ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4825/2013

Asupra plângerii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul H.T.I., în calitate de petiționar al plângerii disciplinare îndreptate împotriva judecătorului C.G.O., înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 1/17033/1154/22 iunie 2011, a contestat răspunsul dat petiției sale, înregistrat sub nr. 6669/IJ/1364/SIJ/2011 din data de 13 februarie 2012, apreciind că acesta este netemeinic și nelegal. În motivarea acțiunii, petentul a arătat că Inspecția Judiciară nu a ținut cont de faptul că în Dosarul nr. 1555/285/2011 al Judecătoriei Rădăuți judecătorul C.G.O. a încălcat prevederile art. 278 1 - 278 3 C. proc. pen., dând dovadă de rea-credință și gravă neglijență, că nerespectarea normelor de drept și soluționarea cauzelor cu rea-credință și gravă neglijență sunt abateri disciplinare.

Prin precizările depuse la dosar la data de 4 aprilie 2012, reclamantul a arătat că nu a formulat prezenta contestație în semn de răzbunare împotriva judecătorului C.G.O. de la Judecătoria Rădăuți, ci a vrut să demonstreze că în primul rând judecătorul nu a ținut cont de legislația în vigoare când a fost vorba de un caz cu dedicație și că, în speță, Consiliul Superior al Magistraturii nu a sancționat încălcarea legilor și a hotărârilor Înaltei Curți de Casație și Justiție în cadrul Judecătoriei Rădăuți. Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și, în temeiul dispozițiilor art. 158 alin. (3) C. proc.

civ., va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele expuse în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ., când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent, iar, potrivit dispozițiilor art. 159 pct. 2 C. proc. civ., necompetența este de ordine publică când pricina este de competența unei instanțe de alt grad. Așa cum rezultă din analiza actelor și lucrărilor dosarului, deși reclamantul H.T.I.

nu și-a întemeiat în drept cererea de chemare în judecată, din denumirea acesteia reiese că a înțeles să formuleze contestație împotriva rezultatului verificărilor prealabile efectuate la sesizarea acestuia, ce au făcut obiectul Dosarului nr. 1669/IJ/l364/SIJ/2011 al Inspecției Judiciare, Serviciul de Inspecție Judiciară pentru Judecători. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, se stabilește competența de soluționare a contestației împotriva rezoluției de respingere a sesizării, prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4), în favoarea secției de contencios administrativ-fiscal a Curții de Apel București, astfel încât aceasta este instanța competentă să judece prezenta cerere de chemare în judecată.

Pe de altă parte, competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă, conform art. 4 pct. 1 C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată. Având în vedere normele cuprinse în Cartea I - Competența instanțelor judecătorești, Titlul I - Competența după materie, din C. proc. civ., mai exact art. 4 și din care rezultă clar că Înalta Curte de Casație și Justiție nu judecă în primă instanță decât materiile date prin lege în competența sa, date fiind și prevederile Legii contenciosului administrativ (art. 10 alin. (2)), excepția de necompetență materială a Înaltei Curți - invocată în cauză - va fi admisă, cu consecința trimiterii cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 137, cu referire la art. 158 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va scoate cauza de pe rol și va trimite dosarul spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Scoate cauza de pe rol și trimite dosarul la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 aprilie 2013. Procesat de GGC - CL