ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

La

data de 29 mai 2012 a fost înregistrată la D.N.A., secția de combatere a corupției,

plângerea penală formulată de D.S., D.G. și D.A., prin avocat L.T., împotriva procurorului

B.M. și a numiților V.I., C.M., D.M., P.E. și N.G.

Prin plângerea formulată, petenții au solicitat

efectuarea de cercetări față de procuror sub aspectul comiterii infracțiunilor de

luare de mită, vătămare corporală gravă și tentativă la infracțiunea de omor calificat,

precum și față de cele cinci persoane anterior menționate pentru comiterea infracțiunii

de dare de mită și complicitate la infracțiunea de vătămare corporală gravă și tentativă

la infracțiunea de omor calificat.

S-a menționat în cuprinsul plângerii că

numiții V.I., C.M., D.M., P.E. și N.G. au dat foloase necuvenite procurorului B.M.,

motiv pentru care din anul 2005 și până în prezent a disjuns infracțiunile săvârșite

de aceștia, exonerându-i de răspundere penală.

Prin ordonanța nr. 224/P/2012 din 27 iulie

2012 a D.N.A., secția de combatere a corupției, în baza art. 228 alin. (4) raportat

la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen., art. 45 C. proc. pen. raportat

la art. 42 C. proc. pen. și art. 28

1

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

art. 192 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

B.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254

alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; neînceperea

urmăririi penale față de numiții V.I., C.M., D.M., P.E. și N.G. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin.

(2) din Legea nr. 78/2000; disjungerea cauzei și declinarea competenței de

soluționare

în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în vederea efectuării

de cercetări față de B.M. sub aspectul comiterii infracțiunilor de vătămare corporală

gravă și tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de

art. 182 C. pen. și art. 20 raportat la art. 175 C. pen., V.I., C.M., D.M., P.E.

și N.G. pentru complicitate la săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă

și tentativă la infracțiunea de omor calificat precum și față de numiții B.C.M.

și E.B.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de omor calificat și favorizarea

infractorului, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat

la art. 175 C. pen. și art. 264 C. pen.

Din ansamblul actelor premergătoare efectuate

în cauză s-a reținut că în cursul lunii martie 2005, petenții D.S. și D.G. au cumpărat

apartamentul situat în București, Bd. C., sector 6, fiind induși în eroare cu privire

la calitatea de proprietar a vânzătorului. În consecință, aceștia au formulat plângere

penală împotriva celor de la care au dobândit imobilul. S-a format astfel, Dosarul

nr. 4492/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, iar

prin rechizitoriul din data de 28 ianuarie 2008, procurorul B.M. a dispus trimiterea

în judecată a numitului B.D. pentru complicitate la comiterea infracțiunii de fals

material în înscrisuri oficiale și săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, fals

în declarații, fals privind identitatea, fals în înscrisuri și uz de fals. Prin

același act s-a dispus disjungerea cauzei în vederea efectuării de cercetări față

de C.M., P.E., V.I. și N.G. sub aspectul infracțiunii de complicitate la infracțiunea

de înșelăciune precum și față de numitul D.M. sub aspectul infracțiunii de instigare

la infracțiunea de înșelăciune și infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale.

Până la finalizarea cercetărilor, la data

de 22 noiembrie 2007, petenții au formulat plângere împotriva procurorului B.M.,

susținând că acesta a refuzat să ia măsuri împotriva celorlalți participanți la

comiterea infracțiunii de către numitul B.D.

Plângerea penală a fost înregistrată la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București sub nr. 2052/P/2007, iar prin rezoluția

din 5 februarie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.M. sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și

favorizarea infractorului.

Urmare a sesizării instanței prin rechizitoriul

nr. 4492/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București s-a

format pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, Dosarul nr. 1568/299/2008 în

care, prin sentința penală nr. 94 din 2 februarie 2009, judecătorul C.N. a dispus

printre altele,

condamnarea inculpatului B.D. la pedeapsa

închisorii și anularea unor acte de proprietate ale părților civile D.S. și D.G.

