ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1005/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1005/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 6 din 26 ianuarie

2011 a Tribunalului Militar Teritorial București baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul

col. rez. D.N.C., fost inspector șef în cadrul Inspectoratului pentru Situații

de Urgență "B. I" județul Dâmbovița, pentru 10 infracțiuni de

instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 25 raportat la

art. 260 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat

inculpatul comandor A.D., din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de

Urgență București, pentru 15 infracțiuni de instigare la infracțiunea de

mărturie mincinoasă, prev. de art. 25 raportat la art. 260 C. pen., cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru infracțiunea de fals intelectual,

prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

78/2000, pentru infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. raportat

la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 și pentru infracțiunea de

favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen. raportat la art. 17 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a constatat următoarele:

I. 1. Prin

procesul-verbal din data de 23 aprilie 2008 înregistrat la DGA - Biroul

Anticorupție Dâmbovița sub. nr. 874905, ofițerii acestei direcții s-au sesizat

din oficiu despre săvârșirea de către col. (rez.) D.N.C. a unor pretinse fapte

penale, pentru care urmărirea penală era dată în competența exclusivă a

procurorilor militari din cadru DNA.

procesului-verbal de sesizare din oficiu s-a format Dosarul nr. 32/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor de corupție

săvârșite de militari

II. 1. Prin

rechizitoriul nr. 32/P/2008 din 24 martie 2009 al acestei secții, a fost trimis

în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul col. (rez.) D.N.C., fost

inspector șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență „B. I" județul

Dâmbovița pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de corupție, prevăzute de

Legea nr. 78/2000, precum și alte infracțiuni prevăzute de Codul penal, cauza

fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Militar Teritorial București sub nr.

14/753/2009.

s-a reținut în sarcina inculpatului că, în perioada 2006 - 2007, în baza unei

rezoluții infracționale unice, a ordonat ilegal echiparea unui număr de 803

subordonați, obligându-i să-și achiziționeze echipament militar contra cost

(prin reținere din salariu), în condițiile în care acesta trebuia asigurat

gratuit cadrelor militare și în condițiile în care atât inculpatul cât și alte

persoane au obținut foloase bănești necuvenite, fapte calificate de organul de

urmărire penala ca fiind infracțiunile de luare mită prev. de art. 254 alin.

(2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și ref. la art. 7 din Legea nr.

78/2000, precum și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dacă

funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj

patrimonial sau nepatrimonial, prev. de art. 13

2

din Legea nr.

78/2000 cu ref. la art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

3.Totodată, prin

același rechizitoriu s-a dispus:

- neînceperea

urmăririi penale față de plt. adj. V.G., din cadrul ISU sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 289 C. pen.

ref. la art. 171 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, deoarece a săvârșit

fapta fiind în eroare de fapt:

- disjungerea cauzei

fața de col. (rez.) D.N.C., sub aspectul instigării la infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor persoanei, dacă funcționarul public a obținut pentru

sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută și

pedepsită de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, ref. la art. 246 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; lt. col. P.M., din cadrul I.S.U.

„B. I" județul Dâmbovița, fost președinte al F.A.S., sub aspectul

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, dacă

funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj

patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută și pedepsită de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, ref. la art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.; sg. maj. D.D., din cadrul I.S.U. „B. I" județul Dâmbovița, sub

aspectul complicității la infracțiunea de delapidare, prevăzută și pedepsită de

art. 215

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și continuarea cercetărilor față de aceștia într-o cauză penală separată;

- disjungerea cauzei

față de mr. M.G., mr. D.M., lt. I.M.C., sg. maj. V.I.A., sg. maj. C.I., plt.

M.C., plt. M.S., plt. adj. C.V., sg. maj. B.L., plt. maj. S.C., plt. C.C., plt.

adj. C.R., sg. maj. R.M., plt. adj. T.D., sg. maj. N.A., plt. maj. M.M., plt.

P.I., sg. maj. T.G., sg. maj. D.N., plt. maj. B.V.A., plt. maj. I.C., plt.

