ÎCCJ, Decizia nr. 236/2013

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

A. Judecata în primă instanță

I. Prin Sentința penală nr. 314 din 25 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 10153/1/2011, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.P. sub aspectul săvârșirii instigării la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 248 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din instigare la infracțiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în instigare la infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C.P. sub aspectul săvârșirii instigării la infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție prevăzută de art. 289 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul I.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție prevăzută de art. 289 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului I.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul V.D.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție prevăzută de art. 289 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului V.D.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul Român de Informații.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri:

- adresa din 18 ianuarie 2005 întocmită de inculpatul C.P.;

- raportul din 25 ianuarie 2005 de verificare a îndeplinirii condițiilor de vânzare și stabilire a oportunității vânzării locuinței de serviciu, întocmit de inculpații B.A., I.G. și V.D.D.;

- contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate din 18 martie 2005 încheiat între Serviciul Român de Informații și inculpatul C.P.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul C.P. a sumei de 17.076,057 RON.

În baza art. 192 alin. (1) pct. 3 lit. b) C. proc. pen. inculpații C.P., B.A., I.G. și V.D.D. au fost obligați la plata sumei de câte 1.300 RON, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

II. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 9/P/2011 din 19 decembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpatul C.P., general de brigadă (r), pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 248 C. pen. și instigare la infracțiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; inculpatul B.A., general de brigadă (r), pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. și fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție, prevăzută de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; inculpatul I.G., colonel (r), pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. și fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție, prevăzută de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; inculpatul V.D.D., locotenent colonel (r), pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. și fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție, prevăzută de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, pe baza probatoriului administrat pe parcursul urmăririi penale (înscrisuri, declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor O.C.A., S.A.M., R.M., O.M.N., O.S., T.V., P.M., documente din dosarele privind cumpărarea locuințelor de serviciu de către lt. col. M.A. și col. C.R., raportul de constatare tehnico-științifică și anexele acestuia, suplimentul la raportul de constatare tehnico-științifică), prin actul de sesizare s-au reținut următoarele:

Inculpatul general de brigadă (r) C.P. a activat, până la pensionarea sa în anul 2006, în cadrul Serviciului Român de Informații (S.R.I.), îndeplinind succesiv mai multe funcții, ultima fiind aceea de șef al Corpului de control (U.M. X1 București), în care a fost numit în luna mai 1999, când a fost mutat în interesul serviciului din Garnizoana Focșani în Garnizoana București.

Începând cu luna septembrie 1999, acesta a locuit în apartamentul 79, situat în București, B-dul D., sector 4, achiziționat de pe piața liberă la data de 03 august 1999 și având statut de "cămin de garnizoană", repartizat conform procedurilor interne privind utilizarea fondului imobiliar.

Prin raportul din 06 ianuarie 2005, acesta a solicitat adjunctului Directorului Serviciului Român de Informații schimbarea regimului locuinței din "cămin de garnizoană" în "locuință de serviciu", "cu posibilitatea păstrării în custodie, pe o perioadă de 4 (patru) luni, a inventarului de cameră", motivând că întâmpină dificultăți în stabilirea reședinței/domiciliului și în utilizarea, în nume propriu, a unor contracte cu furnizorii de utilități (energie electrică, telefon, cablu).

După obținerea acestei aprobări, s-a încheiat contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinație de "locuință de serviciu", înregistrat sub nr. 2.360.100 din 15 ianuarie 2005, având ca obiect apartamentul respectiv, specificându-se că va fi folosit de chiriaș și familia sa compusă din 2 (doi) membrii (C.P. - titular și C.F. - soție), termenul de închiriere fiind de 3 (trei) ani, cu începere din 15 ianuarie 2005 până la 15 ianuarie 2008, iar chiria lunară fiind în cuantum de 248.304 RON.

Ulterior, prin raportul din 18 ianuarie 2005, adresat conducerii Inspectoratului pentru Managementului Resurselor Material - Financiare și a Patrimoniului (I.M.R.M.F.P.), titularul contractului de închiriere recent încheiat, a învederat că împreună cu soția mai deține un apartament proprietate personală cu două camere în municipiul Focșani, care se încadrează în situația stipulată în prevederile art. 1 alin. (3) lit. a) din O.D. nr. S/1011/30 decembrie 2004 (împrejurare nereală, întrucât acel apartament nu avea regimul special la care se referea norma respectivă), exprimându-și opțiunea pentru cumpărarea în rate a locuinței de serviciu, sens în care a solicitat dispunerea demersurilor necesare evaluării și derulării procedurilor stabilite.

Pe exemplarul nr. 2 al raportului, în urma discuției purtate cu șeful I.M.R.M.F.P. - col. S.A.M., audiat ca martor în cauză, a rezoluționat: "conform celor comunicate de către cond. IMRFMP, în baza stipulărilor O.D. S/1011/2004, se va constitui o comisie (prin O.Z.U.) formată din locțiitor, ofițer de asig. juridică și ofițer de resurse umane, care va analiza oportunitatea (precizez de asemenea că ap. de 2 camere din Focșani are 46 mp, cu 3 persoane care locuiesc, periodic) și va întocmi raportul conform anexei nr. 3, în 3 ex., ce se va înainta la Dir. "G" (ex. 1), IMRMFP (ex. 2). Originalul prezentei adrese se va restitui unității noastre".