După respingerea primei căi de atac împotriva

hotărârii de condamnare a inculpatului B.D., la data de 4 decembrie 2009, petenții

au formulat plângere penală împotriva procurorului B.M., a judecătorului C.N. din

cadrul Judecătoriei sectorului 1 București și împotriva judecătorilor D.V. și M.M.

din cadrul Tribunalului București, solicitând să se efectueze cercetări față de

aceștia sub aspectul comiterii unor abuzuri cu ocazia instrumentării dosarelor cu

care au fost investiți.

Prin rezoluția nr. 71/P/2010 din 24 august

2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.M.,

C.N., D.V. și M.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor.

La data de 28 mai 2012, petenții D.S.,

D.G. și D.A. au depus și la D.N.A. o plângere penală împotriva numiților B.M., V.I.,

C.M., D.M., P.E. și N.G. sub aspectul comiterii infracțiunilor de luare de mită,

vătămare corporală gravă și tentativă la infracțiunea de omor calificat.

Cu ocazia audierii, petenții au declarat

că procurorul B.M. a favorizat banda infracțională, că există bănuiala, că a primit

foloase materiale de la respectivele persoane pentru a le da soluții favorabile,

dar că nu au cunoștință de fapte concrete de corupție săvârșite de acesta, că nu

cunosc momentul în care s-au petrecut aceste fapte, cum s-au remis foloasele materiale,

în ce au constat acestea și cine a oferit foloasele materiale.

Prin urmare, procurorul de caz a apreciat

că probele administrate în cauză nu au evidențiat comiterea unor infracțiuni de

corupție de către procurorul B.M., formularea plângerii împotriva lui fiind determinată

de starea de nemulțumire a petenților, cauzată de modul de soluționare a dosarului.

În

consecință, a dispus neînceperea urmăririi penale față de

procurorul B.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită și față de

V.I., C.M., D.M., P.E. și N.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită.

În

ce privește infracțiunile vătămare corporală gravă și tentativă

la infracțiunea de omor calificat și complicitate la aceste infracțiuni, s-a dispus

disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva acestei rezoluții au formulat

plângere petenții D.S., D.G. și D.A. la procurorul ierarhic superior, iar prin rezoluția

nr. 657/II-2/2012 din 18 septembrie 2012 s-a respins ca neîntemeiată plângerea împotriva

ordonanței nr. 224/P/2012 din 27 iulie 2012 a D.N.A., secția de combatere a corupției.

Pentru a adopta această soluție, procurorul

șef al secției de combatere a corupției din cadrul D.N.A. a arătat că potrivit dispozițiilor

art. 222 alin. (2) C. proc. pen. denunțătorul este obligat să indice în mod concret

organului de urmărire penală care sunt mijloacele de probă de natură să susțină

acuzațiile formulate, ceea ce în cauza de față nu s-a întâmplat, iar aprecierile

cu privire la netemeinicia și nelegalitatea soluției atacate sunt de ordin subiectiv,

lipsite de suport probator.

A arătat că față de materialul probator

de la dosar nu se justifică emiterea unui act de acuzare în cauză.

În

baza art. 278

1

C. proc. pen. petenții D.S., D.G.

și D.A. au formulat plângere împotriva ordonanței nr. 224/P/2012 din 27 iulie 2012

a D.N.A., secția de combatere a corupției, la Înalta Curte de Casație și Justiție,

solicitând admiterea plângerii, desființarea ordonanței atacate și trimiterea cauzei

la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

În

motivarea plângerii au arătat că datorită corupției fostului

procuror B.M., implicat în numeroase dosare penale, arestat dar și eliberat, procurorul

de caz în Dosarul nr. 1568/299/2008 al Judecătoriei sector 2 București nu a trimis

în judecată grupul organizat de infractori, condus de V.I. care, prin acte false

au furat apartamentul familiei D.

S-a mai arătat că toți procurorii și judecătorii

implicați până acum în caz, au dat soluții false în favoarea procurorului B.M. și

a domnului B.C.M., actualul prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria

sectorului 1 București.

De asemenea, în pofida probelor certe și

indubitabile de la dosar, parchetul și instanțele au încălcat flagrant legea, dreptul

la viață și la proprietate al familiei D.