D.G.M. și sg. maj. C.A., toți din cadrul I.S.U. „B. I" județul Dâmbovița, sub

aspectul infracțiunilor de mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art.

260 C. pen. și favorizarea infractorului, prevăzută și pedepsită de art. 264 C.

pen., ref, la art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000; comandor A.D.,

cpt. T.C. și lt. C.A., toți din cadrul IGSU - Serviciul Control, sub aspectul

infracțiunilor de: instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută

și pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.; favorizarea infractorului, prevăzută și pedepsită de art. 264 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ref. la art. 17 alin. (1), lit.

a) din Legea nr. 78/2000; fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 289

C. pen., ref. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000; uz de fals,

prevăzută și pedepsită de art. 291 C. pen. ref. la art. 17 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 78/2000 și continuarea cercetărilor față de aceștia într-o cauză

penală separată.

- disjungerea cauzei

față de făptuitori civili: Ș.I., R.C. și M.G.C., sub aspectul infracțiunii de

dare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 255 C. pen. și declinarea

competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, pentru

continuarea cercetărilor.

III. 1. Investigarea

acestor infracțiuni pretins săvârșite de către militari s-a făcut de către

același organ de urmărire penală, în Dosarul nr. 26/P/2009, întrucât

infracțiunile de favorizarea infractorului, fals și uz de fals, sunt calificate

potrivit art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 ca fiind infracțiuni

în legătură directă cu infracțiunile de corupție, dacă au fost săvârșite pentru

ascunderea anumitor infracțiuni - cele sus-menționate, pentru care a fost

trimis în judecată inculpatul col.rez. D.N.C. prin rechizitoriul nr. 32/P/2008.

Pentru toate aceste

infracțiuni, competența de efectuare a urmăririi penale a revenit Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de

militari conform disp. art. 13 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din O.U.G. nr.

43/2002, cărora li s-a dat eficiență și la efectuarea urmăririi penale în

Dosarul nr. 32/P/2009, avându-se în vedere calitatea de militari pe care au

avut-o inculpații la data când se presupune că au fost săvârșite faptele.

din 14 decembrie 2009 emis în Dosarul nr. 26/P/2009, Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția

de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari, a dispus:

2.1. Punerea în

mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:

-col. rez. D.N.C.

pentru instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă (10 fapte), prev. de

art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.;

- c-dor A.D. pentru

infracțiunile de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000; uz de fals prev. de art. 291 C. pen.

raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000; favorizarea

infractorului prev. de art. 264 C. pen.raportat la art. 17 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 78/2000; instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă prev.

de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen. (15 fapte); toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

2.2. Neînceperea

urmăririi penale față de cpt. T.C. sub aspectul infracțiunilor de: fals

intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 289 C. pen., ref. la art. 17 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 78/2000; uz de fals, prevăzută și pedepsită de art.

291 C. pen. ref. la art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000;

favorizarea infractorului, prevăzută și pedepsită de art. 264 C. pen., raportat

la art. 1 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000; instigare la infracțiunea de

mărturie mincinoasa, prevăzută și pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art.

260 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (15 fapte); și lt. C.A. sub aspectul

infracțiunilor de: fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 289 C.

pen., ref. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000; uz de fals,

prevăzute și pedepsite de art. 291 C. pen. ref. la art. 17 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 78/2000; pentru că faptele pentru care au fost cercetați au fost

săvârșite de alte persoane.

inculpatului col. rez. D.N.C. s-a reținut, în esență, că, la data de 22 iulie

2008, profitând de puterea funcției pe care o îndeplinea și în baza unei

rezoluții infracționale unice, a determinat 10 cadre militare din subordinea sa

să dea rapoarte cu conținut neadevărat, în timp ce erau audiați într-o

cercetare administrativă de un reprezentant al eșalonului superior, în scopul

ca, prin acele rapoarte cu conținut mincinos, să scape de răspunderea penală

pentru faptele ce fuseseră săvârșite de acesta și pentru care a și fost

ulterior trimis în judecată.

inculpatului c-dor A.D. s-a reținut, în esență că, în luna iulie 2008, în

calitate de șef al echipei de control a I.G.S.U., cu ocazia controlului

administrativ efectuat la sediul I.S.U. „B. I" Județul Dâmbovița,

împotriva fostului inspector șef din acea perioadă, a determinat 15 cadre ale

Inspectoratului, pe care le-a audiat, în calitate de martori, să dea rapoarte

cu conținut mincinos, documente pe care le-a introdus în materialul de control

și de al căror conținut neadevărat a ținut cont la întocmirea raportului de

control, din data de 24 iulie 2008, prezentat spre aprobare conducerii I.G.S.U.

