministerului

Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale a acestui pârât.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă, la data de 11 noiembrie 2009 sub

nr. 2623/102/2009 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială

și de contencios administrativ la data de 21 aprilie 2010, ca efect al declinării

de competență, reclamantul O.L. a chemat în judecată pârâții Ministerul Administrației

și Internelor, Direcția Generală Anticorupție, Ministerul Finanțelor Publice, solicitând

instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâții la plata ajutoarelor

bănești care i se cuvin ca urmare a trecerii sale în rezervă cu drept de pensie

de serviciu anticipată, reactualizate, indexate și majorate.

În motivarea în fapt a

cererii s-a arătat că reclamantul a fost angajat al Ministerului Administrației

și Internelor în perioada 23 august 1984-15 martie 2009.

În perioada 01

octombrie 2005-15 martie 2009 a ocupat funcția de șef Birou Anticorupție pentru

Județul Mureș din cadrul Direcției Generale Anticorupție.

La data de 11 martie 2009

prin adresa Direcției Generale Anticorupție transmisă structurilor teritoriale i

s-a adus la cunoștință că prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor

din 09 martie 2009 a fost aprobată noua structură organizatorică a Direcției Generale

Anticorupție și că urmare a intrării în vigoare a noului stat de organizare, urmează

a se desființa cele 41 birouri județene anticorupție și implicit funcția de șef

birou.

Având în vedere că îndeplinea

condițiile prevăzute de lege, la data de 12 martie 2009 reclamantul a solicitat

încetarea raporturilor de serviciu și pensionarea anticipată începând cu data de

15 martie 2009 și acordarea drepturilor bănești compensatorii.

Prin Decizia din 22

aprilie 2009 a Casei de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, reclamantul

a fost pensionat fără însă a-i fi acordate ajutoarele bănești ce i se cuveneau.

În drept au fost invocate

prevederile art. 281 C. muncii, art. 12 lit. b), art. 14 lit. a) din Legea nr. 179/2004,

art. 69 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002, art. 27 alin. (1) ,(2), (3) din

O.G. nr. 38/2003.

Pârâta Direcția Generală

Anticorupție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității

sale procesuale de exercițiu, întrucât Direcția Generală de Anticorupție este structura

specializată din Aparatul Central al ministrului, pentru prevenirea și combaterea

corupției în rândul personalului propriu fără personalitate juridică.

Pe fond pârâta a arătat

că în considerarea prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind

finanțele publice cu modificările ulterioare, Direcția Generală Anticorupție a solicitat

lunar, ordonatorului principal de credite, după data de 26 martie 2009, raportarea

sumelor necesare pentru plata drepturilor, însă din lipsă de fonduri acestea nu

au putut fi alocate.

Au fost invocate prevederile

art. 57 din O.G.nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.

La rândul său, Ministerul

Administrației și Internelor a formulat întâmpinare prin care a arătat că fondurile

bugetare pentru acordarea ajutoarelor bănești pe anul 2009 s-au dovedit a fi insuficiente,

fiind utilizate în totalitate ca urmare a deschiderilor de credite bugetare efectuate

în acest sens în perioada ianuarie-aprilie 2009, deschideri ce au cuprins solicitările

de acordare a ajutoarelor la trecerea în rezervă, încetarea raporturilor de serviciu

în perioada ianuarie-februarie și parțial, în luna martie 2009.

Ministerul Finanțelor

Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș, prin întâmpinarea formulată,

a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând în motivare

că, împrejurarea că Ministerul Finanțelor Publice răspunde pentru elaborarea bugetului

de stat nu poate constitui temeiul obligării în solidar la plata drepturilor de

natură salariată pretinse de reclamant.

Ulterior reclamantul și-a

precizat cererea, arătând că solicită plata diferenței rămasă de achitat în cuantum

de 31.948 RON, sumă ce solicită a fi actualizată în raport cu rata inflației comunicată

de Institutul Național de Statistică, și la care să se calculeze dobânda medie de

referință a Băncii Naționale a României, calculate de la data încetării raporturilor

de serviciu și până la data plății efective.

În cauză a fost administrată

proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: decizia din 22 aprilie 2009, adrese,

ordine de plată, alte înscrisuri.

