ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 29 iunie 2012, s-a înregistrat pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, plângerea petentei I.C. împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 169/P/2012 din 16 mai 2012 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție, secția de combatere a corupției.

Prin adresa din 17

aprilie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a trimis spre

competentă soluționare plângerea formulată de petenta I.C. împotriva mai multor

magistrați Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției.

În plângere, se

invocă săvârșirea de către judecătorul Z.E. din cadrul Judecătoriei sectorului

1 București și procurorul D.M. din cadrul Parchetul de pe lângă aceeași

instanță a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prev. de art. 246 C. pen., trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C.

pen. și asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 alin.

(1) C. pen., pe motiv că aceasta a respins cererea de recuzare formulată de

petentă în Dosarul nr. 47234/299/2012 și a aplicat o amendă pentru exercitarea

abuzivă a drepturilor procesuale.

Prin rezoluția din 16

mai 2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de L.G.V., D.M. și S.G.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin.

(1) C. pen., iar față de P.M.D. și S.C. sub aspectul comiterii infracțiunii de

cumpărare de influență prev. de art. 6

1

alin. (1) din Legea nr.

78/2000.

De asemenea, s-a

dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel București sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. și

asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) C.

pen. de către L.G.V., D.M., S.G., Z.E., P.M.D. și S.C.

Împotriva acestei

rezoluții petenta a formulat plângere la procurorul șef al secției de combatere

a corupției al Direcției Naționale Anticorupție, care prin rezoluția din 7

iunie 2012 a respins-o ca neîntemeiată.

Împotriva soluțiilor

menționate petenta s-a adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cu privire la

plângerea petentei:

Potrivit art. 278

1

C. proc. pen., persoana vătămată și orice alte persoane ale căror interese

legitime sunt vătămate pot face plângere la instanța căreia i-ar reveni,

potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz a

rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a

urmăririi penale date de procuror, după respingerea plângerii făcute conform

art. 275-278 din același Cod, în termen de 20 de zile de la data comunicării de

către procuror a modului de rezolvare a acesteia, potrivit art. 277 și art. 278

C. proc. pen.

Din prevederile art.

278

1

alin. (1) C. proc. pen. rezultă că plângerea în fața instanței

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori,

după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale, dată de procuror, poate fi făcută și este deci

admisibilă numai după respingerea plângerii formulate, conform art. 275-278 din

același Cod, împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului.

Introducerea

plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, a ordonanței

sau a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare

a urmăririi penale la prim procurorul Parchetului, procurorul general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel sau procurorul șef de secție al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori, după caz, la procurorul ierarhic

superior constituie o condiție prealabilă prevăzută de lege și, totodată, o

etapă obligatorie pentru exercitarea procedurii reglementate în art. 278

1

C. proc. pen.

Prin procedura

prevăzută în art. 275-278 C. proc. pen., accesul la instanță este condiționat

de parcurgerea etapelor obligatorii, însă, așa cum a statuat Curtea Europeană a

Drepturilor Omului în jurisprudența sa, condiționarea accesului la justiție nu

înseamnă automat îngrădirea acestui drept, întrucât competența de a stabili

regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor îi revine

legiuitorului.

Însă, în cazul în

care persoana vătămată nu parcurge etapele obligatorii și se adresează cu

plângerea direct instanței, în scopul evitării încălcării accesului la

instanță, soluția ce se impune este dată de prevederile art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen., potrivit cărora plângerea greșit îndreptată se

trimite organului judiciar competent.

Prin modificarea

adusă C. proc. pen. prin Legea nr. 356/2006 s-a urmărit înlăturarea oricărei

piedici de a se adresa instanței, dându-se astfel satisfacție dispozițiilor

art. 6 cu referire la art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale, care prevăd liberul acces la justiție al

oricărei persoane care consideră că drepturile, libertăților sau interesele

legitime i-au fost încălcate.

În cauză, în raport

cu dispozițiilor art. 28

1

C. proc. pen. cu referire la art. 278 C.

proc. pen., competența de soluționare a plângerii formulate de petentă

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale revine Curții de Apel

București, care are competența să judece în primă instanță, printre altele,

infracțiunile săvârșite de judecători de la judecătorii.

În speța criticată, L.G.

era judecător la Judecătoria sector 1 București, în prezent, conform hotărârii

Consiliului Superior al Magistraturii din 18 septembrie 2012 - procuror cu grad

de Parchet de pe lângă Curte de Apel, iar D.M. procuror la Parchetul de pe

lângă această instanță, astfel competența de judecare a plângerii în raport de

calitatea acestora revine Curții de Apel București, potrivit dispozițiilor

procedurale penale, invocate mai sus și nu Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Constatându-se că

plângerea a fost greșit depusă de petentă la Înalta Curte de Casație și

Justiție, cauza va fi trimisă instanței competente, respectiv Curtea de Apel

București, conform art. 278

1

alin. (1) și art. 28

1

lit.

b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Trimite cauza având

ca obiect plângerea formulată de petenta I.C. împotriva ordonanței din 16 mai

2012 dispusă în Dosarul nr. 169/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a

corupției, spre competentă soluționare Curții de Apel București.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 06

noiembrie 2012.