ÎCCJ, Secția penală

Deliberând, asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 272 din 21 mai 2019, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția I penală a admis excepția necompetenței după calitatea persoanei invocată din oficiu, în temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. art. 345 alin. (2) și art. 346 alin. (6) C. proc. pen. coroborat cu art. 36 alin. (1) lit. d), art. 47 alin. (1) și art. 48 C. proc. pen. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția I penală.

În considerentele acestei încheieri s-a reținut, în esență, că " (...) prin Încheierea nr. 272 din data de 21 mai 2019, pronunțată de completul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2018, s-a constatat implicit, cu putere de lucru judecat că, în speță nu a operat prorogarea de competență în favoarea Curții de Apel, după pierderea calității de avocat a inculpatului A., întrucât fapta reținută în sarcina inculpatului A., respectiv complicitate la evaziune fiscală, nu are legătură cu calitatea sa de avocat (...) " și că "rezultă fără niciun dubiu că instanța de control judiciar a avut în vedere trimiterea cauzei spre rejudecare în favoarea judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel București, secția I penală, exclusiv pentru respectarea dreptului la un proces echitabil și asigurarea efectivă a două grade de jurisdicție (...) neanalizând și, deci, nestabilind în niciun fel competența de soluționare a prezentului dosar în favoarea judecătorului de camera preliminară de la Curtea de Apel București (...)."

Ca urmare a declinării de competență, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2019/a1.

Prin Încheierea din 16 ianuarie 2020 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului București, secția I penală, în temeiul art. 50 alin. (1) raportat la art. 346 alin. (6) și art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și a fost declinată competența soluționării cauzei având ca obiect Rechizitoriul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind pe inculpații A., B., C. și D., în favoarea Curții de Apel București.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență.

A fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București a apreciat că soluționarea cererilor și excepțiilor invocate în camera preliminară revine în competența Curții de Apel București.

În acest sens, s-a reținut efectul atributiv de competentă ce decurge din Încheierea nr. 272 din 21 mai 2019, având în vedere că, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, completul de contestație cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a admis calea de atac exercitată împotriva încheierii din data de 27 decembrie 2018 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția I penală, dispunând desființarea acestei hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel București, secția I penală.

În condițiile în care soluția instanței supreme, în prezenta cauză, a fost determinată de necesitatea respectării art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, s-a apreciat că, în rejudecare se aplică normele comune în materie de rejudecare ca urmare a desființării în căile de atac, respectiv cele prevăzute de art. 425 C. proc. pen., în cazul apelului cu trimitere spre rejudecare.

S-a reținut că, de regulă, urmărirea penală se efectuează de către procurorul din cadrul "parchetului corespunzător instanței care, potrivit legii, judecă cauza în primă instanță, cu excepția cazurilor prevăzute de lege" (art. 56 alin. (6) C. proc. pen.), respectiv acele cazuri în care urmărirea penală fie s-a efectuat de către un organ de urmărire penală specializat (DNA, DIICOT, SIIJ) fie în care cauza a fost preluată, potrivit art. 325 C. proc. pen., de către parchetul ierarhic superior celui corespunzător instanței care judecă cauza în primă instanță

Având în vedere că în prezenta cauză un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a efectuat urmărirea penală și a întocmit rechizitoriul, fără a exista vreo ordonanță a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București de preluare a cauzei potrivit art. 325 alin. (1) C. proc. pen., s-a apreciat că, revine judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanței pe lângă care funcționează parchetul corespunzător, competența de a verifica regularitatea actului de sesizare și legalitatea urmăririi penale.

Totodată, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București a a mai arătat că, în raport cu dispozițiile art. 40 alin. (4) C. proc. pen. și art. 135 C. proc. civ., hotărârea de declinare a competenței sau de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere.

Cauza având ca obiect conflictul negativ de competență între Curtea de Apel București și Tribunalul București a fost înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând conflictul negativ de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (5) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că, judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, îi revine competența de a verifica regularitatea actului de sesizare și legalitatea urmăririi penale în dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind pe inculpații A., B., C. și D., pentru următoarele considerente:

Prin încheierea din data de 27 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul nr. x/2013 din data de 18 iulie 2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privindu-i pe inculpații: A., trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., B., trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., C., trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și D. trimisă în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

S-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în Dosarul de urmărire penală nr. 1955/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Au fost respinse excepțiile neregularității actului de sesizare a instanței, nelegalității administrării probelor și nelegalității întocmirii actelor de urmărire penală invocate de inculpații A., B., D. și C.