După primirea originalului, i-a nominalizat, prin rezoluție scrisă, pentru a face parte din comisie, pe inculpații col. B.A., lt. col. I.G. și mr. V.D.D., subliniind totodată că "Ex. nr. 1 a fost restituit pentru conformare la procedura stipulată de S/1011/2004, menționată, de altfel și în precizările adnotate pe ex. 2, procedură ce ar trebui să se desfășoare și într-un timp util!".

În continuare, s-a emis ordinul de zi pe unitate prin care cei trei ofițeri au fost numiți în comisia pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de vânzare și stabilirea oportunității vânzării locuinței de serviciu, care au procedat la completarea formularului tipizat al raportului înregistrat din 25 ianuarie 2005, propunând aprobarea solicitării, cu mențiunea expresă că: "Titularul contractului se încadrează în prevederile art. 1 alin. (3) lit. "a)" din O.D. nr. S/1011/30 decembrie 2004" ("excepția prevăzută la art. 2 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 562/2004 nu se aplică" în situația "când solicitantul are calitatea de proprietar al altei locuințe în conformitate cu normele interne specifice" - n.n. - împrejurare necorespunzătoare adevărului, deoarece apartamentul 15 din municipiul Focșani, str. U., nu se încadra în această categorie de locuințe cu regim special, acesta făcând, ulterior, obiectul contractului de vânzare-cumpărare din 27 noiembrie 2006 la Biroul Notarului Public O.M. din Focșani).

Acest raport a fost transmis Direcției logistice (U.M. X2 București), care, în urma exprimării opțiunii de cumpărare a locuinței cu plata în rate lunare pe o perioadă de 20 ani de către gl. bg. C.P., formulată prin raportul din 07 martie 2005, a procedat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate din 18 martie 2005, semnat de col. T.V. - șef unitate și mr. P.M. - contabil șef, în calitate de vânzători și de general de brigadă C.P., în calitate de cumpărător, prețul total al locuinței fiind de 122.923,94 RON, conform fișei de evaluare întocmită în conformitate cu Anexa nr. 5 la O.D. S/1011/30 decembrie 2004, locuința fiind predată pe bază de proces-verbal semnat de sus-numiții la data de 22 martie 2005.

Inițial, cumpărătorul a optat, conform contractului, să cumpere apartamentul în rate, astfel că a achitat avansul de 20%, în sumă de 24.584,78 RON, rămânând de plată, în 240 rate lunare, până în luna martie 2025, suma de 98.339,15 ROL, cu o dobândă de 8%, conform desfășurătorului și angajamentului de plată, pentru ca la data de 12 mai 2006 să achite integral creditul cu chitanța din 12 mai 2006.

Conform concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică întocmit de către specialiști din cadrul Direcției Naționale Anticorupție la data de 08 iulie 2011, inculpatul gl. bg.(r) C.P. nu întrunea condițiile impuse de lege pentru cumpărarea locuinței de serviciu, restricția incidentă fiind menționată la art. 2 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 562/2004, întrucât acesta a deținut în proprietate o locuință care îndeplinea condițiile minimale prevăzute de Legea locuinței nr. 114/1996, iar comisia de verificare a îndeplinirii condițiilor legale de vânzare și a oportunității vânzării, formată exclusiv din cadrele unității, la care solicitantul îndeplinea funcția de comandant, a reținut, prin Raportul nr. S/2.034.597 din 25 ianuarie 2005, că sunt întrunite condițiile legale în sensul celor solicitate, deși nu a verificat situația locativă și încadrarea în prevederile Legii nr. 562/2004 (nefiind depuse acte în acest sens, iar ulterior nesolicitându-se clarificări).

În ceea ce privește prejudiciul total produs Serviciului Român de Informații, specialistul DNA a stabilit suma de 33.725,05 RON, reprezentând diferența dintre suma de minim 156.649 RON, reprezentând valoarea de piață a apartamentului la momentul transferului de proprietate și suma de 122.923,94 RON, achitată de către cumpărătorul C.P., la care se adaugă suma de 47.491,5 RON, penalități calculate pentru neplata unei obligații care se face venit la bugetul de stat, respectiv a diferenței de preț.

S-a considerat de către procuror că această diferență de preț constituie și avantajul patrimonial obținut prin cumpărarea imobilului la un preț situat sub nivelul de piață, în condițiile oferite limitativ numai unei anumite categorii de persoane care întruneau cerințele Legii nr. 562/2004, în categoria avantajelor de care a beneficiat solicitantul încadrându-se și facilitățile oferite pentru achitarea apartamentului prin acordarea unui credit cu o dobândă redusă.

Față de cele arătate, s-a concluzionat că vânzarea apartamentului nr. 79, situat în București, B-dul D., sector 4, către inculpatul gl. bg. (r) C.P., s-a făcut cu încălcarea normelor în materia vânzării locuințelor de serviciu de către coinculpați și deci, implicit cu încălcarea obligațiilor legale și a sarcinilor de serviciu ce le reveneau, după cum urmează:

