ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului

negativ de competență de față ;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 687/F din 23 septembrie

2013, Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul art. 300 C. proc.

pen., art. 197 alin. (2) C. proc. pen. și art. 28 C. proc. pen., a constatat

nulitatea absolută a hotărârii de extindere a procesului penal și de declinarea

competenței pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial în cauza privindu-l pe

inculpatul lt. col. D.V. și, ca atare, nelegala sesizare a Tribunalului

București cu judecarea acestei cauze.

În temeiul art. 42 și

art. 39 C. proc. pen., a admis excepția de necompetență după calitatea persoanei

invocată de procurorul de ședință și a declinat competența de soluționare a cauzei,

privindu-l pe inculpatul lt. col. D.V. în favoarea Tribunalului Militar Teritorial.

În baza art. 43 alin.

(2) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea

conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Miliar Teritorial și Tribunalul

București, în cauză.

În motivarea hotărârii

s-a arătat, în esență, că Tribunalul București nu a fost legal investit cu judecarea

cauzei privind pe inculpatul lt. col. D.V., apreciind că se impune declinarea competenței

în favoarea Tribunalului Militar Teritorial și, totodată, constatând existența conflictului

negativ de competență, sesizarea, potrivit art. 43 alin. (2) C. proc. pen. a Înaltei

Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, examinând dispozițiile legale procesual penale de reglementare a competenței

de soluționare a cauzei constată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare,

că în cauză competența revine Tribunalului Militar Teritorial București.

Așa cum rezultă din actele

și lucrările dosarului s-au reținut, în esență, următoarele:

Prin rechizitoriul

nr. 13/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

D.N.A., secția pentru combaterea corupției săvârșite de militari, emis la data

de 28 iulie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului lt. col. D.V.

pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă

funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial

sau nepatrimonial prevăzut de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu referire

la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor în formă calificată, dacă funcționarul public a obținut

pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută

de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 246 C. pen. raportat

la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; luare de

mită prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen.

Cu judecarea acestuia

a fost sesizat Tribunalul Militar Teritorial București, care s-a apreciat a fi legal

sesizat, constatând regularitatea actului de sesizare în condițiile art. 300 C.

proc. pen.

Totodată, această instanță

a procedat la efectuarea cercetării judecătorești în cauză, audiind inculpatul și

administrând probe.

La termenul din data de

27 iunie 2013 instanța, în baza art. 336 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a extins

procesul penal față de inculpatul lt. col. D.V. pentru instigare la infracțiunea

de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că le-a solicitat

martorilor D.I., D.D.T., Z.S.I., B.I., G.G., I.B. să facă declarații mincinoase

cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000

raportat la art. 248 C. pen., infracțiune pentru care inculpatul lt. col. D.V.

a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 13/P/2010 din 28 iulie 2011 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., secția pentru

combaterea infracțiunilor de corupție săvârșite de militari.

Totodată a luat act că

față de infracțiunea pentru care a fost extins procesul penal, procurorul a pus

în mișcare acțiunea penala.

De asemenea, prin sentința

penală nr. 15 din 27 iunie 2013 Tribunalul Militar Teritorial București a admis

excepția de necompetență materială invocată din oficiu de către instanță și în baza

art. 42 C. proc. pen., art. 34 lit. c), art. 35 alin. (2) și (3) și art. 27 C. proc.

pen. a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul lt. col.

D.V. față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor

de instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 raportat la art. 260

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor

publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj

patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000

cu referire la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, dacă funcționarul public

a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial,

prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 246

C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.; luare de mită prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la

art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen. în favoarea Tribunalului București, căruia i-a trimis dosarul

cauzei.

A menținut sechestrul

asigurator instituit în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatului, până

la concurența sumei de 231.100,02 RON.

Potrivit art. 192

alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina

acestuia.

Tribunalul, învestit în

urma hotărârii de declinare pronunțată de către Tribunalul Militar Teritorial, a

constatat următoarele:

Tribunalul Militar Teritorial

a extins procesul penal pornit împotriva inculpatului lt. col. D.V. și pentru instigare

la infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la

art. 260 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., apreciind totodată că

respectiva faptă nu are legătură cu îndatoririle de serviciu ale inculpatului (care

are încă calitatea de militar) și ca atare nu este în competența materială a instanței

militare, ci a celei civile, respectiv a judecătoriei, conform normelor de competență

generală instituite prin dispozițiile art. 25 C. proc. pen.

Totodată, a apreciat că

infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat

la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care

inculpatul este cercetat determină competența de a soluționa cauza, în întregul

ei, a unei instanțe cu grad de tribunal și cum pentru una din infracțiunile deduse

judecății, respectiv cea prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 C. pen.,

cu aplicarea art. 42 C. pen. (cea pentru care s-a dispus extinderea procesului penal)

competența aparține instanței civile, a constatat că sunt aplicabile dispozițiile

art. 35 alin. (2) și (4) C. proc. pen., privind competența în caz de conexitate

și de art. 30 lit. a) C. proc. pen., privind competența teritorială, dispunând declinarea

în favoarea Tribunalului București.

Se poate observa că Tribunalul

Militar Teritorial, deși a apreciat că ne-am afla în prezenta unui caz de conexitate

[art. 34 lit. c) C. proc. pen.] și că sunt incidente dispozițiile art. 35 C. proc.

pen. privitoare la prorogarea de competență nu a procedat în prealabil, înainte

de a dispune declinarea de competență la reunirea cauzelor în condițiile art. 36

alin. (2) C. proc. pen.

De altfel, nici nu ne

aflăm în prezența mai multor cauze, ce se impun a fi reunite, ci a unei singure

cauze și respectiv judecăți, al cărui obiect este definit de dispozițiile

art. 317 C. proc. pen. (fapta și persoana arătată în actul de sesizare a instanței,

iar în caz de extindere a procesului penal, cum este situația în speță, și la fapta

și persoana la care se referă extinderea).

Înalta Curte apreciază

că și în situația în care s-ar fi impus extinderea procesului penal, pentru fapta

dedusă judecății reglementată de dispozițiile art. 317 C. proc. pen., competența

de soluționare a Tribunalului Militar Teritorial este atrasă de norme speciale,

respectiv art. 28 C. proc. pen. care reglementează competența după calitatea persoanei

și după faptă.

Prin urmare, constatând

că Tribunalul București nu a fost legal investit cu judecarea prezentei cauze privind

pe inculpatul lt. col. D.V., Înalta Curte apreciază ca fiind corectă dispoziția

instanței de declinare a competenței în favoarea Tribunalului Militar Teritorial

București.

În consecință, având în

vedere și necesitatea asigurării unei bune înfăptuiri a justiției în raport cu stadiul

cercetării judecătorești privitor la infracțiunile ce formează obiectul trimiterii

în judecată a inculpatului D.V., Înalta Curte stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe inculpatul D.V. în favoarea Tribunalului Militar Teritorial

București.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe inculpatul D.V. în favoarea Tribunalului Militar

Teritorial București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 18 octombrie

2013.