ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 22 mai 2012, s-a

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

plângerea formulată de petentul D.N.G. împotriva rezoluției din 26 martie 2012

dispusă în Dosarul nr. 30/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.N.A.

Prin

rezoluția din 26 martie 2012 dată în Dosarul nr. 30/P/2012 al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de N.C.-procuror șef al Srviciului Teritorial Pitești din

cadrul D.N.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C.

pen. și art. 254 alin. (1) și (2) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și l.A.-avocat

în cadrul Baroului Vâlcea, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și

pedepsite de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

S-au reținut,

în esență, următoarele:

Prin denunțul

înregistrat la D.N.A., secția de combatere a corupției, petentul D.N.G. a

solicitat efectuarea de cercetări față de N.C., procuror șef al Srviciului Teritorial

Pitești din cadrul D.N.A. și l.A., avocat în cadrul Baroului Vâlcea, sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor și trafic de influență, reclamând faptul că în Dosarele nr.

39/P/2010 și nr. 53/P/2007, procurorul N.C. a schimbat în mod abuziv calitatea

fiului petentului, numitul D.G.G., din martor în inculpat, fără a ține cont de

dovezile prezentate de apărătorii aleși, a luat față de acesta măsura obligării

de a nu părăsi localitatea prin rechizitoriu întocmit în Dosarul nr. 53/P/2007

și i-a refuzat exercitarea dreptului la apărare.

În ceea ce o

privește pe făptuitoarea l.A.N., petentul a arătat că aceasta, în calitate de

apărător ales al numitului D.G.G., a pretins suma de 100.000 RON, pentru a

interveni pe lângă procurorul N.C., asupra căruia a lăsat să se creadă că are

influență, în scopul obținerii unei soluții favorabile clientului său.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză, a rezultat că D.G.G. (fiul petentului) a fost trimis în judecată

de către D.N.A., Serviciul Teritorial Pitești, prin rechizitoriul nr. 53/P/2007,

pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit

de grave, în formă continuată, luare de mită în formă continuată, fals intelectual

și fals material în înscrisuri oficiale. Pe parcursul efectuării cercetărilor, D.G.G.

a fost asistat de către avocat l.A.N., până la sfârșitul anului 2011, când D.G.G.

a fost pus sub învinuire în Dosarul nr. 53/P/2007.

Pentru a verifica

acuzațiile formulate împotriva făptuitorilor N.C. și l.A.N., s-a procedat la audierea

petentului și a martorilor propuși de acesta.

Astfel, petentul

D.N.G. și-a menținut afirmațiile inițiale, precizând totodată faptul că acuzațiile

formulate împotriva procurorului N.C. se bazează pe relatările fiului său, D.G.G.,

dar și pe convingerile sale persoanle.

Audiat fiind,

D.G.G. a arătat că făptuitoarea l.A.N. l-a reprezentat în calitate de apărător ales

în mai multe dosare penale în care cercetările au fost efectuate de către Serviciul

Teritorial D.N.A. Pitești. D.G.G. a precizat că, în această calitate, făptuitoarea

i-a relatat că are o relație personală cu procurorul N.C., sugerându-i că pentru

diferite sume de bani, este în măsură să-l influențeze pe acesta în scopul obținerii

unor soluții favorabile în dosarele în care D.G.G. este cercetat. Totodată, D.G.G.

a arătat că nu i-a cerut avocatei sale, făptuitoarea l.A.N., să încerce să-i rezolve

situația juridică în alt mod decât cel legal și nu i-a promis sau oferit bani sau

alte bunuri pentru a scăpa de consecințele juridice ale faptelor sale.

Referitor la făptuitorul

N.C., D.G.G. a relatat că acesta i-a respins administrarea tuturor probelor solicitate

și primirea actelor.

În dovedirea aspectelor

reclamate, D.G.G. a propus audierea mai multor martori (P.D., D.V., A.V. și M.D.),

martori care au fost audiați.

Audiată fiind,

făptuitoarea l.A.N. a negat acuzațiile formulate împotriva sa, arătând totodată

că pe D.G.G. I-a reprezentat în mai multe cauze penale sau civile, începând cu anul

2006, însă, datorită faptului că D.G.G. și-a schibat atitudinea la momentul începerii

urmăririi penale față de el în Dosarul nr. 53/P/2007, a luat hotărârea să-și retragă

delegația din dosarul respectiv.