și înaintat, în copie, către D.N.A., raport oficial care conține și el date

false, toate în scopul de a-l ajuta pe fostul inspector șef să scape de

răspundere penală pentru infracțiuni de corupție sau conexe infracțiunilor de

corupție, fapte penale deja săvârșite, pentru care col. D.N.C. a și fost trimis

în judecată.

IV. 1. Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului Militar București sub nr. 248/92/2009.

La primul termen de

judecată, 14 ianuarie 2010, inculpatul c-dor A.D., prin apărător ales a

invocat, pe cale de excepție, nelegala sesizare a instanței, excepție respinsă

prin încheierea de la acel termen, după care instanța a început efectuarea

cercetării judecătorești.

La termenul din 22

aprilie 2010, din oficiu, instanța a pus în discuția părților excepția de

necompetență materială în baza art. 35 alin. (5) C. proc. pen., întrucât infracțiunea

de favorizarea infractorului se referă la o infracțiune săvârșită de inculpatul

col. (rez.) D.N.C., iar instanța care judecă în prezent această infracțiune

este Tribunalul Militar Teritorial București.

1.1. Prin Sentința

penală nr. 99 din 22 aprilie 2010, Tribunalului Militar București a admis

excepția de necompetență materială, excepție ridicată din oficiu; în baza art.

35 alin. (5) și art. 42 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Militar Teritorial București,

căruia i-a trimis dosarul.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalului Militar București a reținut că, potrivi art. 35

alin. 5 C. proc. pen., tăinuirea, favorizarea infractorului și nedenunțarea

unor infracțiuni sunt de competenta instanței care judecă infracțiunea la care

acestea se referă. Or, instanța care judeca infracțiunile la care se referă

favorizarea presupus a fi săvârșită de către inculpatul c-dor A.D. este

Tribunalul Militar Teritorial București, pe rolul căruia se află cauza privind

pe inculpatul col. (rez.) D.N.C., trimis în judecată pentru infracțiuni de

corupție sau conexe infracțiunilor de corupție, prin rechizitoriul nr.

32/P/2008 din 24 martie 2009 al Direcției Naționale Anticorupție, secția de

combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari. Dând eficiență

normelor speciale de competenta instituite prin dispozițiile art. 35 alin. (5)

C. proc. pen., care sunt de strictă interpretare, precum și principiului de a

nu permite interpretului să distingă acolo unde legiuitorul nu a făcut-o (ubi

lex non distinguit nec nos distinguere debemus) Tribunalul Militar București a

constatat că nu are competența materială de a judeca prezenta cauză, ea fiind

dobândită Tribunalului Militar Teritorial București.

Tribunalului Militar Teritorial București cauza a fost înregistrată sub nr.

38/753/2010. La primul termen de judecată, 12 mai 2010, în temeiul art. 39

alin. (1) teza I C. proc. pen., reprezentantul Ministerului Public a invocat

excepția necompetenței materiale a Tribunalului Militar Teritorial București.

Prin încheierea de

ședință de la același termen, Tribunalul Militar Teritorial București a respins

excepția invocată de Ministerul Public; în temeiul art. 36 alin. (1) C. proc.

pen., a reunit cauza cu cea care face obiectul Dosarului nr. 14/753/2009, aflat

pe rolul Tribunalului Militar Teritorial, cu termen la data de 25 mai 2010.