- inculpatul gl. bg. (r) C.P., în calitatea sa de solicitant, nu s-a conformat prevederilor art. 2 din Ordinul Directorului Serviciului Român de Informații nr. S/1011 din 30 decembrie 2004 pentru aprobarea "Instrucțiunilor privind procedura vânzării unor locuințe de serviciu aflate în administrarea Serviciului Român de Informații", în sensul că nu a întocmit solicitarea în conformitate cu prevederile Anexei nr. 1 la respectivele instrucțiuni și nu a depus declarația pe proprie răspundere întocmită potrivit Anexei nr. 2, care trebuia să cuprindă precizările că nu se încadrează în prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 562/2004, întrucât nu deține și nu a deținut el, soția sau copii aflați în întreținere o locuință proprietate personală (1), locuința deținută nu îndeplinește condițiile minimale prevăzute de Legea nr. 114/1996 (2) și dacă se încadrează sau nu se încadrează într-una din situațiile prevăzute la art. 1 alin. (3) lit. a) - c) din instrucțiuni (3). Acesta s-a limitat la întocmirea raportului nr. S/2.034.573 din 18 ianuarie 2005, adresat conducerii Inspectoratului pentru Managementului Resurselor Material Financiare și a Patrimoniului, în cuprinsul căruia a consemnat nereal că locuința pe care o deține în proprietate în municipiul Focșani se încadrează în situația stipulată de prevederile art. 1 alin. (3) lit. a) din O.D. nr. S/1011/30 decembrie 2004 și pe care a făcut mențiunile olografe (ordine rezolutive), analizate mai sus, fără a prezenta acte justificative.

S-a arătat de către parchet că nu trebuie omisă nici mențiunea că această "procedură ar trebui să se desfășoare și într-un timp util!", scrisă de inculpat pe exemplarul nr. 1 al raportului adresat Inspectoratului pentru Managementului Resurselor Material Financiare și a Patrimoniului, de natură să sugereze membrilor comisiei o anumită urgență pentru derularea procedurii.

De asemenea, invocarea îndemnului/impulsului Directorului Serviciului Român de Informații de atunci, A.R.T., făcut în prima decadă a lunii ianuarie 2005 "cumpărați-vă apartamentul pentru a nu vi-l cumpăra alții", nu justifică încălcarea procedurii stabilite de actele normative în materie și comunicarea de date incomplete comisiei.

S-a mai susținut prin actul de sesizare că demersurile făcute de inculpat pentru schimbarea regimului apartamentului din "cămin de garnizoană" în "locuință de serviciu" și încheierea unui nou contract de închiriere, deși, în timpul cercetărilor a fost identificat contractul de închiriere din 01 februarie 2003 privind același apartament, însă care făcea referire doar la persoana sa ca având calitatea de chiriaș, demonstrează reaua sa credință de a se conforma obligațiilor legale impuse, respectiv de a formula solicitarea și a depune declarațiile pe propria răspundere ale sale și soției, toate cu scopul de a cumpăra apartamentul în condiții avantajoase, deși nu îndeplinea condițiile legale.

- inculpatul gl. bg. (r) B.A., în calitatea sa de locțiitor al șefului Corpului de control din cadrul Serviciului Român de Informații și președinte al comisiei de verificare a îndeplinirii condițiilor legale de vânzare și a oportunității vânzării locuinței de serviciu către gl. bg. (r) C.P., nu i-a solicitat acestuia să depună cererea, declarațiile pe proprie răspundere ale titularului și soției acestuia, precum și orice alte înscrisuri necesare pentru dovedirea îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 562/2004, H.G. nr. 2.336/2004 și O.D. nr. S/1011/2004 (contract de închiriere, acte de proprietate privind alte imobile deținute), limitându-se la analizarea raportului adresat Inspectoratului pentru Managementului Resurselor Material Financiare și a Patrimoniului și ordinelor rezolutive ale șefului său.

De asemenea, a semnat fără obiecțiuni raportul nr. S/2.034.597 din 25 ianuarie 2005, în calitate de președinte al comisiei și "pentru" șeful U.M. X1 București propunând aprobarea solicitării și atestând nereal că titularul contractului se încadrează în prevederile art. 1 alin. (3) lit. a) din O.D. nr. S/1011 din 30 decembrie 2004.

- inculpații col. (r) I.G. și lt. col. (r) V.D.D., făcând parte din comisia de verificare a îndeplinirii condițiilor legale de vânzare și a oportunității vânzării locuinței de serviciu către gl. bg. (r) C.P., au recunoscut că, în cursul lunii ianuarie 2005, după ce li s-a adus la cunoștință de către col. B.A. că fac parte din comisie, au studiat/consultat pe bază de semnătură prevederile O.D. nr. S/1011/2004 și, cu toate că nu existau declarațiile pe proprie răspundere ale solicitantului și soției acestuia, au semnat fără obiecțiuni raportul cu propunere de aprobare a solicitării în care se consemnează că solicitantul se încadrează în prevederile art. 1 alin. (3) lit. a) din ordin.

Cei doi ofițeri, alături de comandantul lor, gl. bg. C.P., au făcut parte și din comisia care a analizat, la nivelul unității, solicitările de cumpărare a locuințelor de serviciu formulate de col. C.R. și lt. col. M.A., ocupându-se de strângerea documentelor necesare pentru constituirea dosarelor acestora, în care se regăsesc atât cererile adresate comandantului unității cât și declarațiile pe proprie răspundere cu privire la îndeplinirea condițiilor legale, întocmite conform anexelor (1) și (2) din O.D. nr. S/1011/2004, împrejurare care demonstrează încă o dată că aveau cunoștință de condițiile pe care trebuiau să le îndeplinească solicitanții și interdicțiile prevăzute de actele normative în această materie.

