Decizia nr. 1005/2013 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 38/753/2010 — recurs împotriva sentinței nr. 6/2011 a Tribunalului Militar Teritorial București

Prin procesul-verbal din data de 23 aprilie 2008 înregistrat la DGA - Biroul Anticorupție Dâmbovița sub. nr. 874905, ofițerii acestei direcții s-au sesizat din oficiu despre săvârșirea de către col. (rez.) D.N.C. a unor pretinse fapte penale, pentru care urmărirea penală era dată în competența exclusivă a procurorilor militari din cadru DNA.

În baza procesului-verbal de sesizare din oficiu s-a format Dosarul nr. 32/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari II. 1. Prin rechizitoriul nr. 32/P/2008 din 24 martie 2009 al acestei secții, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul col. (rez.) D.N.C., fost inspector șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență „B. I" județul Dâmbovița pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de corupție, prevăzute de Legea nr. 78/2000, precum și alte infracțiuni prevăzute de Codul penal, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Militar Teritorial București sub nr. 14/753/2009. 2. Printre altele, s-a reținut în sarcina inculpatului că, în perioada 2006 - 2007, în baza unei rezoluții infracționale unice, a ordonat ilegal echiparea unui număr de 803 subordonați, obligându-i să-și achiziționeze echipament militar contra cost (prin reținere din salariu), în condițiile în care acesta trebuia asigurat gratuit cadrelor militare și în condițiile în care atât inculpatul cât și alte persoane au obținut foloase bănești necuvenite, fapte calificate de organul de urmărire penala ca fiind infracțiunile de luare mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și ref. la art. 7 din Legea nr. 78/2000, precum și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 cu ref. la art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 3.Totodată, prin același rechizitoriu s-a dispus: - neînceperea urmăririi penale față de plt. adj. V.G., din cadrul ISU sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 289 C. pen. ref. la art. 171 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, deoarece a săvârșit fapta fiind în eroare de fapt: - disjungerea cauzei fața de col. (rez.) D.N.C., sub aspectul instigării la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută și pedepsită de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, ref. la art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; lt. col. P.M., din cadrul I.S.U. „B. I" județul Dâmbovița, fost președinte al F.A.S., sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută și pedepsită de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, ref. la art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; sg. maj. D.D., din cadrul I.S.U. „B. I" județul Dâmbovița, sub aspectul complicității la infracțiunea de delapidare, prevăzută și pedepsită de art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și continuarea cercetărilor față de aceștia într-o cauză penală separată; - disjungerea cauzei față de mr. M.G., mr. D.M., lt. I.M.C., sg. maj. V.I.A., sg. maj. C.I., plt. M.C., plt. M.S., plt. adj. C.V., sg. maj. B.L., plt. maj. S.C., plt. C.C., plt. adj. C.R., sg. maj. R.M., plt. adj. T.D., sg. maj. N.A., plt. maj. M.M., plt. P.I., sg. maj. T.G., sg. maj. D.N., plt. maj. B.V.A., plt. maj. I.C., plt. D.G.M. și sg. maj. C.A., toți din cadrul I.S.U. „B. I" județul Dâmbovița, sub aspectul infracțiunilor de mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art. 260 C. pen. și favorizarea infractorului, prevăzută și pedepsită de art. 264 C. pen., ref, la art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000; comandor A.D., cpt. T.C. și lt. C.A., toți din cadrul IGSU - Serviciul Control, sub aspectul infracțiunilor de: instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; favorizarea infractorului, prevăzută și pedepsită de art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ref. la art. 17 alin. (1), lit. a) din Legea nr. 78/2000; fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 289 C. pen., ref. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000; uz de fals, prevăzută și pedepsită de art. 291 C. pen. ref. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 și continuarea cercetărilor față de aceștia într-o cauză penală separată. - disjungerea cauzei față de făptuitori civili: Ș.I., R.C. și M.G.C., sub aspectul infracțiunii de dare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 255 C. pen. și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, pentru continuarea cercetărilor. III. 1. Investigarea acestor infracțiuni pretins săvârșite de către militari s-a făcut de către același organ de urmărire penală, în Dosarul nr. 26/P/2009, întrucât infracțiunile de favorizarea infractorului, fals și uz de fals, sunt calificate potrivit art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 ca fiind infracțiuni în legătură directă cu infracțiunile de corupție, dacă au fost săvârșite pentru ascunderea anumitor infracțiuni - cele sus-menționate, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul col.rez. D.N.C. prin rechizitoriul nr. 32/P/2008. Pentru toate aceste infracțiuni, competența de efectuare a urmăririi penale a revenit Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari conform disp. art. 13 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002, cărora li s-a dat eficiență și la efectuarea urmăririi penale în Dosarul nr. 32/P/2009, avându-se în vedere calitatea de militari pe care au avut-o inculpații la data când se presupune că au fost săvârșite faptele. 2. Prin rechizitoriul din 14 decembrie 2009 emis în Dosarul nr. 26/P/2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari, a dispus: 2.1. Punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților: -col. rez. D.N.C. pentru instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă (10 fapte), prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; - c-dor A.D. pentru infracțiunile de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000; uz de fals prev. de art. 291 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000; favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen.raportat la art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000; instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (15 fapte); toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; 2.2. Neînceperea urmăririi penale față de cpt. T.C. sub aspectul infracțiunilor de: fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 289 C. pen., ref. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000; uz de fals, prevăzută și pedepsită de art. 291 C. pen. ref. la art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000; favorizarea infractorului, prevăzută și pedepsită de art. 264 C. pen., raportat la art. 1 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000; instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasa, prevăzută și pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (15 fapte); și lt. C.A. sub aspectul infracțiunilor de: fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 289 C. pen., ref. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000; uz de fals, prevăzute și pedepsite de art. 291 C. pen. ref. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000; pentru că faptele pentru care au fost cercetați au fost săvârșite de alte persoane.

În sarcina inculpatului col. rez. D.N.C. s-a reținut, în esență, că, la data de 22 iulie 2008, profitând de puterea funcției pe care o îndeplinea și în baza unei rezoluții infracționale unice, a determinat 10 cadre militare din subordinea sa să dea rapoarte cu conținut neadevărat, în timp ce erau audiați într-o cercetare administrativă de un reprezentant al eșalonului superior, în scopul ca, prin acele rapoarte cu conținut mincinos, să scape de răspunderea penală pentru faptele ce fuseseră săvârșite de acesta și pentru care a și fost ulterior trimis în judecată.

În sarcina inculpatului c-dor A.D. s-a reținut, în esență că, în luna iulie 2008, în calitate de șef al echipei de control a I.G.S.U., cu ocazia controlului administrativ efectuat la sediul I.S.U. „B. I" Județul Dâmbovița, împotriva fostului inspector șef din acea perioadă, a determinat 15 cadre ale Inspectoratului, pe care le-a audiat, în calitate de martori, să dea rapoarte cu conținut mincinos, documente pe care le-a introdus în materialul de control și de al căror conținut neadevărat a ținut cont la întocmirea raportului de control, din data de 24 iulie 2008, prezentat spre aprobare conducerii I.G.S.U. și înaintat, în copie, către D.N.A., raport oficial care conține și el date false, toate în scopul de a-l ajuta pe fostul inspector șef să scape de răspundere penală pentru infracțiuni de corupție sau conexe infracțiunilor de corupție, fapte penale deja săvârșite, pentru care col. D.N.C. a și fost trimis în judecată. IV. 1. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Militar București sub nr. 248/92/2009. La primul termen de judecată, 14 ianuarie 2010, inculpatul c-dor A.D., prin apărător ales a invocat, pe cale de excepție, nelegala sesizare a instanței, excepție respinsă prin încheierea de la acel termen, după care instanța a început efectuarea cercetării judecătorești. La termenul din 22 aprilie 2010, din oficiu, instanța a pus în discuția părților excepția de necompetență materială în baza art. 35 alin. (5) C. proc. pen., întrucât infracțiunea de favorizarea infractorului se referă la o infracțiune săvârșită de inculpatul col. (rez.) D.N.C., iar instanța care judecă în prezent această infracțiune este Tribunalul Militar Teritorial București. 