ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față, constată următoarele:

La data de 17 mai 2012, petentul N.L. a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 748/P/2011 din data de 15 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații Ș.P., N.J. și G.C.A., judecători la Înalta Curte de Casație și Justiție sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. și fals intelectual prevăzut de art. 289 C. pen.

S-a reținut în motivarea soluției de neîncepere a urmăririi penale faptul că activitățile contestate de către petent, respectiv pronunțarea unei hotărâri judecătorești în exercitarea atribuțiilor de serviciu cu respectarea normelor procedurale incidente, nu constituie faptă prevăzută de legea penală.

Împotriva acestei rezoluții, petentul N.L. a formulat în data de 13 februarie 2012 plângere. Ca urmare a acestei plângeri s-a format Dosarului penal nr. 1079/1/2012 care a fost soluționat prin pronunțarea sentinței nr. 810 din data de 22 mai 2012 prin care s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulate de petent.

La data de 17 mai 2012, împotriva aceleiași rezoluții, petentul N.L. a formulat o nouă plângere ce formează obiectul prezentului dosar.

Examinând plângerea formulată, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă urmând să o respingă pentru următoarele motive:

Procedura de soluționare a plângerii formulată împotriva actelor și măsurilor de urmărire penală este o procedură judiciară supusă prevederilor art. 278

1

C. proc. pen. și vizează verificarea legalității și temeinicie rezoluției prin care procurorul a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale.

În situația în care împotriva aceleiași rezoluții a mai fost anterior formulată o plângere în baza art. 278

1

C. proc. pen. și a fost" respinsă ca nefondată, fiind menținută rezoluția atacată ca legală și temeinică, o nouă plângere privind aceleași persoane nu poate fi primită decât în cazul în care au fost descoperite fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute organului de urmărire penală și nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10 C. proc. pen.

în speță se constată că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva magistraților Ș.P., N.J. și G.C.A., judecători la Înalta Curte de Casație și Justiție a mai fost supusă anterior controlului judiciar ca

urmare

a plângerii formulate de petentul N.L. la data de 13 februarie 2012 fiind soluționată prin sentința penală nr. 810 din data de 22 mai 2012 pronunțată în Dosarul penal nr. 1079/1/2012.

Se constată de asemenea că față de motivele invocate de către petentul N.L., nu au fost evidențiate fapte sau împrejurări noi de natură a determina o nouă verificare asupra aspectelor arătate.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul N.L. și va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul N.L. împotriva rezoluției din 15 noiembrie 2011 dispusă în Dosarul nr. 748/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2013.