Totodată, s-a arătat prin rechizitoriu că cei patru inculpați au nesocotit prevederilor Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație (publicat în M. Of. nr. 22/8.02.1990) și Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat (publicată în M. Of. nr. 180/29.07.1992) care, coroborate cu prev. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 562/2001, instituiau interdicția pentru o persoană să cumpere mai multe locuințe în regim subvenționat. Din actele dosarului rezultă că gl. bg. (r) C.P. cumpărase de la I.J.G.C.L. Vrancea, împreună cu soția, un astfel de apartament, situat în municipiul Focșani, str. T., județul Vrancea, având suprafața totală de 84,60 mp, din care suprafață utilă 82,15 mp, conform contractului de vânzare-cumpărare din 31 octombrie 1990, la prețul de 221.650 RON, achitat cu un avans de 66.550 RON și cu un împrumut de la C. de 155.100 RON.

În ceea ce privește încadrarea juridică, s-a arătat că fapta inculpatului general de brigadă (r) C.P., constând în determinarea inculpaților general de brigadă (r) B.A., colonel (r) I.G. și locotenent colonel (r) V.D.D., să-și exercite defectuos atribuțiile de serviciu ce le reveneau, în cadrul comisiei desemnată prin ordin de zi pe unitate, să verifice și să analizeze solicitarea sa de cumpărare a locuinței de serviciu, situată în București, B-dul D., sector 4, propunând prin raportul nr. S/2.034.597 din 25 ianuarie 2005 aprobarea acesteia, deși știa că nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 562/2004, întrucât împreună cu soția deținuse anterior și alte locuințe care îndeplineau cerințele minime legale, iar apartamentul proprietate personală din municipiul Focșani nu se încadra în categoria locuințelor cu regim special la care se referă art. 1 alin. (3) lit. a) din O.D. nr. S/1011 din 30 decembrie 2004, cauzându-se astfel o pagubă Serviciului Român de Informații, în cuantum de 33.725,05 RON reprezentând diferența dintre valoarea de piață a apartamentului la momentul transferului de proprietate (156.649 RON) și suma achitată (122.923,94 RON), beneficiind de un avantaj patrimonial, întrunește elementele constitutive ale instigării la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 248 C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, constând în determinarea inculpaților B.A., I.G. și V.D.D. să ateste în conținutul raportului din 25 ianuarie 2005, de verificare a îndeplinirii condițiilor de vânzare și stabilirea oportunității vânzării locuinței de serviciu, că "Titularul contractului se încadrează în prevederile art. 1 alin. (3) lit. "a" din O.D. nr. S/1011 din 30 decembrie 2004", deși apartamentul 15 din municipiul Focșani, str. U., nu făcea parte din această categorie de locuințe cu regim special, preluându-se astfel formularea făcută de el în conținutul raportului nr. S/2.034.573 din 18 ianuarie 2005, adresat conducerii I.M.R.M.F.P., întrunește elementele constitutive ale instigării la infracțiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen. comb. cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Faptele inculpaților B.A., I.G. și V.D.D., constând în exercitarea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu ce le reveneau în cadrul comisiei, desemnată prin ordin de zi pe unitate, să verifice și să analizeze îndeplinirea condițiilor de vânzare și stabilirea oportunității vânzării locuinței de serviciu, situată în București, B-dul D., sector 4, către gl. bg. (r) C.P., în sensul că, deși nu au depus minime diligențe pentru verificarea și obținerea de la solicitant și soția acestuia (ambii trecuți în contractul de închiriere din 15 ianuarie 2005) a declarațiilor pe proprie răspundere cu privire la situația lor locativă anterioară și a documentelor referitoare la imobilele avute în proprietate, au propus prin raportul din 25 ianuarie 2005 aprobarea solicitării formulate, având drept consecință încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 18 martie 2005 și implicit dobândirea proprietății asupra apartamentului "locuință de serviciu", cu toate că nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 562/2004, întrucât acesta împreună cu soția deținuse anterior și alte locuințe care îndeplineau cerințele minime legale, iar apartamentul proprietate personală din municipiul Focșani nu se încadra în categoria locuințelor cu regim special la care se referă art. 1 alin. (3) lit. a) din O.D. nr. S/1011 din 30 decembrie 2004, cauzându-se astfel Serviciului Român de Informații o pagubă în cuantum de 33.725,05 RON reprezentând diferența dintre valoarea de piață a apartamentului la momentul transferului de proprietate (156.649 RON) și suma achitată (122.923,94 RON), asigurându-i astfel un avantaj patrimonial, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. și fapta acelorași inculpați de atestarea nereală, în conținutul raportului din 25 ianuarie 2005, a împrejurării că "Titularul contractului se încadrează în prevederile art. 1 alin. (3) lit. a) din O.D. nr. S/1011 din 30 decembrie 2004", deși apartamentul 15 din municipiul Focșani, str. U., nu se încadra în această categorie de locuințe cu regim special, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În cursul urmăririi penale, Serviciul Român de Informații, în temeiul art. 15 C. proc. pen., s-a constituit parte civilă cu suma de 96.890,06 RON, reprezentând diferența între valoarea achitată de solicitant actualizată la nivelul lunii noiembrie 2009 și valoarea de piață a imobilului la același moment de 57.500 euro (247.347,75 RON), stabilită prin expertiza tehnică de evaluare a imobilului (raportul din 03 noiembrie 2009) efectuată în cadrul anchetei administrative.

III. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22 decembrie 2011.

