ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3283/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 134 din 15 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2623/102/2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul O.L. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Direcția Generală Anticorupție și a obligat pârâții la plata ajutoarelor bănești în cuantum de 31 . 948 RON, sumă actualizată cu indicele prețurilor de consum în raport de data plății efective. Instanța a respins cererea formulată de reclamant împotriva Ministerului Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale a acestui pârât.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă, la data de 11 noiembrie 2009 sub nr. 2623/102/2009 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ la data de 21 aprilie 2010, ca efect al declinării de competență, reclamantul O.L. a chemat în judecată pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Generală Anticorupție, Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâții la plata ajutoarelor bănești care i se cuvin ca urmare a trecerii sale în rezervă cu drept de pensie de serviciu anticipată, reactualizate, indexate și majorate.

În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că reclamantul a fost angajat al Ministerului Administrației și Internelor în perioada 23 august 1984-15 martie 2009. În perioada 01 octombrie 2005-15 martie 2009 a ocupat funcția de șef Birou Anticorupție pentru Județul Mureș din cadrul Direcției Generale Anticorupție. La data de 11 martie 2009 prin adresa Direcției Generale Anticorupție transmisă structurilor teritoriale i s-a adus la cunoștință că prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor din 09 martie 2009 a fost aprobată noua structură organizatorică a Direcției Generale Anticorupție și că urmare a intrării în vigoare a noului stat de organizare, urmează a se desființa cele 41 birouri județene anticorupție și implicit funcția de șef birou.

Având în vedere că îndeplinea condițiile prevăzute de lege, la data de 12 martie 2009 reclamantul a solicitat încetarea raporturilor de serviciu și pensionarea anticipată începând cu data de 15 martie 2009 și acordarea drepturilor bănești compensatorii. Prin Decizia din 22 aprilie 2009 a Casei de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, reclamantul a fost pensionat fără însă a-i fi acordate ajutoarele bănești ce i se cuveneau. În drept au fost invocate prevederile art. 281 C. muncii, art. 12 lit. b), art. 14 lit. a) din Legea nr. 179/2004, art. 69 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002, art. 27 alin. (1) ,(2), (3) din O.G. nr. 38/2003.

Pârâta Direcția Generală Anticorupție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității sale procesuale de exercițiu, întrucât Direcția Generală de Anticorupție este structura specializată din Aparatul Central al ministrului, pentru prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului propriu fără personalitate juridică. Pe fond pârâta a arătat că în considerarea prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice cu modificările ulterioare, Direcția Generală Anticorupție a solicitat lunar, ordonatorului principal de credite, după data de 26 martie 2009, raportarea sumelor necesare pentru plata drepturilor, însă din lipsă de fonduri acestea nu au putut fi alocate.

Au fost invocate prevederile art. 57 din O.G.nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.

La rândul său, Ministerul Administrației și Internelor a formulat întâmpinare prin care a arătat că fondurile bugetare pentru acordarea ajutoarelor bănești pe anul 2009 s-au dovedit a fi insuficiente, fiind utilizate în totalitate ca urmare a deschiderilor de credite bugetare efectuate în acest sens în perioada ianuarie-aprilie 2009, deschideri ce au cuprins solicitările de acordare a ajutoarelor la trecerea în rezervă, încetarea raporturilor de serviciu în perioada ianuarie-februarie și parțial, în luna martie 2009. Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând în motivare că, împrejurarea că Ministerul Finanțelor Publice răspunde pentru elaborarea bugetului de stat nu poate constitui temeiul obligării în solidar la plata drepturilor de natură salariată pretinse de reclamant.

Ulterior reclamantul și-a precizat cererea, arătând că solicită plata diferenței rămasă de achitat în cuantum de 31.948 RON, sumă ce solicită a fi actualizată în raport cu rata inflației comunicată de Institutul Național de Statistică, și la care să se calculeze dobânda medie de referință a Băncii Naționale a României, calculate de la data încetării raporturilor de serviciu și până la data plății efective. În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: decizia din 22 aprilie 2009, adrese, ordine de plată, alte înscrisuri. Instanța a reținut că acțiunea este întemeiată în parte, având în vedere că: Reclamantul a ocupat, în perioada 01 decembrie 2005-15 martie 2009 funcția de șef Birou Anticorupție pentru județul Mureș din cadrul Direcției Generale Anticorupție.

Ca urmare a restructurării Direcției Generale Anticorupție dispusă prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 1/0514 din 09 martie 2009, reclamantul a solicitat încetarea raporturilor de serviciu și pensionarea anticipată începând cu data de 15 martie 2009 și acordarea drepturilor bănești compensatorii (dosar Tribunalul Mureș). Întrucât reclamantul îndeplinea condițiile prevăzute de lege, la data de 22 aprilie 2009, prin decizia a Casei de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, reclamantul a fost pensionat, fără însă a-i fi acordate ajutoarele bănești solicitate. Aceste ajutoare bănești sunt reglementate de prevederile art. 27 alin. (1), (2) și (3) din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, la încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului.