Instanța a reținut că

acțiunea este întemeiată în parte, având în vedere că:

Reclamantul a ocupat,

în perioada 01 decembrie 2005-15 martie 2009 funcția de șef Birou Anticorupție pentru

județul Mureș din cadrul Direcției Generale Anticorupție.

Ca urmare a restructurării

Direcției Generale Anticorupție dispusă prin Ordinul Ministrului Administrației

și Internelor nr. 1/0514 din 09 martie 2009, reclamantul a solicitat încetarea raporturilor

de serviciu și pensionarea anticipată începând cu data de 15 martie 2009 și acordarea

drepturilor bănești compensatorii (dosar Tribunalul Mureș).

Întrucât reclamantul îndeplinea

condițiile prevăzute de lege, la data de 22 aprilie 2009, prin decizia a Casei de

Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, reclamantul a fost pensionat,

fără însă a-i fi acordate ajutoarele bănești solicitate.

Aceste ajutoare bănești

sunt reglementate de prevederile art. 27 alin. (1), (2) și (3) din O.G. nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, la încetarea raporturilor

de serviciu ale reclamantului.

De altfel, nici pârâta

Direcția Generală Anticorupție, nici Ministerul Administrației și Internelor nu

au negat dreptul reclamantului la acordarea acestor ajutoare, ci au invocat insuficiența

fondurilor bănești alocate pentru achitarea acestor obligații.

De remarcat că pe parcursul

soluționării cauzei s-a achitat o parte din suma datorată, este vorba de două plăți

parțiale efectuate în baza ordinelor de plată din 22 februarie 2010 și din 29 aprilie

2010.

În privința capacității

procesuale de exercițiu a Direcției Generale Anticorupție, instanța reține că această

instituție are capacitate procesuală de exercițiu în temeiul art. 41 alin. (2) din

C. proc. civ., potrivit căruia „asociațiile sau societățile care nu au personalitate

juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere".

În privința excepției

lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerul Finanțelor

Publice, instanța reține că potrivit art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 208/2005, Ministerul

Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat și raportul asupra proiectului

bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat.

Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, în art. 28 prevede că Ministerul Finanțelor

Publice are atribuții în elaborarea proiectelor legii bugetului și bugetului de

stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.

Rectificarea bugetului

de stat, care poate modifica bugetul aprobat, se poate face prin lege.

Ministerul Finanțelor

Publice apare ca un administrator al bugetului statului, iar în baza legii aprobate

a bugetului statului, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite,

astfel cu acestea sunt prevăzute în lege.

În aceste condiții, Ministerul

Finanțelor Publice nu are calitatea de chemat în garanție pentru că acesta nu are

ca atribuție să vireze către ordonatorii principali de credite alte sume decât cele

prevăzute în legea bugetului de stat.

Motivele invocate de către

pârâții Direcția Generală Anticorupție și Ministerul Administrației și Internelor

nu sunt de natură a exonera cele două instituții publice de obligația de achitare

integrală a ajutoarelor bănești cuvenite reclamantului în temeiul art. 27 alin.

(1) din O.G. nr. 38/2003, mai ales că aceste ajutoare se acordă la data încetării

raporturilor de serviciu.

Față de considerentele

expuse, instanța va admite în parte cererea reclamantului, va obliga pârâții la

plata ajutoarelor bănești cuvenite reclamantului în sumă de 31.948 RON, sumă ce

urmează a fi actualizată în funcție de indicele de inflație la momentul plății efective.

Actualizarea se va face

și pentru suma de 33.475 RON pentru perioada 24 martie 2009-23 februarie 2010 și

pentru suma de 10.655 RON pentru perioada 24 martie 2009-23 aprilie 2010.

Această actualizare oferă

o echitabilă reparare pentru reclamant, iar acordarea dobânzii legale reprezentând

dobânda medie lunară de referință a Băncii Naționale a României nu se impune.

În primul rând, dobânda

legală nu poate fi acordată decât de la data introducerii cererii de chemare în

judecată conform art. 1082 C. civ., iar pârâta Direcția Generală Anticorupție a

invocat faptul că neexecutarea obligației, respectiv neplata sumelor datorate cu

titlu de ajutoare bănești către reclamant, provine dintr-o cauză străină, care nu-i

poate fi imputată, respectiv din faptul că nu i-au fost repartizate sumele necesare

pentru acordarea la timp a acestor ajutoare.