mai 2010, în cauza ce face obiectul Dosarului nr. 14/753/2009, Ministerul

Public a solicitat disjungerea cauzelor reunite prin încheierea de ședință din

12 mai 2010 pronunțată în Dosarul nr. 38/753/2010, declinarea competenței de

soluționare a cauzei privind pe inculpații col. (rez.) D.N.C. și c-dor A.D.,

trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 26/P/2009 din 14 decembrie 2009 în

favoarea Tribunalului Militar București și sesizarea Curții Militare de Apel

pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

ședință din 24 iunie 2010, Tribunalului Militar Teritorial București a disjuns

cauza cu nr. 14/753/2009, care-l privește pe inculpatul col. (rez.) D.N.C.,

trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 32/P/2008 din 24 martie 2009 de cauza

cu nr. 38/753/2010 care-i privește pe inculpații col. (rez.) D.N.C. și c-dor

A.D., trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 26/P/2009 din 14 decembrie

2009, urmând a se păstra numerele de înregistrare avute.

penală nr. 36 din 24 iunie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 38/753/2010, în baza

art. 39 alin. (1) coroborat cu art. 35 alin. (5) teza I C. proc. pen., Tribunal

Militar Teritorial București a admis excepția de necompetență materială a

Tribunalului Militar București; a declinat competența de soluționare a cauzei

privind pe inculpații col. (rez.) D.N.C. și c-dor A.D., trimiși în judecată

prin rechizitoriul nr. 26/P/2009 din 14 decembrie 2009 în favoarea Tribunalului

Militar București; a constatat existența conflictului negativ de competență și

a sesizat Curtea Militară de Apel pentru soluționarea conflictului negativ de

competență.

formează obiectul Dosarului nr. 14/753/2009 a fost soluționată în primă

instanță de către Tribunalul Militar Teritorial București, prin Sentința penală

nr. 55 din 13 octombrie 2010.

cauza privind pe inculpații col. (rez.) D.N.C. și c-dor A.D., trimiși în

judecată prin rechizitoriul nr. 26/P/2009 din 14 decembrie 2009, ce formează

obiectul Dosarului nr. 38/753/2010, prin încheierea de ședință din 29

septembrie 2010, Curtea Militară de Apel a stabilit competența de soluționare

în favoarea Tribunalului Militar Teritorial București, căruia i s-a trimis

dosarul.

reînregistrată pe rolul Tribunalului Militar Teritorial București sub nr.

68/753/2010.

actele îndeplinite și măsurile dispuse în cauză de către instanța desesizată -

Tribunalul Militar București - au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor

legale, respectiv în ședință publică, nemijlocit și în contradictoriu, dreptul

la un proces echitabil și implicit dreptul la apărare al inculpaților fiind

respectat, la primul termen de judecată, 25 noiembrie 2010, Tribunalul Militar

Teritorial București, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (10) C.

proc. pen. raportat la art. 42 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că a menținut

actele îndeplinite și măsurile dispuse în cauză de către instanța desesizată -

Tribunalul Militar București; ca atare, a dispus continuarea cercetării

judecătorești cu audierea martorilor din lucrări care nu au dat încă declarații

în fața instanței; de asemenea, având în vedere că ascultarea martorului G.V.

nu mai este posibilă, fiind decedat, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la

fila 134 din Dosarul nr. 248/92/2010 al Tribunalului Militar București, a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. cu privire la

declarația dată de acesta în cursul urmăririi penale.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă înalta Curte de

Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție.

Prin Decizia nr. 8

din 16 mai 2012, Curtea Militară de Apel a admis apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Naționala

Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de

militari împotriva sentinței nr. 6 din 26 ianuarie 2011 pronunțata de

Tribunalul Militar Teritorial București.

A desființat sentința

atacată și a trimis cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Militar

București, reținând că inculpații col. (rez.) D.N.C. și comandor A.D. nu au

fost trimiși în judecată pentru vreo infracțiune care să atragă competența în

primă instanță a Tribunalului Militar Teritorial București conform art. 28 pct.

(1) lit. a) în ref.la art. 27 pct. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât la

niciunul dintre aceștia nu figurează în rechizitoriu infracțiunea prev. de art.

254 C. pen. care ar fi atras competența Tribunalului Militar Teritorial

București.

Împotriva

sus-menționatei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpatul A.D.

Procurorul a arătat

că susține recursul declarat de Parchet pentru cazul de casare prev. de art.