De altfel, nici pârâta Direcția Generală Anticorupție, nici Ministerul Administrației și Internelor nu au negat dreptul reclamantului la acordarea acestor ajutoare, ci au invocat insuficiența fondurilor bănești alocate pentru achitarea acestor obligații. De remarcat că pe parcursul soluționării cauzei s-a achitat o parte din suma datorată, este vorba de două plăți parțiale efectuate în baza ordinelor de plată din 22 februarie 2010 și din 29 aprilie 2010. În privința capacității procesuale de exercițiu a Direcției Generale Anticorupție, instanța reține că această instituție are capacitate procesuală de exercițiu în temeiul art. 41 alin. (2) din C. proc.

civ., potrivit căruia „asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere". În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice, instanța reține că potrivit art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 208/2005, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat. Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, în art. 28 prevede că Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectelor legii bugetului și bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.

Rectificarea bugetului de stat, care poate modifica bugetul aprobat, se poate face prin lege. Ministerul Finanțelor Publice apare ca un administrator al bugetului statului, iar în baza legii aprobate a bugetului statului, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cu acestea sunt prevăzute în lege. În aceste condiții, Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de chemat în garanție pentru că acesta nu are ca atribuție să vireze către ordonatorii principali de credite alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat. Motivele invocate de către pârâții Direcția Generală Anticorupție și Ministerul Administrației și Internelor nu sunt de natură a exonera cele două instituții publice de obligația de achitare integrală a ajutoarelor bănești cuvenite reclamantului în temeiul art. 27 alin. (1) din O.G.

nr. 38/2003, mai ales că aceste ajutoare se acordă la data încetării raporturilor de serviciu. Față de considerentele expuse, instanța va admite în parte cererea reclamantului, va obliga pârâții la plata ajutoarelor bănești cuvenite reclamantului în sumă de 31.948 RON, sumă ce urmează a fi actualizată în funcție de indicele de inflație la momentul plății efective. Actualizarea se va face și pentru suma de 33.475 RON pentru perioada 24 martie 2009-23 februarie 2010 și pentru suma de 10.655 RON pentru perioada 24 martie 2009-23 aprilie 2010. Această actualizare oferă o echitabilă reparare pentru reclamant, iar acordarea dobânzii legale reprezentând dobânda medie lunară de referință a Băncii Naționale a României nu se impune.

În primul rând, dobânda legală nu poate fi acordată decât de la data introducerii cererii de chemare în judecată conform art. 1082 C. civ., iar pârâta Direcția Generală Anticorupție a invocat faptul că neexecutarea obligației, respectiv neplata sumelor datorate cu titlu de ajutoare bănești către reclamant, provine dintr-o cauză străină, care nu-i poate fi imputată, respectiv din faptul că nu i-au fost repartizate sumele necesare pentru acordarea la timp a acestor ajutoare. Legat de solicitarea reclamantului de aplicare a art. 24 din Legea nr. 554/2004, aceasta va fi respinsă întrucât art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 prevede posibilitatea instanței de aplicare a amenzii prevăzute de acest articol, nu obligația instanței, iar prin actualizarea sumelor datorate în funcție de indicele de inflație i se acoperă reclamantului prejudiciul cauzat prin întârziere.

Mai mult, hotărârea de față nu este irevocabilă și cuprinde o altă obligație decât cea avută în vedere de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv de plată de despăgubiri, astfel încât această hotărâre se investește cu formulă executorie și urmează procedura de executare silită reglementată de C. proc. civ.. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs reclamantul O.L. și pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Direcția Generală Anticorupție . În motivarea recursului, reclamantul a arătat, în esență, următoarele: art. 1082 C. civ. se referă la o altă instituție juridică decât cea a acordării dobânzii legale de la data chemării în judecată, respectiv la posibilitatea creditorului de a fi exonerat de la plata unor daune-interese în condițiile prevăzute de art. 1083 C. civ.

(din cauza de forță majoră sau caz fortuit). În cauza dedusă judecății, intimații Ministerului Administrației și Internelor și Direcția Generală Anticorupție nu se aflau în situația prevăzută de art. 1083 C. civ.. intimații, Ministerul Administrației și Internelor și Direcția Generală Anticorupție sunt vinovați și se fac direct răspunzători de încălcarea prevederilor, art. 14 alin. (1) și (3) din Legea nr. 500 din 11 iulie 2002 privind finanțele Publice, în condițiile în care, dând curs raportului prin care am solicitat trecerea în rezervă, s-au angajat la cheltuieli care nu erau înscrise în bugetul instituției, respectiv nu mai puteau fi onorate. Reclamantul nu a avut nici o responsabilitate legat de împrejurarea că intimații Ministerul Administrației și Internelor și Direcția Generală Anticorupție nu au dispus de fonduri suficiente, aferente acordării de ajutoare la trecerea în rezervă.

