ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului negativ de competență, în baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 24 mai 2018, pronunțată de Judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 47 alin. (1), art. 50 rap. la art. 146 din C. proc. pen. s-a admis excepția de necompetență materială invocată reprezentantul Ministerului Public și, în consecință s-a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect conservare materiale rezultate din supravegherea tehnică formulată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DNA, Structura Centrală, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunța astfel, s-au reținut următoarele:

Pe rolul Tribunalului București, secția I penală, a fost înregistrată la data de 15.05.2018, sub nr. x/2018, adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, prin care, în temeiul disp. art. 315 alin. (1) lit. a) și art. 314 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. rap. la. art. 146 C. proc. pen. s-a comunicat acestei instanțe ordonanța nr. 70/P/2014 din data de 08.01.2018, împreună cu 5 suporți optici, pentru a se dispune asupra conservării materialelor de supraveghere tehnică ce au fost efectuată în cauză, prin arhivare la sediul instanței.

La termenul din 24.05.2018, reprezentantul Ministerului Public a solicitat declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București, având în vedere că în cauză s-au efectuat cercetări față de un inculpat ce are calitate de magistrat.

Judecătorul de drepturi și libertăți, văzând prevederile art. 53 C. proc. pen. rap la 146 C. proc. pen. a observat că soluționarea contestației este de competența Curții de Apel Târgu Mureș, având în vedere că aceasta ar fi instanța competentă să soluționeze cauza în ipoteza în care s-ar fi dispus o soluție de trimitere în judecată.

Examinând ordonanța de începere a urmăririi penale, s-a observat că în cauză s-au efectuat cercetări și sub aspectul comiterii infracțiunii de instigare la abuz în serviciu de către A., aceasta din urmă având calitatea de prim-procuror al Parchetului de lângă Judecătoria Gheorghieni.

Chiar dacă în cauză nu s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că se impun a fi aplicate prevederile privind competența personală, raportat la dispozițiile art. 38 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., având în vedere că actul de sesizare vizează în mod direct, intuitu personae, o persoană având o anumită calitate.

Cu privire la această chestiune de drept, a competenței instanței ce trebuie să soluționeze cauzele în care persoanele vizate de către anchetă nu au dobândit calitatea de suspect ori inculpat, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a pronunțat în jurisprudența sa în același sens, respectiv că această competență aparține instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenta să judece cauza în primă instanță, chiar dacă în cauză aceste persoane nu au dobândit calitatea de suspect sau inculpat - încheierea nr. 261 din 15 martie 2016 dată în Dosar nr. x/2016, încheierea nr. 472 din 15 iunie 2016 dată în Dosar nr. x/2015, încheierea din data de 12.08.2017, dată în dosarul nr. x/2017

Și în ipoteza în care s-ar aprecia că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile privind competența personală, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București a apreciat că nu este competent teritorial să soluționeze prezenta cauză. Spre deosebire de alte situații în care legiuitorul prevede o competență alternativă de sesizare a judecătorului de drepturi și libertăți (de exemplu luarea arestării preventive, autorizarea supravegherii tehnice, autorizarea percheziției domiciliare etc), art. 146 C. proc. pen. nu conține astfel de prevederi, astfel că va reveni competența judecătorului de la instanța care ar fi fost competentă material, personal și teritorial să soluționeze cauza.

În vederea stabilirii competenței unei instanțe, trebuie avute în vedere, în ordine, criteriile enumerate exhaustiv în art. 41 alin. (1) C. proc. pen., aplicarea acestor norme imperative și de strictă interpretare, făcându-se în funcție de incidența lor în cauza respectivă, în situațiile în care două sau mai multe instanțe au fost sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

În ceea ce privește prevederile art. 41 alin. (5) C. proc. pen. (potrivit căruia ordinea de prioritate prev. în alin. (1) se aplică în cazul în care urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini), această dispoziție legală se aplică în cazul în care urmărirea penală se efectuează de un organ de urmărire penală care își desfășoară activitatea în raza teritorială a unuia dintre locurile prev. de art. 41 C. proc. pen. egal în grad cu un alt organ de urmărire penală care are își desfășoară activitatea pe raza teritorială a altuia dintre locurile prev. de art. 41 C. proc. pen. (fără a se respecta ordinea legală, aspect care nu afectează legalitatea urmăririi penale). Este adevărat că art. 41 alin. (5) C. proc. pen. nu acoperă și situația în care urmărirea penală a fost efectuată de către un organ de urmărire penală, competent la nivel național, însă ceea ce a urmărit legiuitorul în noul C. proc. pen., prin reglementarea normelor referitoare la competența teritorială, este ca judecarea cauzelor penale să se realizeze întotdeauna în ordinea indicată de art. 41 alin. (1) C. proc. pen. Acest lucru este acceptat în mod unanim în doctrină (a se vedea în acest sens I Kuglay, în M. Udroiu (coordonator), C. proc. pen. Comentariu pe articole, București, 2017, p. 200, C Voicu în N. Volonciu și A. S Uzlău, C. proc. pen. comentat, București, 2017, p.128, M. Udroiu, Procedură Penală. Partea Generală, București, 2015, p. 181 - 182). Din examinarea actelor dosarului de urmărire penală, s-a observat că procurorul nu a cercetat nicio presupusă activitate infracțională din municipiul București aspect ce ar fi atras competența personală a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București) toate faptele fiind comise în județul Harghita.