385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., apreciind hotărârea

pronunțată ca fiind contrară legii.

În acest sens, a

precizat că în mod greșit Curtea Militară de Apel a admis apelul Parchetului și

a trimis cauza la Tribunalul Militar București, de vreme ce în mod corect tot

Curtea Militara de Apel, anterior investită cu soluționarea conflictului

negativ de competenta ivit între Tribunalul Militar București și Tribunalul

Militar Teritorial București, stabilise competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Militar Teritorial, în raport de dispozițiile art. 35

alin. (5) C. proc. pen., după cum s-a realizat și judecata în primă instanță.

În concluzie, a

solicitat admiterea recursului Parchetului și trimiterea cauzei spre judecarea

apelurilor la Curtea Militară de Apel București, instanță competentă.

În motivele scrise

depuse la dosar, inculpatul A.D. a solicitat admiterea recursului, casarea

Deciziei penale nr. 8 din 16 mai 2012 și trimiterea cauzei în vederea

rejudecării apelului, urmând ca instanța să se pronunțe asupra fondului cauzei,

arătând că încheierea dată la 29 septembrie 2010, prin care a fost stabilită

competența materială a Tribunalului Militar Teritorial București este

definitivă, are autoritate de lucru judecat și a produs efecte juridice în

sensul în care instanța față de care Curtea Militară de Apel a decis că este

competentă a administrat probatorii și a pronunțat o hotărâre.

În ședința publică, a

arătat că este de acord cu recursul formulat de Parchet și a solicitat

trimiterea cauzei la Curtea Militară de Apel.

Recursurile sunt

fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Analizând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte, constată că

pronunțând această decizie, instanța de apel, a încălcat prevederile art. 35

alin. (5) C. pen. conform căruia instanța competentă pentru a judeca o

infracțiune de favorizare a infractorului este aceeași instanță care este

competentă să judece infracțiunea pentru care s-a săvârșit favorizarea, în

cazul de față, instanța competentă fiind Tribunalul Militar Teritorial

București care și judecase infracțiunile de luare de mită ș.a., pentru care se

săvârșise infracțiunea de favorizare a infractorului.

În această ordine de

idei, Înalta Curte reține că la data de 14 decembrie 2009 s-a emis

rechizitoriul în Dosarul penal 26/P/2009 prin care, atât inculpatul col. (rez.)

D.N.C. cât și inculpatul cmd. A.D., au fost trimiși în judecată, reținându-se

în sarcina lor următoarea situație de fapt (expusă sintetic): în luna iulie

2008, la cererea Direcției Naționale Anticorupție, formulată în Dosarul

32/P/2008 inc. cmd. A.D., ca reprezentant al Serviciului Control din cadrul

I.G.S.U., a efectuat o cercetare administrativă și disciplinară împotriva inc.

col. (rez.) D.N.C., tocmai pentru lămurirea unor aspecte legate de pretinsele

infracțiuni de corupție clasică, dar și infracțiuni conexe și asimilate

infracțiunilor de corupție, pretins săvârșite de inc. col. (rez.) D.N.C. (fapte

rezultate din procesul-verbal de sesizare din oficiu al D.G.A. Dâmbovița) cu

precizarea că i s-a pus la dispoziție inc. cmd. A.D. de către Direcția

Națională Anticorupție, procesul-verbal de sesizare din oficiu respectiv;

După ce a luat la

cunoștință de obiectivele cercetării administrative și disciplinare, acest

inculpat, în calitate de organ de cercetare, a luat rezoluția infracțională de

a-l „ajuta" pe fostul său coleg, în sensul punerii celor doi de acord de a

instiga la mărturie mincinoasă un număr de 25 de cadre militare care au fost și

audiate, acestea dând declarații necorespunzătoare realității, (sub formă de

„rapoarte", formă de audiere specifică sistemului militar), în sensul de a

nu recunoaște că fostul inspector șef inc. col. (rez.) D.N.C. ar fi inițiat și

coordonat o activitate de echipare abuzivă pentru toate cadrele din

inspectorat.

