ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: La data de 29 mai 2012 a fost înregistrată la D.N.A., secția de combatere a corupției, plângerea penală formulată de D.S., D.G. și D.A., prin avocat L.T., împotriva procurorului B.M. și a numiților V.I., C.M., D.M., P.E. și N.G. Prin plângerea formulată, petenții au solicitat efectuarea de cercetări față de procuror sub aspectul comiterii infracțiunilor de luare de mită, vătămare corporală gravă și tentativă la infracțiunea de omor calificat, precum și față de cele cinci persoane anterior menționate pentru comiterea infracțiunii de dare de mită și complicitate la infracțiunea de vătămare corporală gravă și tentativă la infracțiunea de omor calificat.

S-a menționat în cuprinsul plângerii că numiții V.I., C.M., D.M., P.E. și N.G. au dat foloase necuvenite procurorului B.M., motiv pentru care din anul 2005 și până în prezent a disjuns infracțiunile săvârșite de aceștia, exonerându-i de răspundere penală. Prin ordonanța nr. 224/P/2012 din 27 iulie 2012 a D.N.A., secția de combatere a corupției, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen., art. 45 C. proc. pen. raportat la art. 42 C. proc. pen. și art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. proc.

pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; neînceperea urmăririi penale față de numiții V.I., C.M., D.M., P.E. și N.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000; disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în vederea efectuării de cercetări față de B.M. sub aspectul comiterii infracțiunilor de vătămare corporală gravă și tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 182 C. pen. și art. 20 raportat la art. 175 C. pen., V.I., C.M., D.M., P.E. și N.G. pentru complicitate la săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă și tentativă la infracțiunea de omor calificat precum și față de numiții B.C.M.

și E.B.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de omor calificat și favorizarea infractorului, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 175 C. pen. și art. 264 C. pen. Din ansamblul actelor premergătoare efectuate în cauză s-a reținut că în cursul lunii martie 2005, petenții D.S. și D.G. au cumpărat apartamentul situat în București, Bd. C., sector 6, fiind induși în eroare cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului. În consecință, aceștia au formulat plângere penală împotriva celor de la care au dobândit imobilul. S-a format astfel, Dosarul nr. 4492/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, iar prin rechizitoriul din data de 28 ianuarie 2008, procurorul B.M.

a dispus trimiterea în judecată a numitului B.D. pentru complicitate la comiterea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, fals în declarații, fals privind identitatea, fals în înscrisuri și uz de fals. Prin același act s-a dispus disjungerea cauzei în vederea efectuării de cercetări față de C.M., P.E., V.I. și N.G. sub aspectul infracțiunii de complicitate la infracțiunea de înșelăciune precum și față de numitul D.M. sub aspectul infracțiunii de instigare la infracțiunea de înșelăciune și infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale. Până la finalizarea cercetărilor, la data de 22 noiembrie 2007, petenții au formulat plângere împotriva procurorului B.M., susținând că acesta a refuzat să ia măsuri împotriva celorlalți participanți la comiterea infracțiunii de către numitul B.D.

Plângerea penală a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București sub nr. 2052/P/2007, iar prin rezoluția din 5 februarie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului. Urmare a sesizării instanței prin rechizitoriul nr. 4492/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București s-a format pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, Dosarul nr. 1568/299/2008 în care, prin sentința penală nr. 94 din 2 februarie 2009, judecătorul C.N. a dispus printre altele, condamnarea inculpatului B.D. la pedeapsa închisorii și anularea unor acte de proprietate ale părților civile D.S.

și D.G. După respingerea primei căi de atac împotriva hotărârii de condamnare a inculpatului B.D., la data de 4 decembrie 2009, petenții au formulat plângere penală împotriva procurorului B.M., a judecătorului C.N. din cadrul Judecătoriei sectorului 1 București și împotriva judecătorilor D.V. și M.M. din cadrul Tribunalului București, solicitând să se efectueze cercetări față de aceștia sub aspectul comiterii unor abuzuri cu ocazia instrumentării dosarelor cu care au fost investiți. Prin rezoluția nr. 71/P/2010 din 24 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.M., C.N., D.V.

și M.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. La data de 28 mai 2012, petenții D.S., D.G. și D.A. au depus și la D.N.A. o plângere penală împotriva numiților B.M., V.I., C.M., D.M., P.E. și N.G. sub aspectul comiterii infracțiunilor de luare de mită, vătămare corporală gravă și tentativă la infracțiunea de omor calificat. Cu ocazia audierii, petenții au declarat că procurorul B.M. a favorizat banda infracțională, că există bănuiala, că a primit foloase materiale de la respectivele persoane pentru a le da soluții favorabile, dar că nu au cunoștință de fapte concrete de corupție săvârșite de acesta, că nu cunosc momentul în care s-au petrecut aceste fapte, cum s-au remis foloasele materiale, în ce au constat acestea și cine a oferit foloasele materiale.