Înainte de începerea cercetării judecătorești, după constatarea regularității actului de sesizare, inculpații au învederat faptul că nu doresc ca judecarea cauzei să se facă în procedura simplificată prevăzută de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Partea civilă, prin consilier juridic a arătat că înțelege să își precizeze poziția sub aspectul laturii civile, în sensul că achiesează la suma stabilită prin raportul de constatare întocmit de către specialiștii Departamentului Național Anticorupție, modificându-și astfel pretențiile civile la suma de 33.725,05 RON.

Toți inculpații au fost de acord să dea declarații în fața instanței, astfel că au fost ascultați, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei. De asemenea, s-a dispus readministrarea probelor testimoniale administrate în cursul urmăririi penale, fiind ascultați, la termenul din 17 septembrie 2012 martorii S.A.M., R.M., O.S., P.M., O.M.N., martorul T.V. la termenul din 27 septembrie 2012, iar O.C.A. la termenul din 30 octombrie 2012.

La solicitarea inculpaților, Înalta Curte a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, în acest sens solicitându-se o serie de relații de la Serviciul Român de Informații, care au fost atașate la dosar. Totodată, au fost ascultați în calitatea de martori, numiții C.R., M.A. și O.C., propuși de către inculpatul B.A.

Având în vedere că toate înscrisurile care stăteau la baza acuzării constituiau documente clasificate, Înalta Curte Casație și Justiție a solicitat declasificarea acestora, precum și a Ordinului nr. S/1011 din 03 decembrie 2004, în extras, respectiv a dispozițiilor și a anexelor aplicabile în cauză, care după declasificare, au fost atașate la dosar.

Întrucât cu ocazia dezbaterilor ce au avut loc la termenul din 25 ianuarie 2013, precum și prin concluziile scrise ce au fost depuse la dosar, inculpații B.A., I.G. și V.D.D. au formulat noi apărări, în sensul că nu puteau să verifice dacă locuința deținută de către C.P. se încadra în condițiile art. 1 alin. (3) lit. a) din Ordinul nr. S 1011/2004 întrucât informația era clasificată (inițial aceștia au arătat că nu au verificat informațiile oferite de către inculpatul C.P. pentru că nu aveau acces la dosarul de personal al acestuia), Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol în vederea completării cercetării judecătorești.

În acest sens s-a dispus reaudierea inculpaților și s-au solicitat informații suplimentare de la Serviciul Român de Informații cu privire la înțelesul noțiunii de "proprietar al unei locuințe deținute în conformitate cu normele interne specifice", la modalitatea de verificare a acestei informații de către membrii comisiei de verificare a îndeplinire a condițiilor vânzării, precum și la nivelul de clasificare pentru care aveau autorizație de acces inculpații.

IV. Analizând întregul material probatoriu administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:

Inculpatul C.P., general de brigadă (r), a activat până la pensionarea sa din anul 2006, în cadrul Serviciului Român de Informații, îndeplinind succesiv mai multe funcții, ultima fiind aceea de Șef al Corpului de control (U.M. X1 București), în care a fost numit în luna mai 1999, când a fost mutat în interesul serviciului din Garnizoana Focșani în Garnizoana București.

La data de 3 august 1999, Serviciul Român de Informații a achiziționat de pe piața liberă, contra sumei de 31.550 RON, apartamentul nr. 79, situat în București, B-dul D., sector 4. În contractul de vânzare-cumpărare s-a menționat expres că "acest apartament va avea destinația de locuință de serviciu (cămin de garnizoană)".

Potrivit Ordinului nr. 586154 din 23 august 1999, locuința i-a fost repartizată inculpatului C.P., iar la data de 01 februarie 2003 între acesta și unitatea militară X2 București s-a încheiat un "contract de închiriere pentru suprafețele cu destinația de locuință de serviciu", pe o durată de 3 ani, prin care locuința de serviciu situată în București, B-dul D., sector 4, i-a fost închiriată (contract de închiriere și proces-verbal de predare primire a locuinței de serviciu din 1 februarie 2003).

La data de 7 decembrie 2004 a fost adoptată Legea nr. 562/2004 privind autorizarea instituțiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională de a vinde personalului propriu unele locuințe de serviciu pe care acestea le au în administrare.

Art. 2 din lege statua că poate cumpăra o singură locuință de serviciu titularul contractului de închiriere, dacă o deținea în baza unui contract valabil încheiat, fiind exceptate de la aceste prevederi persoanele a căror activitate a încetat prin demisie sau din motive imputabile lor, precum și persoanele care au deținut ori dețin în proprietate, ele sau soțul, soția ori copii aflați în întreținere, o locuință proprietate personală care îndeplinește condițiile minimale prevăzute de Legea locuinței nr. 114/1996 (art. 2 alin. (2) lit. b).

În vederea aplicării de către Serviciul Român de Informații a prevederilor Legii nr. 562/2004 fost emisă H.G. nr. 2.336 din 14 decembrie 2004, publicată în M. Of. nr. 2/3.01.2005, prin care s-a aprobat trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia a locuințelor de serviciu aflate în administrarea Serviciului Român de Informații precum și Normele Metodologice privind vânzarea unor locuințe de serviciu aflate în administrarea Serviciului Român de Informații. În Anexa I a Hotărârii de Guvern anterior menționată, la poziția 753 figura locuința din b-dul D., sector 4.