După ce a obținut

aceste declarații false, inc. cmd. A.D. a întocmit un raport de cercetare cu

conținut fals, trăgând concluzii de „nevinovăție" pentru toate faptele

inc. col. (rez.) D.N.C. ce fuseseră supuse cercetării disciplinare și

administrative, raport pe care l-a întocmit și semnat, iar la sfârșit a propus

măsura „clasării", măsură specifică constatării nevinovăției în cauzele

administrative și disciplinare.

Un exemplar al

acestui document falsificat a fost înaintat, la cerere, Direcției Naționale

Anticorupție, secției de combatere a infracțiunilor săvârșite de militari,

pentru a fi depus la dosarul penal nr. 32/P/2008.

Conform acestui

document ar fi trebui să se dispună neînceperea urmăririi penal față de

inculpat, măsură ce nu a fost însă dispusă, deoarece au fost ulterior obținute

informații cu privire la falsificarea unor declarații, dar și a documentului de

cercetare disciplinară.

Cu privire la

aspectele expuse mai sus, s-au efectuat cercetări de către procurorul militar,

constatându-se caracterul fals al declarațiilor cadrelor militare, faptul că

acestea fuseseră obținute în urma instigării efectuate de inc. col. (rez.)

D.N.C., dar și de inc. cmd. A.D., constatându-se și faptul că scopul acestor

activități nelegale a fost acela de a-l scăpa de răspundere penală pe fostul

inspector șef pentru infracțiunile de corupție clasică (luare de mită) dar și

pentru infracțiunile conexe și asimilate faptelor de corupție prev. de Legea

nr. 78/2000.

Conform celor

prezentate anterior, se poate constata că între faptele penale ce au constituit

obiectul celor două dosare există, conform art. 34 lit. c) C. pen., stare de

conexitate, atâta timp cât faptele ce constituie obiectul dosarului 26/P/2009

au fost săvârșite de inculpați în scopul de a-i înlesni sau asigura

inculpatului inc. col. (rez.) D.N.C. sustragerea de la răspundere penală,

precum și în scopul de a ascunde săvârșirea de către acesta a infracțiunilor ce

constituiau obiectul Dosarului 32/P/2008.

Nu au fost cercetate

într-o singură cauză penală toate faptele penale ce au constituit obiectul

celor două dosare penale, deoarece cercetarea era finalizată pentru faptele ce

constituiau obiectul Dosarului penal nr. 32/P/2008, atunci când s-au descoperit

faptele penale ce constituiau obiectul Dosarului penal nr. 26/P/2009 și, dacă

nu s-ar fi emis o soluție în primul dosar penal, s-ar fi înfrânt principiul

celerității activității de urmărire penală, care impune o sesizare cât mai

grabnică a instanței în raport cu momentul săvârșirii faptei.

Dosarul penal nr.

26/P/2009, împreună cu rechizitoriul a fost înaintat pentru judecare

Tribunalului Militar București (cu competență similară nivelului de

judecătorie), fiind sesizat în mod greșit această instanță, deoarece s-au

încălcat prevederile art. 35 alin. (5) C. pen., conform cărora: „Tăinuirea,

favorizarea infractorului și nedenunțarea unor infracțiuni sunt de competența instanței

care judecă infracțiunea la care acestea se referă.". Conform acestui

principiu de lege, favorizarea făcută la o infracțiune de luare de mită trebuia

judecată de aceeași instanță care judecă infracțiunea clasică de corupție,

respectiv Tribunalul Militar Teritorial (cu competență similară Tribunalului

Județean).

Pe fondul sesizării

greșite a instanței în Dosarul 26/P/2009, între Tribunalul Militar București și

Tribunalul Militar Teritorial București a intervenit un conflict negativ de

competență soluționat de Curtea Militară de Apel prin încheierea din 29

septembrie 2010, prin care s-au dispus următoarele: "Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe inculpații inc. col. (rez.) D.N.C. și inc.

cmd. A.D., trimiși în judecată prin rechizitoriul din data de 14 decembrie

2009, în favoarea Tribunalului Militar Teritorial București" hotărârea

fiind definitivă.