S-a dispus începerea judecății cauzei privindu-i pe inculpații anterior menționați și a stabilit termen pentru începerea judecății după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Prin Încheierea nr. 272 din data de 21 mai 2019 pronunțată de Completul de Cameră Preliminară din Cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2018, au fost admise contestațiile formulate de către contestatorii inculpați B., A., D. și C., împotriva încheierii din data de 27 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 și în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a fost desființată încheierea atacată și trimisă cauza spre rejudecare judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel București, secția I penală.

S-a reținut că, în calea de atac a contestației, a fost invocată excepția de necompetență materială a organului de urmărire penală și, pe cale de consecință, s-a solicitat constatarea nulității absolute a tuturor actelor procesuale și procedurale efectuate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în Dosarul nr. x/2013, ulterior datei de 2 martie 2018, inclusiv a rechizitoriului emis la data de 18 iulie 2018.

Astfel, prin Decizia nr. 220 din 30 ianuarie 2018 a Consiliului Baroului București s-a constatat nedemnitatea și s-a dispus încetarea calității de avocat a inculpatului A. și radierea din Tabloul avocaților Baroului București, decizia producându-și efectele începând cu data de 2 martie 2018.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București nu a efectuat verificări ulterior datei de 2 martie 2018 și a continuat să efectueze acte de urmărire penală în cauză, în condițiile în care fapta de evaziune fiscală pentru care era cercetat inculpatul A. nu are legătură cu calitatea de avocat (ci în legătură cu calitatea acestuia de administrator al E. SRL), ceea ce reprezintă o încălcare a prevederilor art. 58, art. 56 alin. (6), raportat la art. 36 alin. (1) lit. c1) teza a II-a C. proc. pen., precum și a art. 63 alin. (1), raportat la art. 48 alin. (1) din același cod.

Raportat la cazul de nulitate absolută invocat de apărare, instanța de control judiciar a constatat "că, dacă s-ar proceda la analizarea acestui caz pentru prima oară în calea de atac a contestației, pe de o parte, partea nu ar mai avea acces la exercitarea controlului judiciar asupra soluției astfel pronunțate, încheierea pronunțată în contestație fiind definitivă, iar pe de altă parte, s-ar încălca dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la egalitatea armelor."

Pe cale de consecință, pentru respectarea dreptului la un proces echitabil și asigurarea efectivă a două grade de jurisdicție, conform art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța de control judiciar a admis contestațiile formulate de către contestatorii inculpați B., A., D. și C. împotriva încheierii din data de 27 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2018 și în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a desființat încheierea atacată și a trimis cauza spre rejudecare judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel București, secția I penală.

Încheierea nr. 272 din data de 21 mai 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2018, prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București are efect atributiv de competență, în temeiul art. 50 alin. (1) raportat la art. 346 alin. (6) și art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., având în vedere autoritatea de lucru judecat ce caracterizează încheierea definitivă pronunțată de instanța de control judiciar, inclusiv în materia desființării cu trimitere spre rejudecare în calea de atac ordinară a contestației.

Chiar dacă, în calea de atac a contestației, legea nu prevede limitele rejudecării cauzei în cazul desființării cu trimitere spre rejudecare, având în vedere că soluția instanței supreme a fost determinată de necesitatea respectării art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se aplică normele comune în materie de rejudecare ca urmare a desființării în căile de atac, respectiv cele prevăzute de art. 425 alin. (1) C. proc. pen., în cazul admiterii apelului cu trimitere spre rejudecare.

Totodată, stabilirea competenței în favoarea judecătorului de cameră preliminară a Curții de Apel București rezultă și din dispozițiile art. 135 C. proc. civ. (aplicabile potrivit art. 2 alin. (2) C. proc. civ.), în conformitate cu care nu se poate crea un conflict de competență cu Înalta Curte de Casație și Justiție, iar hotărârea de declinare a competenței sau de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei, privind pe inculpații D., B., C. și A. în favoarea Curții de Apel București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații D., B., C. și A. în favoarea Curții de Apel București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2020.

Procesat de GGC - LM