ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4825/2013

Asupra plângerii de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul H.T.I.,

în calitate de petiționar al plângerii disciplinare îndreptate împotriva

judecătorului C.G.O., înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub

nr. 1/17033/1154/22 iunie 2011, a contestat răspunsul dat petiției sale,

înregistrat sub nr. 6669/IJ/1364/SIJ/2011 din data de 13 februarie 2012,

apreciind că acesta este netemeinic și nelegal.

În motivarea

acțiunii, petentul a arătat că Inspecția Judiciară nu a ținut cont de faptul că

în Dosarul nr. 1555/285/2011 al Judecătoriei Rădăuți judecătorul C.G.O. a

încălcat prevederile art. 278

1

- 278

3

C. proc. pen., dând

dovadă de rea-credință și gravă neglijență, că nerespectarea normelor de drept

și soluționarea cauzelor cu rea-credință și gravă neglijență sunt abateri

disciplinare.

Prin precizările

depuse la dosar la data de 4 aprilie 2012, reclamantul a arătat că nu a

formulat prezenta contestație în semn de răzbunare împotriva judecătorului

C.G.O. de la Judecătoria Rădăuți, ci a vrut să demonstreze că în primul rând

judecătorul nu a ținut cont de legislația în vigoare când a fost vorba de un

caz cu dedicație și că, în speță, Consiliul Superior al Magistraturii nu a

sancționat încălcarea legilor și a hotărârilor Înaltei Curți de Casație și

Justiție în cadrul Judecătoriei Rădăuți.

Examinând cu

prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

excepția necompetenței materiale invocată în cauză, Înalta Curte constată că

aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și, în temeiul

dispozițiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ., va trimite cauza spre

competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la

această soluție, instanța a avut în vedere considerentele expuse în continuare.

În conformitate cu

dispozițiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ., când în fața instanței de

judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să

stabilească instanța competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate

jurisdicțională competent, iar, potrivit dispozițiilor art. 159 pct. 2 C. proc.

civ., necompetența este de ordine publică când pricina este de competența unei

instanțe de alt grad.

Așa cum rezultă din

analiza actelor și lucrărilor dosarului, deși reclamantul H.T.I. nu și-a

întemeiat în drept cererea de chemare în judecată, din denumirea acesteia

reiese că a înțeles să formuleze contestație împotriva rezultatului

verificărilor prealabile efectuate la sesizarea acestuia, ce au făcut obiectul

Dosarului nr. 1669/IJ/l364/SIJ/2011 al Inspecției Judiciare, Serviciul de

Inspecție Judiciară pentru Judecători.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul

Superior al Magistraturii, republicată, se stabilește competența de soluționare

a contestației împotriva rezoluției de respingere a sesizării, prevăzută la

alin. (1) lit. c) și alin. (4), în favoarea secției de contencios

administrativ-fiscal a Curții de Apel București, astfel încât aceasta este

instanța competentă să judece prezenta cerere de chemare în judecată.

Pe de altă parte,

competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă,

conform art. 4 pct. 1 C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva

hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de

lege, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a

unei cereri de chemare în judecată.

Având în vedere

normele cuprinse în Cartea I - Competența instanțelor judecătorești, Titlul I -

Competența după materie, din C. proc. civ., mai exact art. 4 și din care

rezultă clar că Înalta Curte de Casație și Justiție nu judecă în primă instanță

decât materiile date prin lege în competența sa, date fiind și prevederile

Legii contenciosului administrativ (art. 10 alin. (2)), excepția de

necompetență materială a Înaltei Curți - invocată în cauză - va fi admisă, cu

consecința trimiterii cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul art. 137, cu referire la art. 158 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., Înalta Curte va scoate cauza de pe rol și va trimite dosarul spre

competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Scoate cauza de pe

rol și trimite dosarul la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, spre competentă soluționare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 4 aprilie 2013.

Procesat de GGC - CL