Mai departe,

Tribunalul Militar Teritorial București a procedat la judecarea cauzei, cauză

soluționată de această instanță prin Sentința penală nr. 6 din 26 ianuarie 2011

(prin care s-a dispus achitarea ambilor inculpați pentru toate faptele penale).

În termenul legal s-a

declarat apel împotriva acestei sentințe, deoarece a fost apreciată netemeinică

și nelegală.

Curtea Militară de

Apel, instanță în mod legal investită cu soluționarea apelului, (aceeași

instanță care a soluționat definitiv conflictul de competență) trebuia să

procedeze la judecarea acestuia și la pronunțarea unei hotărâri prin care să se

dispună admiterea sau respingerea apelului parchetului și, pe cale de

consecință, să hotărască condamnarea sau achitarea inculpaților.

Pe timpul judecării

apelului în această cauză penală, pe rolul Curții Militare de Apel se afla, tot

în faza de apel, și primul dosar penal, respectiv cel cu nr. 32/P/2008, motiv

pentru care procurorul de ședință a cerut conexarea celor două cauze penale,

invocându-se motivul de conexitate prev. de art. 34 lit. c) C. pen. Instanța a

respins însă conexarea celor două cauze penale constatând că, deși ele sunt

conexe se află în stadii procesuale diferite în sensul că, în Dosarul nr.

32/P/2008 fusese audiat deja inculpatul urmând să se dea cuvântul pe fond, în

timp ce Dosarul nr. 26/P/2009 se afla la începutul fazei procesuale a apelului.

Procedând însă în

această manieră, prin Decizia nr. 8 din 16 mai 2012 Curtea Militară de Apel,

deși a dispus admiterea apelului declarat în cauză împotriva Sentinței nr. 6

din 26 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București, a

dispus în continuare desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre

competentă soluționare la Tribunalul Militar București, încălcându-și astfel

propria hotărâre definitivă prin care soluționase anterior conflictul negativ

de competență în favoarea Tribunalului Militar Teritorial București.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea Militară de Apel a reținut, în esență că, din cele două

rechizitorii, respectiv nr. 32/P/2008 și nr. 26/P/2009, a rezultat că cei doi

inculpați au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni,

instanța de fond competentă să judece urmând să se pronunțe asupra

infracțiunilor cu care a fost legal sesizată, printre aceste infracțiuni

enumerându-se și infracțiunea de luare de mită prev.de art. 254 C. pen. și

infracțiunea de favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen.

Potrivit art. 28

1

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Tribunalul Teritorial București judecă în primă

instanță infracțiuni de luare de mită prev. de art. 254 C. pen.

S-a mai reținut că

judecarea tuturor infracțiunilor revine instanței competente în raport cu

infracțiunea la care se referă tăinuirea, favorizarea sau nedenunțarea.

Pe cale de

consecință, având în vedere dispozițiile art. 28

1

lit. a), art. 35

alin. (5), art. 28

2

alin. (4) C. proc. pen., și parte din

rechizitoriile anterior menționate, s-a stabilit competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Militar Teritorial București.

Așa fiind, în raport

de considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că prezenta cauză cu

numărul de Dosar nr. 68/753/2010 este aceeași cu cea cu nr. 38/753/2010 pentru

care investită fiind cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit

între Tribunalul Municipiului București și Tribunalul Militar Teritorial

București, Curtea Militară de Apel a stabilit competența de soluționare în

favoarea Tribunalului Militar Teritorial București cu motivarea sus-arătată,

hotărâre ce are autoritate de lucru judecat.

Ca atare, după

verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen., recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpatul A.D.,

fiind fondate, Înalta Curte urmează a le admite în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen. și a dispune conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție și de inculpatul A.D. împotriva Deciziei penale

nr. 8 din data de 16 mai 2012 a Curții Militare de Apel.

Casează decizia

penală recurată și trimite cauza pentru judecarea apelurilor aceleiași

instanțe, respectiv Curtea Militară de Apel.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A.D., în sumă de

300 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial, în

sumă 75 RON, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul

inculpat D.N.C., până la prezentarea apărătorului ales, se suportă din fondul

Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 martie 2013.

Procesat de GGC - LM