1.1. Prin Sentința penală nr. 99 din 22 aprilie 2010, Tribunalului Militar București a admis excepția de necompetență materială, excepție ridicată din oficiu; în baza art. 35 alin. (5) și art. 42 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Militar Teritorial București, căruia i-a trimis dosarul. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalului Militar București a reținut că, potrivi art. 35 alin. 5 C. proc. pen., tăinuirea, favorizarea infractorului și nedenunțarea unor infracțiuni sunt de competenta instanței care judecă infracțiunea la care acestea se referă. Or, instanța care judeca infracțiunile la care se referă favorizarea presupus a fi săvârșită de către inculpatul c-dor A.D. este Tribunalul Militar Teritorial București, pe rolul căruia se află cauza privind pe inculpatul col. (rez.) D.N.C., trimis în judecată pentru infracțiuni de corupție sau conexe infracțiunilor de corupție, prin rechizitoriul nr. 32/P/2008 din 24 martie 2009 al Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari. Dând eficiență normelor speciale de competenta instituite prin dispozițiile art. 35 alin. (5) C. proc. pen., care sunt de strictă interpretare, precum și principiului de a nu permite interpretului să distingă acolo unde legiuitorul nu a făcut-o (ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus) Tribunalul Militar București a constatat că nu are competența materială de a judeca prezenta cauză, ea fiind dobândită Tribunalului Militar Teritorial București. 2. Pe rolul Tribunalului Militar Teritorial București cauza a fost înregistrată sub nr. 38/753/2010. La primul termen de judecată, 12 mai 2010, în temeiul art. 39 alin. (1) teza I C. proc. pen., reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Militar Teritorial București. Prin încheierea de ședință de la același termen, Tribunalul Militar Teritorial București a respins excepția invocată de Ministerul Public; în temeiul art. 36 alin. (1) C. proc. pen., a reunit cauza cu cea care face obiectul Dosarului nr. 14/753/2009, aflat pe rolul Tribunalului Militar Teritorial, cu termen la data de 25 mai 2010. 3. La termenul din 25 mai 2010, în cauza ce face obiectul Dosarului nr. 14/753/2009, Ministerul Public a solicitat disjungerea cauzelor reunite prin încheierea de ședință din 12 mai 2010 pronunțată în Dosarul nr. 38/753/2010, declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe inculpații col. (rez.) D.N.C. și c-dor A.D., trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 26/P/2009 din 14 decembrie 2009 în favoarea Tribunalului Militar București și sesizarea Curții Militare de Apel pentru soluționarea conflictului negativ de competență. 4. Prin încheierea de ședință din 24 iunie 2010, Tribunalului Militar Teritorial București a disjuns cauza cu nr. 14/753/2009, care-l privește pe inculpatul col. (rez.) D.N.C., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 32/P/2008 din 24 martie 2009 de cauza cu nr. 38/753/2010 care-i privește pe inculpații col. (rez.) D.N.C. și c-dor A.D., trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 26/P/2009 din 14 decembrie 2009, urmând a se păstra numerele de înregistrare avute.

Prin Sentința penală nr. 36 din 24 iunie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 38/753/2010, în baza art. 39 alin. (1) coroborat cu art. 35 alin. (5) teza I C. proc. pen., Tribunal Militar Teritorial București a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Militar București; a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații col. (rez.) D.N.C. și c-dor A.D., trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 26/P/2009 din 14 decembrie 2009 în favoarea Tribunalului Militar București; a constatat existența conflictului negativ de competență și a sesizat Curtea Militară de Apel pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Ulterior, cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 14/753/2009 a fost soluționată în primă instanță de către Tribunalul Militar Teritorial București, prin Sentința penală nr. 55 din 13 octombrie 2010.

Cu privire la cauza privind pe inculpații col. (rez.) D.N.C. și c-dor A.D., trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 26/P/2009 din 14 decembrie 2009, ce formează obiectul Dosarului nr. 38/753/2010, prin încheierea de ședință din 29 septembrie 2010, Curtea Militară de Apel a stabilit competența de soluționare în favoarea Tribunalului Militar Teritorial București, căruia i s-a trimis dosarul.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Militar Teritorial București sub nr. 68/753/2010.

