ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față,

În baza

actelor dosarului constată următoarele:

Prin rezoluția din 19 martie 2012

pronunțată în Dosarul nr. 85/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, în temeiul art. 228

alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de magistrații procurori N.P. sub aspectul presupusei

săvârșiri a infracțiunilor de luare de mită și fals intelectual, precum și față

de D.G.B., pentru presupusa săvârșire a infracțiunii de dare de mită, întrucât

faptele nu există în materialitatea lor.

În argumentarea

soluției de neîncepere a urmăririi penale, procurorul a reținut că în acest caz

nu au rezultat indicii care să confirme săvârșirea vreunei fapte penale de

către magistrații susmenționați, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 10

lit. a) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate.

Prin

rezoluția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică nr. 211/II/2/2012, a fost respinsă, ca

neîntemeiată, plângerea formulată de petent împotriva soluției anterior expuse,

constatându-se că aceasta este legală și temeinică. S-a reținut că potrivit

dispozițiilor art. 222 alin. (2) C. proc. pen. denunțătorul este obligat să indice

organelor de urmărire penală, în concret, care sunt mijloacele de probă de

natură să susțină acuzațiile formulate.

Petentul a

făcut afirmații lipsite de suport probator, izvorâte doar din subiectivism. În

evaluarea judiciară a probelor procurorul de caz, în mod just, a opinat că nu

se justifică emiterea unui act de acuzare în cauză.

Nemulțumit de

soluția adoptată, petentul A.I. s-a adresat cu plângere în condițiile prevăzute

de art. 278

1

C. proc. pen. Înaltei Curți de Casație și Justiție,

plângerea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10 aprilie

2012.

Examinând actele

și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Plângerea adresată

instanței de judecată competente de către persoana nemulțumită de modul în care

a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278

C. proc. pen. are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul

judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori,

după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare

a urmăririi penale.

Această plângere,

astfel cum a fost reglementată prin art. 278

1

C. proc. pen., de natură

a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția

pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale investește instanța,

sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției sau, după

caz, a ordonanței atacate.

Cum soluționarea

plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă

regimului căilor ordinare de atac și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui

control judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală.

Rezultă, așadar,

că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu

atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv

efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea

dispozițiilor legii procesuale.

În raport de concluziile

pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei

și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță

una din soluțiile prevăzute de art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen..

În prezenta cauză

se constată că soluția adoptată de parchet față de intimații N.P. și D.G.B. este

legală și temeinică, având în vedere incidența art. 10 lit. a) C. proc. pen., împrejurare

care a determinat în mod just pronunțarea soluției de! neîncepere a urmăririi penale

față de aceștia, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de luare de mită, fals intelectual

și respectiv dare de mită, întrucât faptele reclamate nu există, nefiind conturate

indiciile ale săvârșirii acestor infracțiuni.

Pentru considerentele

expuse, având în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimații

nu a comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta

Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a)

C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată împotriva rezoluției

prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații N.P. și D.G.B.,

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate, rezoluție care va fi menținută.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 300 RON, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondată, plângerea

formulată de petentul A.I. împotriva rezoluției din 19 martie 2012 dispusă în Dosarul

nr. 85/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petentul la plata sumei

de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 25 septembrie 2012.