În conformitate cu art. 10 din H.G. 2.336/2004, a fost emis Ordinul Directorului S.R.I. nr. S/1011 din 30 decembrie 2004, care, în art. 1 alin. (3) stabilea excepții de la prevederile art. 2 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 562/2004, pentru următoarele situații:

a) când solicitantul are calitatea de proprietar al altei locuințe în conformitate cu normele interne specifice;

b) când solicitantul a deținut o locuință corespunzătoare și a pierdut calitatea de proprietar al acesteia în urma unei hotărâri definitive;

c) când solicitantul a deținut în proprietate o locuință corespunzătoare care a fost vândută sau donată Serviciului Român de Informații sau altei instituții din sistem, anterior publicării Legii nr. 562/2004.

d) când solicitantul sau membrii de familie ai acestuia dețin în proprietate o locuință închiriată altui cadru al Serviciului Român de Informații, anterior publicării Legii nr. 562/2004, în condițiile reglementărilor interne și se angajează să vândă locuința chiriașului;

Totodată, a fost reglementată și procedura de cumpărare, stabilindu-se că, în vederea cumpărării locuinței de serviciu, titularul contractului de închiriere trebuia să adreseze comandantului unității în care era încadrat o cerere, întocmită conform prevederilor anexei I la Ordinul nr. S1011, însoțită de o declarație pe proprie răspundere, întocmită conform prevederilor anexei II, și de copii ale actelor de identitate și ale actelor de stare civilă pentru toți membrii de familie menționați în contractul de închiriere, precum și alte documente justificative, după caz (art. 1 alin. (1) și (2) din Ordinul nr. S/1011/2004).

Șeful unității dispunea măsuri de verificare a datelor înscrise de solicitant în formularul de cerere, iar rezultatul acestora se consemna într-un raport care se prezenta în ședința comisiei ce se constituia în fiecare unitate, formată din comandant, șeful compartimentului personal și consilierul juridic, care verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru vânzarea locuinței de serviciu și a oportunității vânzării. Concluziile favorabile ale comisiei se transmiteau unității abilitate pentru evaluarea prețului de vânzare, cu avizul unității ce deținea locuința în evidențele contabile și însoțite de cererea de cumpărare.

În cazul în care comisia constata că nu sunt îndeplinite condițiile pentru vânzarea locuinței de serviciu ori vânzarea nu este oportună, concluzia urma să fie adusă la cunoștința persoanei solicitante, împotriva acestei hotărâri putându-se formula contestație la adjunctul directorului care coordona activitatea logistică și financiară (art. 4 alin. (2) și (3) din H.G. nr. 2.336/2004).

Procedura de evaluare a locuințelor de serviciu în vederea vânzării era stabilită de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 562/2004 și ale art. 8 alin. (1) din Ordinul nr. S1011/2004, prețul calculându-se prin actualizarea cu rata inflației a prețului de achiziție și a celorlalte cheltuieli efectuate de către Serviciul Român de Informații, la valoarea totală aplicându-se taxa pe valoare adăugată.

După apariția acestor dispoziții legale și, având în vedere că, prin H.G. nr. 2.336/2004, Anexa I poziția 753, locuința din B-dul D., sector 4 fusese inclusă în lista imobilelor care puteau fi înstrăinate potrivit prevederilor Legii nr. 562/2004, inculpatul C.P., deși cunoștea faptul că nu îndeplinește condițiile legale pentru achiziționarea locuinței de serviciu, prin raportul din 18 ianuarie 2005 adresat conducerii Inspectoratului pentru Managementului Resurselor Material Financiare și a Patrimoniului, a solicitat dispunerea demersurilor necesare evaluării și derulării procedurilor în vederea cumpărării locuinței.

În cuprinsul raportului, inculpatul a învederat că împreună cu soția mai deține un apartament proprietate personală cu două camere în municipiul Focșani și că se încadrează în situația stipulată în prevederile art. 1 alin. (3) lit. a) din Ordinul nr. S/1011/30 decembrie 2004, respectiv are calitatea de proprietar al altei locuințe în conformitate cu normele interne specifice ale Serviciului Român de Informații.

Raportul a fost restituit unității conduse de inculpat în vederea efectuării verificărilor prevăzute de către Ordinul nr. S 1011/2004.

Pe unul dintre exemplarele raportului inculpatul C.P. a pus următoarea rezoluția: "conform celor comunicate de către cond. IMRFMP, în baza stipulărilor O.D. S/1011/2004, se va constitui o comisie (prin O.Z.U.) formată din locțiitor, ofițer de asig. juridică și ofițer de resurse umane, care va analiza oportunitatea (precizez de asemenea că ap. de 2 camere din Focșani are 46 mp, cu 3 persoane care locuiesc, periodic) și va întocmi raportul conform anexei nr. 3, în 3 ex., ce se va înainta la Dir. "G" (ex. 1), IMRMFP (ex. 2). Originalul prezentei adrese se va restitui unității noastre".

Pe celălalt exemplar, prin rezoluția aceluiași inculpat, au fost nominalizați pentru a face parte din comisie, inculpatul B.A., care, la acea dată, îndeplinea funcția de locțiitor al comandantului unității, și inculpații I.G. și V.D.D., subliniind totodată că "Ex. nr. 1 a fost restituit pentru conformare la procedura stipulată de S/1011/2004, menționată, de altfel și în precizările adnotate pe ex. 2, procedură ce ar trebui să se desfășoare și într-un timp util!".

Prin Ordin de zi pe unitate, cei trei ofițeri, respectiv B.A., I.G. și V.D.D. au fost numiți în comisia pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de vânzare și stabilirea oportunității vânzării locuinței de serviciu.