Având în vedere că actele îndeplinite și măsurile dispuse în cauză de către instanța desesizată - Tribunalul Militar București - au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv în ședință publică, nemijlocit și în contradictoriu, dreptul la un proces echitabil și implicit dreptul la apărare al inculpaților fiind respectat, la primul termen de judecată, 25 noiembrie 2010, Tribunalul Militar Teritorial București, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 42 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că a menținut actele îndeplinite și măsurile dispuse în cauză de către instanța desesizată - Tribunalul Militar București; ca atare, a dispus continuarea cercetării judecătorești cu audierea martorilor din lucrări care nu au dat încă declarații în fața instanței; de asemenea, având în vedere că ascultarea martorului G.V. nu mai este posibilă, fiind decedat, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 134 din Dosarul nr. 248/92/2010 al Tribunalului Militar București, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. cu privire la declarația dată de acesta în cursul urmăririi penale. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție. Prin Decizia nr. 8 din 16 mai 2012, Curtea Militară de Apel a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Naționala Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari împotriva sentinței nr. 6 din 26 ianuarie 2011 pronunțata de Tribunalul Militar Teritorial București. A desființat sentința atacată și a trimis cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Militar București, reținând că inculpații col. (rez.) D.N.C. și comandor A.D. nu au fost trimiși în judecată pentru vreo infracțiune care să atragă competența în primă instanță a Tribunalului Militar Teritorial București conform art. 28 pct. (1) lit. a) în ref.la art. 27 pct. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât la niciunul dintre aceștia nu figurează în rechizitoriu infracțiunea prev. de art. 254 C. pen. care ar fi atras competența Tribunalului Militar Teritorial București. Împotriva sus-menționatei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpatul A.D. Procurorul a arătat că susține recursul declarat de Parchet pentru cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., apreciind hotărârea pronunțată ca fiind contrară legii. În acest sens, a precizat că în mod greșit Curtea Militară de Apel a admis apelul Parchetului și a trimis cauza la Tribunalul Militar București, de vreme ce în mod corect tot Curtea Militara de Apel, anterior investită cu soluționarea conflictului negativ de competenta ivit între Tribunalul Militar București și Tribunalul Militar Teritorial București, stabilise competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Militar Teritorial, în raport de dispozițiile art. 35 alin. (5) C. proc. pen., după cum s-a realizat și judecata în primă instanță. În concluzie, a solicitat admiterea recursului Parchetului și trimiterea cauzei spre judecarea apelurilor la Curtea Militară de Apel București, instanță competentă. În motivele scrise depuse la dosar, inculpatul A.D. a solicitat admiterea recursului, casarea Deciziei penale nr. 8 din 16 mai 2012 și trimiterea cauzei în vederea rejudecării apelului, urmând ca instanța să se pronunțe asupra fondului cauzei, arătând că încheierea dată la 29 septembrie 2010, prin care a fost stabilită competența materială a Tribunalului Militar Teritorial București este definitivă, are autoritate de lucru judecat și a produs efecte juridice în sensul în care instanța față de care Curtea Militară de Apel a decis că este competentă a administrat probatorii și a pronunțat o hotărâre. În ședința publică, a arătat că este de acord cu recursul formulat de Parchet și a solicitat trimiterea cauzei la Curtea Militară de Apel. Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte, constată că pronunțând această decizie, instanța de apel, a încălcat prevederile art. 35 alin. (5) C. pen. conform căruia instanța competentă pentru a judeca o infracțiune de favorizare a infractorului este aceeași instanță care este competentă să judece infracțiunea pentru care s-a săvârșit favorizarea, în cazul de față, instanța competentă fiind Tribunalul Militar Teritorial București care și judecase infracțiunile de luare de mită ș.a., pentru care se săvârșise infracțiunea de favorizare a infractorului. În această ordine de idei, Înalta Curte reține că la data de 14 decembrie 2009 s-a emis rechizitoriul în Dosarul penal 26/P/2009 prin care, atât inculpatul