Legat de solicitarea reclamantului

de aplicare a art. 24 din Legea nr. 554/2004, aceasta va fi respinsă întrucât

art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 prevede posibilitatea instanței de aplicare

a amenzii prevăzute de acest articol, nu obligația instanței, iar prin actualizarea

sumelor datorate în funcție de indicele de inflație i se acoperă reclamantului prejudiciul

cauzat prin întârziere.

Mai mult, hotărârea de

față nu este irevocabilă și cuprinde o altă obligație decât cea avută în vedere

de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv de plată de despăgubiri,

astfel încât această hotărâre se investește cu formulă executorie și urmează procedura

de executare silită reglementată de C. proc. civ..

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, au declarat recurs reclamantul O.L. și pârâții Ministerul Administrației

și Internelor și Direcția Generală Anticorupție .

În motivarea recursului,

reclamantul a arătat, în esență, următoarele:

art. 1082 C. civ. se referă

la o altă instituție juridică decât cea

a acordării dobânzii legale de la data chemării

în judecată, respectiv la posibilitatea creditorului de a fi exonerat de la plata

unor daune-interese în condițiile prevăzute de art. 1083 C. civ. (din cauza de forță

majoră sau caz fortuit).

În cauza dedusă judecății,

intimații Ministerului Administrației și Internelor și Direcția Generală Anticorupție

nu se aflau în situația prevăzută de art. 1083 C. civ..

intimații, Ministerul

Administrației și Internelor și Direcția Generală Anticorupție sunt vinovați și

se fac direct răspunzători de încălcarea prevederilor, art. 14 alin. (1) și (3)

din Legea nr. 500 din 11 iulie 2002 privind finanțele Publice, în condițiile în

care, dând curs raportului prin care am solicitat trecerea în rezervă, s-au angajat

la cheltuieli care nu erau înscrise în bugetul instituției, respectiv nu mai puteau

fi onorate.

Reclamantul nu a avut

nici o responsabilitate legat de împrejurarea că intimații Ministerul Administrației

și Internelor și Direcția Generală Anticorupție nu au dispus de fonduri suficiente,

aferente acordării de ajutoare la trecerea în rezervă.

Nu în ultimul rând,

instanța de fond nu a

ținut cont de doctrina și practica instanței supreme invocată în cuprinsul precizărilor

la acțiune, și care face referire la admisibilitatea cumulării dobânzii cu rata

inflației, fără ca în acest fel să se ajungă la o dublă reparație, și în acest fel

să se aducă atingere principiului îmbogățirii fără justă cauză".(T.Ș., Tratat

de Dreptul muncii, Decizia nr. 304 din 4 februarie 2009 Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal).

În motivarea recursului,

pârâta Direcția Generală Anticorupție a arătat următoarele:

Instanța de fond a admis

acțiunea reclamantului, obligând pârâții la plata sumei de 31.948 RON, sumă ce urmează

a se actualiza cu indicele prețurilor de consum în raport cu data plății efective.

Potrivit art. 57 din O.G.

nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările

și completările ulterioare, acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta

ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual. întrucât Direcției

Generale Anticorupție nu i-au fost alocate fonduri cu această destinație, este neîntemeiată

obligarea la plata drepturilor bănești solicitate.

În conformitate cu prevederile

art. 21 alin. (l) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările

ulterioare, Direcția Generală Anticorupție (al cărei director general are calitatea

de ordonator terțiar de credite în finanțarea directă a ordonatorului principal

de credite) a solicitat, lunar, ordonatorului principal de credite, după data de

26 martie 2009, repartizarea sumelor necesare pentru plata drepturilor, însă din

lipsă de fonduri acestea nu au putut fi alocate.

Având în vedere prevederile

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare,

potrivit cărora „Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt

determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale",

precum și ale alin. (3) al aceluiași articol conform cărora ,Nici o cheltuială din

fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanța și plătită dacă nu este aprobată

potrivit legii și nu are prevederi bugetare", rugăm onorata instanță să constate

că Direcției Generale Anticorupție nu i se poate imputa nici o vină pentru neplata

drepturilor solicitate, instituția noastră având obligația legală de a se încadra

în fondurile bugetare repartizate conform legii din bugetul de stat prin bugetul

ordonatorului principal de credite.