Examinând plângerea formulată în raport

de actele și lucrările dosarului și rezoluția atacată, Înalta Curte constată că

aceasta este de competența Curții de Apel București.

Din actele și lucrările dosarului rezultă

că la data de 29 mai 2012, petenții D.S., D.G. și D.A. au formulat pe rolul D.N.A.,

secția de combatere a corupției, plângere penală împotriva procurorului B.M. și

a numiților V.I., C.M., D.M., P.E. și N.G.

Prin plângerea formulată, petenții au solicitat

efectuarea de cercetări față de procuror sub aspectul comiterii infracțiunilor de

luare de mită, vătămare corporală gravă și tentativă la infracțiunea de omor calificat,

precum și față de cele cinci persoane anterior menționate pentru comiterea infracțiunii

de dare de mită și complicitate la infracțiunile de vătămare corporală gravă și

tentativă la infracțiunea de omor calificat.

În

motivarea plângerii, petenții au susținut că numiții V.I.,

C.M., D.M., P.E. și N.G. au dat foloase necuvenite procurorului B.M., motiv pentru

care din anul 2005 și până în prezent a disjuns infracțiunile săvârșite de aceștia,

exonerându-i de răspundere penală.

Prin ordonanța nr. 224/P/2012 din 27 iulie

2012 a D.N.A., secția de combatere a corupției, s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de B.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită prevăzută

de art. 254 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

neînceperea urmăririi penale față de numiții V.I., C.M., D.M., P.E. și N.G. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. raportat

la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000; disjungerea cauzei și declinarea competenței

de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în vederea

efectuării de cercetări față de B.M. sub aspectul comiterii infracțiunilor de vătămare

corporală gravă și tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută

de art. 182 C. pen. și art. 20 raportat la art. 175 C. pen., V.I., C.M., D.M., P.E.

și N.G. pentru complicitate la săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă

și tentativă la infracțiunea de omor calificat precum și față de numiții B.C.M.

și E.B.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de omor calificat și favorizarea

infractorului, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat

la art. 175 C. pen. și art. 264 C. pen.

Această ordonanță a fost confirmată prin

rezoluția nr. 657/II-2/2012 din 18 septembrie 2012 a procurorului șef al secției

de combatere a corupției din cadrul D.N.A.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278

C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței

date de procuror, persoana vătămată precum și orice persoane ale căror interese

legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării

de către procuror a modului de rezolvare potrivit art. 277 și 278, la judecătorul

de la instanța cărei i-ar reveni potrivit legii, competența să judece cauza în primă

instanță.

Conform art. 28 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., Curtea de Apel judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de judecătorii

de la judecătorii și tribunale și de procurorii de la parchetele care funcționează

pe lângă aceste instanțe, precum și de

avocați, notari publici, executori

judecătorești și de controlorii financiari ai Curții de Conturi.

Din datele dosarului, rezultă că intimatul

B.M. a funcționat în calitate de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria

sectorului 1 București, calitate care nu atrage competența Înaltei Curți de Casație

și Justiție ci a Curții de Apel, București, astfel cum prevăd dispozițiile art.

28

1

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Împrejurarea

că cercetările au fost efectuate de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. nu are relevanță cu privire

la competența instanței ce urmează a soluționa prezenta cauză, aceasta fiind dată

de calitatea intimatului B.M. la data săvârșirii infracțiunii, aceea de procuror

în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București.

Având în vedere că intimații nu au calitatea

cerută de lege pentru a atrage competența de soluționare a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, în baza art. 42 alin. (1) C. proc. pen. urmează a fi admisă excepția

necompetenței după calitatea persoanei și a se dispune trimiterea cauzei la Curtea

de Apel București, instanță căreia îi revine competența de soluționare conform

art. 28

1

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Trimite

plângerea formulată de petenții D.S., D.G. și D.A. împotriva ordonanței nr. 224/P/2012

din 27 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

D.N.A. la Curtea de Apel București spre competentă soluționare.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 25 aprilie 2013.