Prin urmare, procurorul de caz a apreciat că probele administrate în cauză nu au evidențiat comiterea unor infracțiuni de corupție de către procurorul B.M., formularea plângerii împotriva lui fiind determinată de starea de nemulțumire a petenților, cauzată de modul de soluționare a dosarului. În consecință, a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul B.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită și față de V.I., C.M., D.M., P.E. și N.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită. În ce privește infracțiunile vătămare corporală gravă și tentativă la infracțiunea de omor calificat și complicitate la aceste infracțiuni, s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva acestei rezoluții au formulat plângere petenții D.S., D.G. și D.A. la procurorul ierarhic superior, iar prin rezoluția nr. 657/II-2/2012 din 18 septembrie 2012 s-a respins ca neîntemeiată plângerea împotriva ordonanței nr. 224/P/2012 din 27 iulie 2012 a D.N.A., secția de combatere a corupției. Pentru a adopta această soluție, procurorul șef al secției de combatere a corupției din cadrul D.N.A. a arătat că potrivit dispozițiilor art. 222 alin. (2) C. proc. pen. denunțătorul este obligat să indice în mod concret organului de urmărire penală care sunt mijloacele de probă de natură să susțină acuzațiile formulate, ceea ce în cauza de față nu s-a întâmplat, iar aprecierile cu privire la netemeinicia și nelegalitatea soluției atacate sunt de ordin subiectiv, lipsite de suport probator.

A arătat că față de materialul probator de la dosar nu se justifică emiterea unui act de acuzare în cauză. În baza art. 278 1 C. proc. pen. petenții D.S., D.G. și D.A. au formulat plângere împotriva ordonanței nr. 224/P/2012 din 27 iulie 2012 a D.N.A., secția de combatere a corupției, la Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând admiterea plângerii, desființarea ordonanței atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. În motivarea plângerii au arătat că datorită corupției fostului procuror B.M., implicat în numeroase dosare penale, arestat dar și eliberat, procurorul de caz în Dosarul nr. 1568/299/2008 al Judecătoriei sector 2 București nu a trimis în judecată grupul organizat de infractori, condus de V.I.

care, prin acte false au furat apartamentul familiei D. S-a mai arătat că toți procurorii și judecătorii implicați până acum în caz, au dat soluții false în favoarea procurorului B.M. și a domnului B.C.M., actualul prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București. De asemenea, în pofida probelor certe și indubitabile de la dosar, parchetul și instanțele au încălcat flagrant legea, dreptul la viață și la proprietate al familiei D. Examinând plângerea formulată în raport de actele și lucrările dosarului și rezoluția atacată, Înalta Curte constată că aceasta este de competența Curții de Apel București. Din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 29 mai 2012, petenții D.S., D.G.

și D.A. au formulat pe rolul D.N.A., secția de combatere a corupției, plângere penală împotriva procurorului B.M. și a numiților V.I., C.M., D.M., P.E. și N.G. Prin plângerea formulată, petenții au solicitat efectuarea de cercetări față de procuror sub aspectul comiterii infracțiunilor de luare de mită, vătămare corporală gravă și tentativă la infracțiunea de omor calificat, precum și față de cele cinci persoane anterior menționate pentru comiterea infracțiunii de dare de mită și complicitate la infracțiunile de vătămare corporală gravă și tentativă la infracțiunea de omor calificat. În motivarea plângerii, petenții au susținut că numiții V.I., C.M., D.M., P.E. și N.G. au dat foloase necuvenite procurorului B.M., motiv pentru care din anul 2005 și până în prezent a disjuns infracțiunile săvârșite de aceștia, exonerându-i de răspundere penală.

Prin ordonanța nr. 224/P/2012 din 27 iulie 2012 a D.N.A., secția de combatere a corupției, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; neînceperea urmăririi penale față de numiții V.I., C.M., D.M., P.E. și N.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000; disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în vederea efectuării de cercetări față de B.M. sub aspectul comiterii infracțiunilor de vătămare corporală gravă și tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 182 C. pen.

și art. 20 raportat la art. 175 C. pen., V.I., C.M., D.M., P.E. și N.G. pentru complicitate la săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă și tentativă la infracțiunea de omor calificat precum și față de numiții B.C.M. și E.B.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de omor calificat și favorizarea infractorului, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 175 C. pen. și art. 264 C. pen. Această ordonanță a fost confirmată prin rezoluția nr. 657/II-2/2012 din 18 septembrie 2012 a procurorului șef al secției de combatere a corupției din cadrul D.N.A. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc.

pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței date de procuror, persoana vătămată precum și orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța cărei i-ar reveni potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Conform art. 28 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea de Apel judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii și tribunale și de procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe, precum și de avocați, notari publici, executori judecătorești și de controlorii financiari ai Curții de Conturi.

Din datele dosarului, rezultă că intimatul B.M. a funcționat în calitate de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, calitate care nu atrage competența Înaltei Curți de Casație și Justiție ci a Curții de Apel, București, astfel cum prevăd dispozițiile art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Împrejurarea că cercetările au fost efectuate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. nu are relevanță cu privire la competența instanței ce urmează a soluționa prezenta cauză, aceasta fiind dată de calitatea intimatului B.M. la data săvârșirii infracțiunii, aceea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București.

Având în vedere că intimații nu au calitatea cerută de lege pentru a atrage competența de soluționare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 42 alin. (1) C. proc. pen. urmează a fi admisă excepția necompetenței după calitatea persoanei și a se dispune trimiterea cauzei la Curtea de Apel București, instanță căreia îi revine competența de soluționare conform art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Trimite plângerea formulată de petenții D.S., D.G. și D.A. împotriva ordonanței nr. 224/P/2012 din 27 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. la Curtea de Apel București spre competentă soluționare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 aprilie 2013.