Nu în ultimul rând, instanța de fond nu a ținut cont de doctrina și practica instanței supreme invocată în cuprinsul precizărilor la acțiune, și care face referire la admisibilitatea cumulării dobânzii cu rata inflației, fără ca în acest fel să se ajungă la o dublă reparație, și în acest fel să se aducă atingere principiului îmbogățirii fără justă cauză".(T.Ș., Tratat de Dreptul muncii, Decizia nr. 304 din 4 februarie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal). În motivarea recursului, pârâta Direcția Generală Anticorupție a arătat următoarele: Instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, obligând pârâții la plata sumei de 31.948 RON, sumă ce urmează a se actualiza cu indicele prețurilor de consum în raport cu data plății efective.

Potrivit art. 57 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual. întrucât Direcției Generale Anticorupție nu i-au fost alocate fonduri cu această destinație, este neîntemeiată obligarea la plata drepturilor bănești solicitate. În conformitate cu prevederile art. 21 alin. (l) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, Direcția Generală Anticorupție (al cărei director general are calitatea de ordonator terțiar de credite în finanțarea directă a ordonatorului principal de credite) a solicitat, lunar, ordonatorului principal de credite, după data de 26 martie 2009, repartizarea sumelor necesare pentru plata drepturilor, însă din lipsă de fonduri acestea nu au putut fi alocate.

Având în vedere prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale", precum și ale alin. (3) al aceluiași articol conform cărora ,Nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanța și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare", rugăm onorata instanță să constate că Direcției Generale Anticorupție nu i se poate imputa nici o vină pentru neplata drepturilor solicitate, instituția noastră având obligația legală de a se încadra în fondurile bugetare repartizate conform legii din bugetul de stat prin bugetul ordonatorului principal de credite.

În motivarea recursului pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, a arătat următoarele: Conform prevederilor art. 27 alin. (1) din O.G.

nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare în perioada pentru care reclamantul solicită plata drepturilor bănești „cu titlul de salarii compensatorii", la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, polițiștii beneficiază pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public și personal contractual, de un ajutor stabilit în raport cu salariul de bază net avut în luna schimbării poziției de activitate, iar conform prevederilor art. 27 alin. (2) din ordonanță, polițiștii, la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie de serviciu și care încheie activitatea înainte de împlinirea vârstei de pensionare, mai beneficiază pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de un ajutor egal cu două salarii de bază nete.

În conformitate cu prevederile art. 57 din actul normativ mai sus-enunțat, drepturile bănești se acordă în limita fondurilor aprobate anual Ministerului Administrației și Internelor. De asemenea, prin art. XIX din O.U.G. nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar, ordonatorii de credite au obligația de a se încadra în limitele de cheltuieli cu personalul, așa cum sunt acestea prevăzute în legea bugetară anuală. Potrivit prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale, iar conform art. 57 din O.G.

nr. 38/2003 acordarea drepturilor bănești reglementate prin ordonanța menționată se va face în limita fondurilor bugetare aprobate anual unităților Ministerului Administrației și Internelor. Fondurile bugetare pentru acordarea ajutoarelor prevăzute Ia art. 27 din O.G. nr. 38/2003, cu modificările și completările ulterioare, aprobate Ministerului Administrației și Internelor prin Legea nr. 18/2009 a bugetului de stat pe anul 2009, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale și O.G.

nr. 19/2009 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2009, s-au dovedit a fi insuficiente, fiind utilizate în totalitate ca urmare a deschiderilor de credite bugetare efectuate în acest sens în perioada ianuarie-aprilie 2009, deschideri ce au cuprins solicitările de acordare a ajutoarelor la încetarea raporturilor de serviciu restante pentru anul 2008 și cele aferente încetării raporturilor de serviciu în perioada ianuarie-februarie și, parțial, martie 2009. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 61 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, orice cheltuială angajată, lichidată și ordonanțată, în cadrul prevederilor bugetare, și neplătită până la data de 31 decembrie, se va plăti, după caz, în contul bugetului pe anul următor, iar conform prevederilor pct. 1 din Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale, cu modificările și completările ulterioare, în situația în care, din motive obiective, angajamentele legale de cheltuieli nu pot fi plătite până la finele anului,

acestea se vor plăti din creditele bugetare ale exercițiului bugetar următor și orice cheltuială angajată și neplătită până la data de 31 decembrie a exercițiului bugetar curent se va plăti în contul bugetului pe anul următor din creditele bugetare aprobate în acest scop.