În ceea ce privește

relația cu procurorul N.C., făptuitoarea l.A.N. a precizat că au fost colegi în

Baroul Vâlcea, dar nu are o relație apropiată cu acesta.

Având în vedere

faptul că din actele administrate nu au rezulat indicii cu privire la comiterea

infracțiunii de luare de mită de către N.C. (constând în pretinderea de către acesta,

de la martorul P.D., a montării unor ferestre termoizolante pentru a pronunța o

soluție de netrimitere în judecată a martorului, astfel cum a susținut D.G.G. în

declarația sa), s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Aceeași soluție a fost

adoptată și sub aspectul săvârșirii de către făptuitorul N.C. a infracțiunii de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, apreciindu-se că respingerea motivată

a cererilor de probațiune formulate de către D.G.G., luarea măsurii preventive a

obligării de a nu părăsi localitatea și schimbarea calității acestuia din martor

în învinuit nu reprezintă acte de încălcare ale atribuțiilor de serviciu, ci reflectă

raționamente juridice concretizate în acte de urmărire penală fundamentate pe materialul

probator existent în cauza supusă analizei.

Și cu privire

la făptuitoarea l.A.N. s-a adoptat tot o soluție de neîncepere a urmăririi penale

pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență întrucât cele reclamate nu

s-au coroborat cu alte mijloace de probă, actele depuse de către petent și martorii

audiați neconfirmând starea de fapt expusă în denunț.

Petentul a formulat

plângere împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale.

Prin rezoluția

nr. 293/II-2/2012 din 25 aprilie 2012 a procurorului șef al secției de combatere

a corupției din cadrul D.N.A., în temeiul prevederilor art. 22

2

alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002 rap. la art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă,

ca neîntemeiată, plângerea petentului D.G. împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale.

Plângerea petentului,

formulată la instanță, nu este fondată.

Din examinarea

lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că soluția procurorului este temeinică

și legală.

În urma efectuării

actelor premergătoare, nu au rezultat indicii privind fapta reclamată de petent,

dispunându-se în mod corect neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228

alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., față de intimații N.C. și l.A.N.

Astfel, opiniile

și soluțiile procurorilor nu pot face obiectul cercetării penale pentru că nu satisfac

doleanțele părților. Eventualele deficiențe de ordin formal sau substanțial, ori

aprecieri greșite ale probelor din partea magistraților pot fi îndreptate pe cale

controlului judiciar. La soluționarea cauzelor de către procurori trebuie avut în

vedere principiul independenței magistraților, precum și faptul că îndeplinirea

atribuțiilor de serviciu de către magistrați nu constituie prin ea însăși o activitate

susceptibilă de a fi apreciată ca având caracter penal.

Curtea constată

că în mod corect pentru cei doi intimați s-a dat o soluție de neîncepere a urmăririi

penale, întrucât susținerile petiționarului nu au putut fi coroborate cu nici o

altă probă. De altfel, chiar martorii propuși de către acesta în dovedirea acuzațiilor

nu au confirmat starea de fapt expusă în denunț.

Mai mult, magistrații

nu răspund penal pentru soluțiile pronunțate, decât dacă activitatea lor îmbracă

aspecte penale, ceea ce nu s-a dovedit în cauză, intimatul N.C. făcând o anliză

completă și temeinică a dosarului cauzei, cauză care s-a finalizat prin întocmirea

rechizitoriului nr. 39/P/2010, prin care D.G.G. a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

Drept urmare,

rezoluția procurorului este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare

efectuate în cauză nu rezultă indicii privitoare la săvârșirea vreunei fapte prevăzute

de legea penală de către intimați N.C. și l.A.N.

În raport de considerentele

expuse, se constată că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 30/P/2012

din data de 26 martie 2012 este temeinică și legală, urmând a fi respinsă, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul D.N.G., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată,

plângerea formulată de petentul D.N.G. împotriva rezoluției din 26 martie 2012 dispusă

în Dosarul nr. 30/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.N.A.

Menține

rezoluția atacată.

Obligă petentul la plata sumei

de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 15 noiembrie 2012.