Potrivit dispozițiilor art. 4 din Anexa 2 a H.G. 2.336/2004 și ale art. 2 și 3 din Ordinul Directorului Serviciului Român de Informații S/1011/2004, datele înscrise în declarația solicitantului și toate documentele depuse de către acesta în susținerea cererii trebuiau verificate și analizate de către comisie.

Fără a controla în niciun fel realitatea informațiilor cuprinse în declarația inculpatului C.P. și fără a-i solicita documente și informații suplimentare, la data de 25 ianuarie 2005 membrii comisiei au întocmit Raportul de verificare a îndeplinirii condițiilor de vânzare și stabilire a oportunității vânzării locuinței de serviciu, propunând aprobarea solicitării, cu mențiunea că "titularul contractului se încadrează în prevederile art. 1 alin. (3) lit. a) din O.D. nr. S/1011/30 decembrie 2004", respectiv că calitatea de proprietar al altei locuințe în conformitate cu normele interne specifice Serviciului Român de Informații.

În realitate, apartamentul pe care îl deținea inculpatul C.P. în municipiul Focșani, str. U. nu se încadra în această categorie de locuințe cu regim special, iar inculpatul nu îndeplinea nici condițiile prevăzute de Legea nr. 562/2004, întrucât art. 2 alin. (2) lit. b) excepta de la posibilitatea cumpărării locuinței de serviciu persoanele care au deținut ori dețin în proprietate, ele sau soțul, soția ori copii aflați în întreținere, o locuință proprietate personală care îndeplinește condițiile minimale prevăzute de Legea locuinței nr. 114/1996. Or, chiar dacă locuința al cărei proprietar era în acel moment, respectiv ap. 15 din str. U. din Focșani, nu îndeplinea condițiile minimale prevăzute în Anexa 1 a Legii nr. 114/1996, având o suprafață utilă de 51,15 mp (suprafața minimă conform legii pentru un apartament de 2 camere fiind de 52 mp), inculpatul C.P. deținuse anterior locuințe care îndeplineau aceste condiții, respectiv apartamentul din Focșani, str. T., înstrăinat la data de 13 noiembrie 1995 și care avea o suprafață utilă de 84,68 mp (suprafața minimală pentru o familie cu 3 persoane fiind de 66 mp.), apartamentul 12 din Focșani, str. M., dobândit de familia C.P. și F. în baza unui contract de schimb imobiliar, și ulterior înstrăinat, apartament cu trei camere și cu o suprafață utilă de 75,96 mp, față de suprafața minimală de 66 mp.

Raportul întocmit de comisia de verificare a fost transmis Direcției logistice (U.M. X2 București), fiind avizat de către șeful acestei unități și contabilul șef. Prin adresa din 21 februarie 2005, inculpatului i s-a comunicat prețul locuinței, stabilit în baza fișei de evaluare întocmită potrivit Anexei 5 la Ordinul nr. S1011 din 30 decembrie 2004.

La data de 25 februarie 2005, inculpatul C.P. a solicitat Inspectoratului pentru Managementului Resurselor Material Financiare și a Patrimoniului, reevaluarea prețului de 122.923,94 RON, susținând că apartamentul este semidecomandat, este situat într-un bloc construit în anul 1967, iar suma stabilită depășește valoarea de piață, echivalând cu prețul unui apartament dintr-un bloc nou, cu trei-patru camere, aflat în administrarea aceluiași serviciu.

Cererea sa a fost respinsă, arătându-se că prețul de vânzare a fost stabilit potrivit procedurii prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordinul nr. S1011/2004 și art. 4 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 562/2004, prin actualizarea cu rata inflației a prețului de achiziție și a celorlalte cheltuieli efectuate de către Serviciul Român de Informații, la valoarea totală aplicându-se și taxa pe valoare adăugată, menționându-se că prevederile legale sunt fără echivoc și nu permit utilizarea altor elemente de calcul în stabilirea prețului de vânzare al locuinței de serviciu.

În aceste condiții, la data de 07 martie 2005, inculpatul C.P. și-a exprimat opțiunea de cumpărare a locuinței cu plata în rate lunare pe o perioadă de 20 ani, și, ca atare s-a procedat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate din 18 martie 2005, semnat de martorii T.V. - șef unitate și P.M. - contabil-șef, în calitate de vânzători și de general de brigadă C.P., în calitate de cumpărător.

La data de 12 mai 2006 inculpatul C.P. a achitat integral creditul cu chitanța din 12 mai 2006, iar ulterior, la 18 mai 2006 l-a înstrăinat contra sumei de 140.000 RON.

Deși toți cei patru inculpați trimiși în judecată au recunoscut situația de fapt astfel cum aceasta a fost anterior expusă, prin apărările pe care și le-au formulat au încercat să-și justifice acțiunile prin prisma naturii activității din cadrul Serviciului Român de Informații și a caracterului clasificat al unor informații la care nu aveau acces decât în anumite condiții.