col. (rez.) D.N.C. cât și inculpatul cmd. A.D., au fost trimiși în judecată, reținându-se în sarcina lor următoarea situație de fapt (expusă sintetic): în luna iulie 2008, la cererea Direcției Naționale Anticorupție, formulată în Dosarul 32/P/2008 inc. cmd. A.D., ca reprezentant al Serviciului Control din cadrul I.G.S.U., a efectuat o cercetare administrativă și disciplinară împotriva inc. col. (rez.) D.N.C., tocmai pentru lămurirea unor aspecte legate de pretinsele infracțiuni de corupție clasică, dar și infracțiuni conexe și asimilate infracțiunilor de corupție, pretins săvârșite de inc. col. (rez.) D.N.C. (fapte rezultate din procesul-verbal de sesizare din oficiu al D.G.A. Dâmbovița) cu precizarea că i s-a pus la dispoziție inc. cmd. A.D. de către Direcția Națională Anticorupție, procesul-verbal de sesizare din oficiu respectiv; După ce a luat la cunoștință de obiectivele cercetării administrative și disciplinare, acest inculpat, în calitate de organ de cercetare, a luat rezoluția infracțională de a-l „ajuta" pe fostul său coleg, în sensul punerii celor doi de acord de a instiga la mărturie mincinoasă un număr de 25 de cadre militare care au fost și audiate, acestea dând declarații necorespunzătoare realității, (sub formă de „rapoarte", formă de audiere specifică sistemului militar), în sensul de a nu recunoaște că fostul inspector șef inc. col. (rez.) D.N.C. ar fi inițiat și coordonat o activitate de echipare abuzivă pentru toate cadrele din inspectorat. După ce a obținut aceste declarații false, inc. cmd. A.D. a întocmit un raport de cercetare cu conținut fals, trăgând concluzii de „nevinovăție" pentru toate faptele inc. col. (rez.) D.N.C. ce fuseseră supuse cercetării disciplinare și administrative, raport pe care l-a întocmit și semnat, iar la sfârșit a propus măsura „clasării", măsură specifică constatării nevinovăției în cauzele administrative și disciplinare. Un exemplar al acestui document falsificat a fost înaintat, la cerere, Direcției Naționale Anticorupție, secției de combatere a infracțiunilor săvârșite de militari, pentru a fi depus la dosarul penal nr. 32/P/2008. Conform acestui document ar fi trebui să se dispună neînceperea urmăririi penal față de inculpat, măsură ce nu a fost însă dispusă, deoarece au fost ulterior obținute informații cu privire la falsificarea unor declarații, dar și a documentului de cercetare disciplinară. Cu privire la aspectele expuse mai sus, s-au efectuat cercetări de către procurorul militar, constatându-se caracterul fals al declarațiilor cadrelor militare, faptul că acestea fuseseră obținute în urma instigării efectuate de inc. col. (rez.) D.N.C., dar și de inc. cmd. A.D., constatându-se și faptul că scopul acestor activități nelegale a fost acela de a-l scăpa de răspundere penală pe fostul inspector șef pentru infracțiunile de corupție clasică (luare de mită) dar și pentru infracțiunile conexe și asimilate faptelor de corupție prev. de Legea nr. 78/2000. Conform celor prezentate anterior, se poate constata că între faptele penale ce au constituit obiectul celor două dosare există, conform art. 34 lit. c) C. pen., stare de conexitate, atâta timp cât faptele ce constituie obiectul dosarului 26/P/2009 au fost săvârșite de inculpați în scopul de a-i înlesni sau asigura inculpatului inc. col. (rez.) D.N.C. sustragerea de la răspundere penală, precum și în scopul de a ascunde săvârșirea de către acesta a infracțiunilor ce constituiau obiectul Dosarului 32/P/2008. Nu au fost cercetate într-o singură cauză penală toate faptele penale ce au constituit obiectul celor două dosare penale, deoarece cercetarea era finalizată pentru faptele ce constituiau obiectul Dosarului penal nr. 32/P/2008, atunci când s-au descoperit faptele penale ce constituiau obiectul Dosarului penal nr. 26/P/2009 și, dacă nu s-ar fi emis o soluție în primul dosar penal, s-ar fi înfrânt principiul celerității activității de urmărire penală, care impune o sesizare cât mai grabnică a instanței în raport cu momentul săvârșirii faptei. Dosarul penal nr. 26/P/2009, împreună cu rechizitoriul a fost înaintat pentru judecare Tribunalului Militar București (cu competență similară nivelului de judecătorie), fiind sesizat în mod greșit această instanță, deoarece s-au încălcat prevederile art. 35 alin. (5) C. pen., conform cărora: „Tăinuirea, favorizarea infractorului și nedenunțarea unor infracțiuni sunt de competența instanței care judecă infracțiunea la care acestea se referă.". Conform acestui principiu de lege, favorizarea făcută la o