Având în vedere prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale și pe cele ale art. 14 alin. (3) din legea menționată, potrivit cărora nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare, precum și actuala situație financiară care reclamă constrângeri de ordin bugetar, la nivelul ordonatorului principal de credite s-au luat în evidență sumele necesare privind acordarea ajutoarelor cuvenite cadrelor militare la trecerea în rezervă sau direct în retragere, pentru a fi alocate în funcție de fondurile bugetare aprobate cu această destinație Ministerului Administrației și Internelor prin Legea nr. 11/2010 a bugetului de stat pe anul 2010. În conformitate cu prevederile art. 47 din (O.G.

nr. 38/2003, cu modificările și completările ulterioare, drepturile bănești reprezentând ajutoare prevăzute la art. 27 din ordonanță, pot fi achitate în termen de 3 ani de la data când trebuiau plătite. Totodată, așa cum a reținut instanța de fond în motivarea soluției recurate, intimatului-reclamant i-a fost achitată, la datele de 22 februarie 2010 și 29 aprilie 2010, o parte din suma totală cuvenită acestuia. Recursurile sunt nefondate. În ceea ce privește recursul declarat de reclamantul O.L., Înalta Curte reține, pe de o parte, că în cauză nu sunt incidente prevederile O.G. nr. 9/2000, privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, iar pe de altă parte, în privința actualizării sumelor de bani achitate de intimați în cursul procesului, acesta are la dispoziție prevederile art. 281 2 C. proc.

civ., pentru a solicita judecătorului fondului lămurirea dispozitivului hotărârii. Dobânda de referință a Băncii Naționale a României cu care solicită reclamantul să-i fie actualizată suma datorată de pârâți, calculată ca medie, ponderată cu volumul tranzacțiilor, între dobânda la dispozițiile atrase de Banca Națională a României și vânzările reversibile de titluri de stat efectuate de aceasta în luna anterioară celei pentru care se face anunțul, definită în art. 3 alin. (4) din O.G. nr. 9/2000, se acordă doar în cazul în care obligația este purtătoare de dobânzi, conform dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, astfel cum se prevede în art. 2 din actul normativ precitat, or, în O.G.

nr. 38/2003, baza legală a pretențiilor reclamantului, nu există o astfel de prevedere, iar între părțile litigante nu există o convenție încheiată în acest sens. Referitor la actualizarea sumelor de bani achitate de intimați în cursul procesului, Înalta Curte reține că instanța de fond s-a pronunțat în sensul că suma de 33.475 RON va fi actualizată pentru perioada 24 martie 2009 - 23 februarie 2010, iar suma de 10.655 RON va fi actualizată pentru perioada 24 martie 2009 - 23 aprilie 2010. În aceste condiții, instanța de fond statuând că reclamantul O.L. va beneficia de actualizarea sumelor plătite până la pronunțarea instanței de fond, de intimați, reclamantul are la dispoziție procedura instituită în art. 281 1 C. proc.

civ., în vederea lămuririi dispozitivului sentinței civile nr. 134 din 15 octombrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș. În ceea ce privește recursurile pârâților, este de observat că aceștia, în esență, nu contestă că reclamantul este îndreptățit să beneficieze de drepturile bănești solicitate în baza art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003, dar invocă dispozițiile art. 57 din actul normativ precitat în sensul acordării acestor drepturi în limita fondurilor aprobate anual de Ministerul Administrației și Internelor, precum și prevederi ale Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice referitoare la plata creditelor neachitate în exercițiul bugetar cuvenit și la necesitatea ca orice cheltuială din fonduri publice să fie aprobată.

Înalta Curte constată că reclamantul O.L. a fost pensionat anticipat, fiind îndreptățit la plata drepturilor prevăzute în art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003, drepturi care însă nu i-au fost plătite la încetarea raporturilor de serviciu. Reclamantul a promovat prezenta acțiune în contencios administrativ, iar pe parcursul litigiului intimații au efectuat plata parțială a sumelor datorate, cu ordinele de plată din 22 februarie 2010 și din 29 aprilie 2010. Motivele invocate de recurenții-pârâți țin de executarea obligației pe care o au față de reclamant în baza art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003, acțiunea acestuia, după cum a reținut și instanța de fond, fiind întemeiată, pârâții nerespectându-și obligația legală de a-i acorda drepturile bănești de la data încetării raporturilor de serviciu, moment ce s-a produs la 22 aprilie 2009, prin decizia a Casei de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor.

Față de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate împotriva sentinței civile nr. 134 din 15 octombrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de O.L., Ministerul Administrației și Internelor și Direcția Generală Anticorupție, împotriva sentinței civile nr. 134 din 15 octombrie 2010 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2011.