Inculpații B.A., I.G. și V.D.D. au arătat că nu aveau posibilitatea de a examina dosarul de personal al comandantului unității, pentru a controla realitatea datelor menționate inculpatul C.P., pentru aceasta fiind necesară aprobarea Directorului Serviciului Român de Informații, că au apreciat suficientă declarația olografă a inculpatului C.P., motiv pentru care nu i-au mai solicitat să dea o altă declarație în forma prevăzută de Ordinul nr. S1011/2004. Totodată au susținut că nu puteau verifica dacă locuința deținută la Focșani de acesta se încadrează în prevederile art. 1 alin. (3) lit. a) din Ordinul nr. S1011/2004, întrucât informația era clasificată, nivelul fiind "strict secret", iar accesul era permis doar în caz de deconspirare sau de pericol asupra statului acesteia. În aceste condiții, au soluționat cererea doar în baza declarației solicitantului arătând că nu aveau niciun motiv pentru a se îndoi de realitatea afirmațiilor acestuia, întrucât funcțiile pe care inculpatul C.P. le-a deținut de-a lungul timpului în cadrul Serviciului Român de Informații îi permiteau deținerea unei asemenea locuințe cu statut special.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C.P., acesta s-a apărat arătând că întreaga responsabilitate aparține membrilor comisiei, susținând că în cauză nu sunt întrunite condițiile instigării la infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată coinculpații, întrucât nu a făcut niciun fel de presiuni asupra acestora și nici nu le-a solicitat soluționarea favorabilă a cererii sale. Totodată a arătat că nu a depus toate actele necesare întrucât, din cauza problemele de serviciu în care era implicat zilnic, nu a avut timpul necesar pentru a se deplasa la Focșani, unde acestea se găseau. De asemenea, a menționat că referirea la faptul că încadrează în situația de excepție prevăzută de dispozițiile art. 1 alin. (3) lit. a) din Ordinul nr. S1011/2004 s-a datorat unei confuzii pe care a făcut-o, în sensul că a interpretat că reglementarea se referă la condițiile minimale de spațiu, iar datele pe care le-a oferit membrilor comisiei conduceau implicit la concluzia că apartamentul din Focșani nu constituia o locuință deținută în conformitate cu normele interne specifice ale Serviciului Român de Informații.

Aceste apărări au fost apreciate ca nefondate de către prima instanță.

Astfel, instanța fondului a constatat că, deși informația privind deținerea unei "locuințe în conformitate cu normele interne specifice" menționată în art. 1 alin. (3) lit. a) din Ordinul Directorului SRI S/1011/2004 făcea parte din categoria informațiilor prevăzute la art. 15 lit. b) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, nivelul de clasificare fiind strict secret, inculpații B.A., I.G. și V.D.D. dețineau, în perioada anilor 2004 - 2005 autorizație de acces la informații secret de stat, nivelul de secretizare "strict secret".

De asemenea, având în vedere atribuțiile de serviciu care le reveneau în calitatea lor de membrii ai comisiei de verificare a îndeplinirii condițiilor de vânzare și stabilire a oportunității vânzării locuinței de serviciu (prev. de art. 2 și 3 din Ordinul nr. S 1011/2004), aceștia justificau și nevoia de a cunoaște, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 33 din Anexa la H.G. 585/2002 pentru accesul la informații.

Susținerea că, invocarea dispozițiilor art. 1 alin. (3) lit. a) din Ordinul nr. S 1011/2004 bloca orice fel de activitate a comisie, care trebuia doar să ia act de această situație specială ce constituia o excepție de la art. 2 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 562/2004, este infirmată de prevederile Ordinului anterior menționat ce reglementa procedura vânzării locuințelor de serviciu și în baza căruia inculpații își desfășurau activitatea.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (2), solicitarea trebuia întocmită în conformitate cu Anexa nr. 1 și trebuia însoțită de o declarație pe proprie răspundere întocmită conform Anexei 2, și de copii ale actelor de identitate și ale actelor de stare civilă pentru toți membrii de familie menționați în contractul de închiriere, precum și alte documente justificative, după caz.

Anexa nr. 1, ce constituia un formular tipizat de cerere, enumera și toate documentele ce trebuiau depuse, constând în declarația pe proprie răspundere, copii ale actelor de identitate, precum și copii ale documentelor care dovedesc încadrarea în situația prevăzută la art. 1 alin. (3). De asemenea, exista și mențiunea expresă că, în cazul în care solicitantul se află într-una din situațiile prevăzute ale art. 1 alin. (3) aceasta va fi precizată și se vor anexa documentele justificative.

Ca atare, instanța a apreciat că inculpații B.A., I.G. și V.D.D. erau obligați să solicite inculpatului C.P. documente justificative din care să rezulte că se încadra în situația specială prevăzută de art. 1 alin. (3) lit. a) sau să procedeze la verificarea susținerilor acestuia, îndeplinind toate condițiile prevăzute de lege pentru a avea acces la această informație clasificată. Această concluzie este întărită și de depozițiile martorului O.A., fost șef al Direcției juridice a Serviciului Român de Informații, care a arătat că, în ipoteza în care un dosar nu era complet, solicitantului i se punea în vedere să completeze documentele, iar dacă nu se conforma, cererea sa era respinsă.

În ce privește apărarea inculpatului C.P., în sensul că a fost în eroare, considerând că art. 1 alin. (3) lit. a) din Ordinul nr. S 1011/2004 se referă la suprafața minimă obligatorie prevăzută de lege, instanța de fond a apreciat că o asemenea susținere este total neplauzibilă în raport de perioada îndelungată în care a activat în cadrul Serviciului Român de Informații și de importantele funcții deținute (șef al Corpului de Control al Directorului Serviciului Român de Informații la data formulării cererii), fiind astfel exclus ca acesta să nu cunoască conținutul noțiunii de "propri