infracțiune de luare de mită trebuia judecată de aceeași instanță care judecă infracțiunea clasică de corupție, respectiv Tribunalul Militar Teritorial (cu competență similară Tribunalului Județean). Pe fondul sesizării greșite a instanței în Dosarul 26/P/2009, între Tribunalul Militar București și Tribunalul Militar Teritorial București a intervenit un conflict negativ de competență soluționat de Curtea Militară de Apel prin încheierea din 29 septembrie 2010, prin care s-au dispus următoarele: "Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații inc. col. (rez.) D.N.C. și inc. cmd. A.D., trimiși în judecată prin rechizitoriul din data de 14 decembrie 2009, în favoarea Tribunalului Militar Teritorial București" hotărârea fiind definitivă. Mai departe, Tribunalul Militar Teritorial București a procedat la judecarea cauzei, cauză soluționată de această instanță prin Sentința penală nr. 6 din 26 ianuarie 2011 (prin care s-a dispus achitarea ambilor inculpați pentru toate faptele penale). În termenul legal s-a declarat apel împotriva acestei sentințe, deoarece a fost apreciată netemeinică și nelegală. Curtea Militară de Apel, instanță în mod legal investită cu soluționarea apelului, (aceeași instanță care a soluționat definitiv conflictul de competență) trebuia să procedeze la judecarea acestuia și la pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună admiterea sau respingerea apelului parchetului și, pe cale de consecință, să hotărască condamnarea sau achitarea inculpaților. Pe timpul judecării apelului în această cauză penală, pe rolul Curții Militare de Apel se afla, tot în faza de apel, și primul dosar penal, respectiv cel cu nr. 32/P/2008, motiv pentru care procurorul de ședință a cerut conexarea celor două cauze penale, invocându-se motivul de conexitate prev. de art. 34 lit. c) C. pen. Instanța a respins însă conexarea celor două cauze penale constatând că, deși ele sunt conexe se află în stadii procesuale diferite în sensul că, în Dosarul nr. 32/P/2008 fusese audiat deja inculpatul urmând să se dea cuvântul pe fond, în timp ce Dosarul nr. 26/P/2009 se afla la începutul fazei procesuale a apelului. Procedând însă în această manieră, prin Decizia nr. 8 din 16 mai 2012 Curtea Militară de Apel, deși a dispus admiterea apelului declarat în cauză împotriva Sentinței nr. 6 din 26 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București, a dispus în continuare desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Militar București, încălcându-și astfel propria hotărâre definitivă prin care soluționase anterior conflictul negativ de competență în favoarea Tribunalului Militar Teritorial București. Pentru a se pronunța astfel, Curtea Militară de Apel a reținut, în esență că, din cele două rechizitorii, respectiv nr. 32/P/2008 și nr. 26/P/2009, a rezultat că cei doi inculpați au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, instanța de fond competentă să judece urmând să se pronunțe asupra infracțiunilor cu care a fost legal sesizată, printre aceste infracțiuni enumerându-se și infracțiunea de luare de mită prev.de art. 254 C. pen. și infracțiunea de favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen. Potrivit art. 28 1 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Tribunalul Teritorial București judecă în primă instanță infracțiuni de luare de mită prev. de art. 254 C. pen. S-a mai reținut că judecarea tuturor infracțiunilor revine instanței competente în raport cu infracțiunea la care se referă tăinuirea, favorizarea sau nedenunțarea. Pe cale de consecință, având în vedere dispozițiile art. 28 1 lit. a), art. 35 alin. (5), art. 28 2 alin. (4) C. proc. pen., și parte din rechizitoriile anterior menționate, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Militar Teritorial București. Așa fiind, în raport de considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că prezenta cauză cu numărul de Dosar nr. 68/753/2010 este aceeași cu cea cu nr. 38/753/2010 pentru care investită fiind cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Municipiului București și Tribunalul Militar Teritorial București, Curtea Militară de Apel a stabilit competența de soluționare în favoarea Tribunalului Militar Teritorial București cu motivarea sus-arătată, hotărâre ce are autoritate de lucru judecat. Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpatul A.D., fiind fondate, Înalta Curte urmează a le admite în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. și a dispune conform dispozitivului prezentei decizii.