În motivarea recursului

pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, a arătat următoarele:

Conform prevederilor

art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale

polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare în perioada

pentru care reclamantul solicită plata drepturilor bănești „cu titlul de salarii

compensatorii", la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie,

polițiștii beneficiază pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă

ca militar, polițist, funcționar public și personal contractual, de un ajutor stabilit

în raport cu salariul de bază net avut în luna schimbării poziției de activitate,

iar conform prevederilor art. 27 alin. (2) din ordonanță, polițiștii, la încetarea

raporturilor de serviciu, cu drept la pensie de serviciu și care încheie activitatea

înainte de împlinirea vârstei de pensionare, mai beneficiază pentru fiecare an întreg

rămas până la limita de vârstă de un ajutor egal cu două salarii de bază nete.

În

conformitate cu prevederile

art. 57 din actul normativ mai sus-enunțat, drepturile bănești se acordă în limita

fondurilor aprobate anual Ministerului Administrației și Internelor.

De asemenea, prin

art. XIX din O.U.G. nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri financiare în

domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar, ordonatorii de credite au

obligația de a se încadra în limitele de cheltuieli cu personalul, așa cum sunt

acestea prevăzute în legea bugetară anuală.

Potrivit prevederilor

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările

și completările ulterioare, ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de

a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate,

pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective

și cu respectarea dispozițiilor legale, iar conform art. 57 din O.G. nr. 38/2003

acordarea drepturilor bănești reglementate prin ordonanța menționată se va face

în limita fondurilor bugetare aprobate anual unităților Ministerului Administrației

și Internelor.

Fondurile bugetare pentru

acordarea ajutoarelor

prevăzute

Ia art. 27 din O.G. nr. 38/2003, cu modificările și completările ulterioare, aprobate

Ministerului Administrației și Internelor prin Legea nr. 18/2009 a bugetului de

stat pe anul 2009, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 34/2009

cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale

și O.G. nr. 19/2009 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2009, s-au

dovedit a fi insuficiente, fiind utilizate în totalitate ca urmare a deschiderilor

de credite bugetare efectuate în acest sens în perioada ianuarie-aprilie 2009, deschideri

ce au cuprins solicitările de acordare a ajutoarelor la încetarea raporturilor de

serviciu restante pentru anul 2008 și cele aferente încetării raporturilor de serviciu

în perioada ianuarie-februarie și, parțial, martie 2009.

Totodată, în conformitate

cu prevederile art. 61 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice,

cu modificările și completările ulterioare, orice cheltuială angajată, lichidată

și ordonanțată, în cadrul prevederilor bugetare, și neplătită până la data de 31

decembrie, se va plăti, după caz, în contul bugetului pe anul următor, iar conform

prevederilor pct. 1 din Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului finanțelor publice

nr. 1792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea,

ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea,

evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale, cu modificările și completările

ulterioare, în situația în care, din motive obiective, angajamentele legale de cheltuieli

nu pot fi plătite până la finele anului, acestea se vor plăti din creditele bugetare

ale exercițiului bugetar următor și orice cheltuială angajată și neplătită până

la data de 31 decembrie a exercițiului bugetar curent se va plăti în contul bugetului

pe anul următor din creditele bugetare aprobate în acest scop.

Având în vedere prevederile

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare,

potrivit cărora cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt

determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale

și pe cele ale art. 14 alin. (3) din legea menționată, potrivit cărora nicio cheltuială

din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată

potrivit legii și nu are prevederi bugetare, precum și actuala situație financiară

care reclamă constrângeri de ordin bugetar, la nivelul ordonatorului principal de

credite s-au luat în evidență sumele necesare privind acordarea ajutoarelor cuvenite

cadrelor militare la trecerea în rezervă sau direct în retragere, pentru a fi alocate

în funcție de fondurile bugetare aprobate cu această destinație Ministerului Administrației

și Internelor prin Legea nr. 11/2010 a bugetului de stat pe anul 2010.

În conformitate cu prevederile

art. 47 din (O.G. nr. 38/2003, cu modificările și completările ulterioare, drepturile

bănești reprezentând ajutoare prevăzute la art. 27 din ordonanță, pot fi achitate

în termen de 3 ani de la data când trebuiau plătite.