Judecătorul de drepturi și libertăți, față de cele mai sus învederate, în temeiul art. 47 alin. (1), art. 50 rap. la art. 146 C. proc. pen., a admis excepția de necompetență materială invocată reprezentantul Ministerului Public și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. x/2018.

Prin încheierea penală nr. 5 din data de 8 iunie 2018, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 146 alin. (1) și (2) C. proc. pen., coroborat cu art. 47 alin. (2) și (4) C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Târgu-Mureș, excepție invocată din oficiu.

În baza art. 47 alin. (2) și (4) și art. 50 C. proc. pen. s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București și s-a trimis acestuia dosarul spre competentă soluționare.

În baza art. 51 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Târgu-Mureș și Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București.

În baza art. 51 alin. (1) și alin. (2) teza finală C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a apreciat că, în raport de dispozițiile art. 146 din C. proc. pen., suporturile materiale pe care sunt stocate rezultatele mandatului de supraveghere tehnică au, mai curând, caracterul sau natura unor mijloace materiale de probă, astfel încât, la fel ca și acestea, ar trebui să urmeze cursul dosarului.

S-a arătat că suporturile materiale, sunt, în raport cu dosarul în care au fost emise mandatele, un accesoriu, situație în care, este aplicabil, prin analogie, principiul de drept:

"accesoriun sequitur principale".

Prin urmare, s-a apreciat că suporturile urmează a fi arhivate de Tribunalul București, aceasta fiind instanța din cadrul căreia face parte judecătorul de drepturi și libertăți care a emis mandatele de supraveghere tehnică și pe rolul căreia a fost înregistrat Dosarul nr. x/2015.

În consecință, s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, în temeiul prevederilor art. 146 alin. (1) și (2) C. proc. pen., coroborate cu art. 47 alin. (2) și (4) și art. 50 C. proc. pen.

Constatând intervenit conflictul negativ de competență cauza a fost înaintată instanței ierarhic superioare comune, Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea stabilirii instanței competente în soluționarea cererii având ca obiect conservarea materiale rezultate din supravegherea tehnică formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 26 iulie 2018, formând obiectul dosarului nr. x/2018 cu termen de judecată la data de 31 iulie 2018.

Prin încheierea din 31 iulie 2018, Judecătorul de drepturi și libertăți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia spre repartizare aleatorie, având în vedere modul de înregistrare a dosarului în raport de disp. art. 51 din C. proc. pen. și de faptul că numai între instanțe, poate interveni conflictul de competență și nu între judecători și, prin urmare, s-a constatat că din eroare cauza a fost repartizată la completul C31JDL.

Urmare repartizării aleatorii, cauza a primit termen pentru soluționare a data de 9 august 2018.

Analizând conflictul negativ de competență ce face obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte constată următoarele:

Sesizarea primară este cererea formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, în cadrul dosarului de urmărire penală nr. x/2014, prin care solicită conservarea materialelor rezultate din supravegherea tehnică efectuată în Dosarul nr. x/2014, respectiv 5 suporturi optice sigilate cu sigiliul "PNA x".

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 146 C. proc. pen., în temeiul cărora a fost formulată cererea inițială, de către Parchet (D.N.A. -Structura Centrală) nu prevăd o procedură de judecare, de soluționare jurisdicțională a cererii, ci reglementează o procedură administrativă, ulterioară și subsecventă pronunțării unei soluții de clasare în cursul urmăririi penale.

Se reține că scopul acestor dispoziții legale este conservarea, păstrarea în condiții de securitate și confidențialitate a suporturilor materiale, pe care sunt stocate rezultatele mandatelor de supraveghere tehnică.

Analizând dispozițiile art. 146 alin. (2) din C. proc. pen. se constată că instanța la care se face referire este instanța care a autorizat și a emis mandatele de interceptare, adică, în concret, instanța din care face parte judecătorul de drepturi și libertăți care a emis mandatele de supraveghere tehnică.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că de vreme ce dispozițiile care reglementează competența după calitatea persoanei nu au fost incidente la momentul efectuării urmăririi penale în rem și realizării supravegherii tehnice, nu există nici un argument pentru a susține contrariul în cadrul prezentei proceduri, nejurisdicționale și care are ca scop conservarea suporților materiale rezultate din procedeul probator menționat.

Din această perspectivă, a scopului acestei măsuri, cu caracter administrativ, de constată că se urmărește a se asigura posibilitatea unui control ulterior al înregistrărilor convorbirilor telefonice, astfel încât apare ca fiind firesc ca instanța care a autorizat supravegherea tehnică să fie cea care conservă materialele rezultate.

Acest scop este evidențiat și de disp. alin. (3) ale art. 146 din C. proc. pen.

În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei înregistrată sub nr. x/2018 în favoarea Tribunalului București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea conflictului negativ de competență vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei înregistrată sub nr. x/2018 în favoarea Tribunalului București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 august 2018.

GGC - ED