ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6538/2013

Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată, H.T.I. a contestat soluția nr. 9701/IJ/868/SIJ/2012 din 20 iulie 2012 a Inspecției Juridice a Consiliului Superior al Magistraturii. Înainte de a analiza cererea formulată, examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și, pe cale de consecință, va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal . Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Cerea formulată de H.T.I. are ca obiect contestație împotriva soluției pronunțate de Inspecția Judiciară - Serviciul de inspecție judiciară pentru judecători, înregistrată sub nr. 9701/IJ/868/SIJ/20 iulie 2012, care este considerată nelegală în raport cu conduita judecătoarei P.G. Potrivit art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, competența de soluționare a contestației împotriva rezoluției de respingere a sesizării, prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4), este în favoarea Secției de contencios administrativ-fiscal a Curții de Apel București, astfel încât aceasta este instanța competentă să judece prezenta cerere de chemare în judecată.

Pe de altă parte, competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă, conform art. 4 pct. 1 C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată. Având în vedere normele cuprinse în Cartea I - Competența instanțelor judecătorești, Titlul I - Competența după materie, C. proc. civ., mai exact art. 4 și din care rezultă clar că Înalta Curte de Casație și Justiție nu judecă în primă instanță decât materiile date prin lege în competența sa, date fiind și prevederile Legii contenciosului administrativ (art. 10 alin. (2)), excepția de necompetență materială a Înaltei Curți, invocată în cauză, din oficiu, va fi admisă, cu consecința trimiterii cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 137, cu referire la art. 158 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va declina competența de soluționare a cauzei în favoare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Declină competența de soluționare a cererii formulată de H.T.I. împotriva soluției nr. 9701/IJ/868/SIJ/2012 din 20 iulie 2012 a Inspecției Juridice a Consiliului Superior al Magistraturii, în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2013. Procesat de GGC - LM