Totodată, așa cum a reținut

instanța de fond în motivarea soluției recurate, intimatului-reclamant i-a fost

achitată, la datele de 22 februarie 2010 și 29 aprilie 2010, o parte din suma totală

cuvenită acestuia.

Recursurile sunt nefondate.

În ceea ce privește recursul

declarat de reclamantul O.L., Înalta Curte reține, pe de o parte, că în cauză nu

sunt incidente prevederile O.G. nr. 9/2000, privind nivelul dobânzii legale pentru

obligații bănești, iar pe de altă parte, în privința actualizării sumelor de bani

achitate de intimați în cursul procesului, acesta are la dispoziție prevederile

art. 281

2

C. proc. civ., pentru a solicita judecătorului fondului lămurirea

dispozitivului hotărârii.

Dobânda de referință a

Băncii Naționale a României cu care solicită reclamantul să-i fie actualizată suma

datorată de pârâți, calculată ca medie, ponderată cu volumul tranzacțiilor, între

dobânda la dispozițiile atrase de Banca Națională a României și vânzările reversibile

de titluri de stat efectuate de aceasta în luna anterioară celei pentru care se

face anunțul, definită în art. 3 alin. (4) din O.G. nr. 9/2000, se acordă doar în

cazul în care obligația este purtătoare de dobânzi, conform dispozițiilor legale

sau prevederilor contractuale, astfel cum se prevede în art. 2 din actul normativ

precitat, or, în O.G. nr. 38/2003, baza legală a pretențiilor reclamantului, nu

există o astfel de prevedere, iar între părțile litigante nu există o convenție

încheiată în acest sens.

Referitor la actualizarea

sumelor de bani achitate de intimați în cursul procesului, Înalta Curte reține că

instanța de fond s-a pronunțat în sensul că suma de 33.475 RON va fi actualizată

pentru perioada 24 martie 2009 - 23 februarie 2010, iar suma de 10.655 RON va fi

actualizată pentru perioada 24 martie 2009 - 23 aprilie 2010.

În aceste condiții, instanța

de fond statuând că reclamantul O.L. va beneficia de actualizarea sumelor plătite

până la pronunțarea instanței de fond, de intimați, reclamantul are la dispoziție

procedura instituită în art. 281

1

C. proc. civ., în vederea lămuririi

dispozitivului sentinței civile nr. 134 din 15 octombrie 2010 pronunțate de Curtea

de Apel Târgu Mureș.

În ceea ce privește recursurile

pârâților, este de observat că aceștia, în esență, nu contestă că reclamantul este

îndreptățit să beneficieze de drepturile bănești solicitate în baza art. 27

alin. (1) din O.G. nr. 38/2003, dar invocă dispozițiile art. 57 din actul normativ

precitat în sensul acordării acestor drepturi în limita fondurilor aprobate anual

de Ministerul Administrației și Internelor, precum și prevederi ale Legii nr. 500/2002

privind finanțele publice referitoare la plata creditelor neachitate în exercițiul

bugetar cuvenit și la necesitatea ca orice cheltuială din fonduri publice să fie

aprobată.

Înalta Curte constată

că reclamantul O.L. a fost pensionat anticipat, fiind îndreptățit la plata drepturilor

prevăzute în art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003, drepturi care însă nu i-au

fost plătite la încetarea raporturilor de serviciu.

Reclamantul a promovat

prezenta acțiune în contencios administrativ, iar pe parcursul litigiului intimații

au efectuat plata parțială a sumelor datorate, cu ordinele de plată din 22 februarie

2010 și din 29 aprilie 2010.

Motivele invocate de recurenții-pârâți

țin de executarea obligației pe care o au față de reclamant în baza art. 27

alin. (1) din O.G. nr. 38/2003, acțiunea acestuia, după cum a reținut și instanța

de fond, fiind întemeiată, pârâții nerespectându-și obligația legală de a-i acorda

drepturile bănești de la data încetării raporturilor de serviciu, moment ce s-a

produs la 22 aprilie 2009, prin decizia a Casei de Pensii a Ministerului Administrației

și Internelor.

Față de cele ce preced,

Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondate

recursurile declarate împotriva sentinței civile nr. 134 din 15 octombrie 2010 a

Curții de Apel Târgu Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de O.L., Ministerul

Administrației și Internelor și Direcția Generală Anticorupție, împotriva sentinței

civile nr. 134 din 15 octombrie 2010 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie

2011.