ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Rezoluția nr. 258/P/2012 din 28 august

2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția

Națională Anticorupție Secția de Combatere a Corupției s-a dispus în temeiul

art. 228 alin. (1) și (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de numiții L.L. și O.V. pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. și 257 alin. (1) C. pen.,

față de numitul V.I. pentru infr. prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. și față

de numiții O.O. și a O.D. pentru cumpărare de influență, prev. de art. 6 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000 și dare de mită, prev.- de art. 255 alin. (1) C. pen.

în temeiul art. 45 raportat la art. 38 C. proc. pen. și art. 42 cu aplicarea

art. 29 pct. 1 lit. a) și f) C. proc. pen. s-a dispus disjungerea cauzei și

declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu,

prev. de art. 246 - 248 C. pen. și favorizarea infractorului prev. de art. 264

C. pen. de către procurorul L.L. (fosta H.) și a infracțiunilor de abuz în

serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. și deturnare de

fonduri prev. de art. 302

1

alin. (1) C. pen. de către senatorul O.O.

S-a reținut că la

data de 29 iunie 2012, petentul B.G. a formulat plângere la parchet invocând

săvârșirea de fapte de corupție de către procurorul L.L. (fostă H.), din cadrul

DNA - Serviciul Teritorial Suceava, senatorul O.O. și alte persoane, susținând

că a fost condamnat În baza unui dosar penai „fabricat" de procurorul

menționat mai sus, la comanda senatorului O.O. și a fratelui său O.D. A mai

menționat petentul că aceste din urma două persoane ar fi dat bani polițiștilor

și magistraților care au îndeplinit atribuții de serviciu în dosarul în care

acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru infracțiunea de

înșelăciune, afirmând, totodată, că în acel dosar penal a fost favorizat

numitul O.D. despre care precizează că ar fi comis infracțiunea pentru care el

(petentul) a fost condamnat. în declarația dată în cauză petentul a precizat că

nu are de furnizat alte date și în plângere a descris complet infracțiunile

învederate.

S-a constatat, față

de actele dosarului că infracțiunile de corupție invocate de petent nu există

și s-a dispus neînceperea urmăririi penale, menționându-se că nu sunt date că

procurorul L.L. (fostă H.) ori comisarul de poliție O.V. ar fi pretins sau

primit bani în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. De asemenea,

s-a reținut că sunt lipsite de 5 orice bază faptică afirmațiile petentului că

numiții O.O. și a O.D. ar fi dat bani ori alte foloase procurorului ori

polițistului menționați mai sus.

Împotriva acestei

rezoluții a formulat plângere petentul B.G. și prin rezoluția nr. 647/II-2/2012

din 11 septembrie 2012 a Parchetului de pe lângă înalta curte de Casație și

Justiție Direcția Națională Anticorupție s-a dispus respingerea ca neîntemeiată

a plângerii formulată de către petiționarul B.G. împotriva ordonanței emise la

data de 28 august 2012 în Dosarul nr. 258/P/2012 al Direcției Naționale

Anticorupție, secția de combatere a corupției. S-a reținut că petentul a făcut

afirmații nefondate, lipsite de un suport probator, izvorâte dintr-o

subiectivitate accentuată, iar observațiile și considerentele sale de ordin

personal nu pot constitui date în sensul că au fost săvârșite infracțiuni de

corupție în cauză, opinându-se că, în faza investigativ-preliminară, procurorul

de caz a strâns toate probele necesare și suficiente, din evaluarea lor

judiciară rezultând inexistența faptelor penale reclamate.

Împotriva acestor

rezoluții, la data de 19 septembrie 2012, petentul B.G. a formulat plângere,

cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr.

6116/1/2012 cu termen de judecată la data de 29 ianuarie 2013 și a solicitat,

în esență, admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la

parchet pentru administrarea de probatorii.

Examinând cauza sub

toate aspectele conform art. 278

1

C. proc. pen., Înalta Curte

constată că plângerea nu este fondată, pentru considerentele ce vor fi arătate

în continuare:

Legiuitorul a

prevăzut posibilitatea ca, orice persoană nemulțumită de actele și măsurile

dispuse să facă plângere împotriva acestora, ca o garanție a respectării

legalității în procesul penal.

În concepția

legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei

interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură

procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei

hotărâri definitive. Accesul liber la justiție este reglementat de legiuitor,

iar cel nemulțumit de soluția dispusă se poate adresa judecătorului de la

instanța căreia i-ar reveni potrivit legii, competența să judece cauza în primă

instanță, așa cum, de altfel, a procedat și petentul, prin plângerea ce face

obiectul verificării în cauza de față.

În cauză, se constată

că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă împotriva intimaților L.L.

și O.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. și

257 alin. (1) C. pen., V.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257

alin. (1) C. pen. și față de intimații O.O. și a O.D. pentru infracțiunile

prev. de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și dare de mită, prev. de art.

255 alin. (1) C. pen., este legală și temeinică, întrucât din actele

premergătoare administrate în cauză nu au rezultat indicii cu privire la

săvârșirea infracțiunile reclamate.

Înalta Curte constată

că în mod justificat, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art.

10 lit. a) C. proc. pen., de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție - constatându-se că

presupusele fapte penale menționate de petentul B.G. în plângerea sa, nu există

în materialitatea lor.

Faptul că petentul

B.G. în sesizarea sa prezintă nemulțumirile sale în legătură cu cercetarea și

condamnarea sa pentru infracțiunea pentru care se află în prezent în stare de

deținere, făcând afirmații care constituie doar păreri personale, nu poate să

conducă la concluzia că au fost săvârșite fapte penale care să atragă

răspunderea penală a intimaților sub aspectul săvârșirii presupuselor

infracțiuni reclamate.

Înalta Curte constată

că în considerentele rezoluției dispuse în cauză au fost analizate, în mod

detaliat, aspectele invocate de petent cu privire la faptele pentru care a

solicitat cercetarea penală a intimaților, reținându-se în mod corect că nu se

constată încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere

drepturilor procesuale ale petentului și nu există infracțiunile reclamate.

De altfel,

afirmațiile, considerațiile făcute de petent, în cuprinsul plângerii, nu

prezintă vreun suport probator și prin urmare, se constată, în esență, că nu se

identifică vreun element care să determine concluzia că intimații ar fi

săvârșit faptele pentru care organul de urmărire penală a fost sesizat, fapte

ce nu există în materialitatea lor, iar actele premergătoare efectuate nu au

relevat niciun indiciu în acest sens.

În consecință,

respingând plângerea și dispunând neînceperea urmăririi penale față de

intimații L.L., O.V., V.I., O.O. și O.D., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație DNA a emis o rezoluție temeinică și legală.

În baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) teza ultimă C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca

nefondată, plângerea formulată de petentul B.G. împotriva ordonanței nr.

258/P/2012 din 28 august 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare, conform dispozitivului prezentei sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petentul B.G. împotriva Ordonanței nr.

258/P/2012 din 28 august 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției.

Menține rezoluția

atacată.

Obligă petentul la

piața sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - LM