ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Asupra conflictului de competență de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penala nr. 819 din data de 15 mai 2019 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2019, în baza art. 38 rap. la art. 340 alin. (1) din C. proc. pen. a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția I Penală - de soluționare a plângerii împotriva soluției de clasare dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul București în dosarul nr. x/2013, formulată de Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - invocată de intimații A. și B., prin apărător ales.
A fost declinată competența de soluționare a plângerii împotriva soluției de clasare dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul București în dosarul nr. x/2013, formulată de Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, în favoarea Curții de Apel București.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, Tribunalul București a reținut că potrivit art. 27 lit. c) din Legea nr. 51/1995:
"Calitatea de avocat este suspendată în caz de neplată totală sau parțială a taxelor și a contribuțiilor profesionale către barou, către U.N.B.R. și către sistemul propriu de asigurări sociale, timp de 3 luni de la scadența acestora și până la lichidarea integrală a datoriilor.".
S-a apreciat că, din actele depuse la dosar rezultă că sesizarea formulată vizează între altele și presupuse fapte penale imputate numitului A. care, conform, înscrisurilor depuse la dosar are calitatea de avocat. Împrejurarea că această calitate este în prezent suspendată, astfel cum rezultă din aceleași înscrisuri, nu este de natură să o înlăture, și pe cale de consecință, să atragă competența unei alte instanțe, art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., nefăcând o atare distincție.
Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2019.
Prin încheierea/F/CP din data de 8 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală a fost admisă excepția necompetentei materiale a Curții de Apel București cu privire la soluționarea cauzei având ca obiect plângerea formulată de Statul Roman prin A.N.A.F. împotriva ordonanței nr. 5866/P/2013 din data de 12.11.2018 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
În baza art. 51 din C. proc. pen. s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală pentru soluționarea acestuia.
Analizând excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București în privința soluționării plângerii împotriva soluției de clasare dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul București în dosarul nr. x/2013, formulată de Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, judecătorul de camera preliminară a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I Penală la data de 29.01.2019 sub nr. de dosar x/2019, petentul Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat plângere împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul București la data de 12.11.2018 în dosarul nr. x/2013, soluție menținută prin ordonanța nr. 376/II-2/2018 dispusă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul București la data de 03.01.2019.
Prin ordonanța din data de 12.11.2018 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul București s-a dispus clasarea cauzei cu privire la sesizarea ANAF referitoare la săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, spălare de bani, faptă prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, spălare de bani, faptă prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (forma în vigoare la data sesizării) și folosirea cu rea - credință a bunurilor sau creditului societății, faptă prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a), e) din C. proc. pen.
Pentru a dispune în acest sens procurorul de caz a arătat că la data de 16.12.2013 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul București dosarul penal disjuns și declinat prin ordonanța DNA, secția de combatere a corupției nr. x/P/2013 din 29.11.2013.
În fapt, sub nr. x/2013 se înregistrase la data de 05.06.2013 la Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției sesizarea Gărzii Financiare - Comisariatul General cu privire la săvârșirea infracțiunilor de "evaziune fiscală", faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, "spălare de bani", faptă prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (în forma în vigoare la data sesizării) și "folosirea cu rea-credință a bunurilor sau creditului societății", faptă prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, de către C. (administrator la D. S.R.L. în perioada 01.02.2014 - 19.10.2012), A. (administrator la aceeași societate în 20.10.2012 - 24.01.2013), B. (asociat unic al aceleiași societăți din 25.01.2013) și E. (administrator la G. S.A. începând din 21.08.2007).
Urmare a unor verificări pe care le-a efectuat la D. S.R.L. și G. S.A. (înscrisurile atașate sesizării învederând că verificările au avut loc la 14.05.2013 Comisariatul Gărzii Financiare a constatat că între cele două societăți a fost încheiat contractul de asociere în participațiune nr. x/15.08.2009. La încheierea acestuia, D. S.R.L. a fost reprezentată de administratorul C..
Mai departe în sesizare au fost redate cvasifidel (în ciuda folosirii semnelor de citare) din contract articolele 1.2 (intenția G. SA), 2.1 (obiectul contractului), 2.2 (aportul G. S.A. și destinația pe care D. S.R.L. trebuia să i-o dea), 2.5 (caracteristica imobilului de a rămâne în proprietatea D. SRL), 2.6 (beneficiile G. SA), 4.1.2 și 4.1.3 (două obligații asumate de G. SA).
S-a mai învederat că prin patru acte adiționale la contract (din perioada 15.08.2009 - 01.08.2012) părțile au decis "suplimentarea contribuției" G. S.A. la asociere, cu mărirea procentului pe care aceeași societate urma să-1 primească "anual din profitul net", dar și că în termen de 4 luni de la 01.08.2012 să fie stabilite materialele de promovare și locațiile de amplasare a acestora, urmând ca eventualele taxe de publicitate pentru viitoarea promovare "să fie suportate de G.".
Autorității i-a fost prezentat procesul-verbal încheiat la terminarea lucrărilor de amenajare a imobilului și procesul-verbal de constatare a modificării construcției și începere a exploatării în care se preciza că de la 27.10.2011 va începe să curgă perioada contractuală de 3 ani în care G. S.A. va beneficia de drepturile prevăzute în contract.
În baza acestui contract G. S.A. a achitat către D. S.R.L. în 18.08.2009 - 10.05.2011 suma totală de 3.100.000 euro (13.059.290 Iei), sumă despre care a arătat că a fost identificată ca înregistrată în contabilitatea ambelor societăți ca decontări din operațiuni în participație.
Totodată, Comisariatul Central al Gărzii Financiare a arătat că D. S.R.L. i-a prezentat un număr de trei deconturi de venituri și cheltuieli ale asocierii, aferente fiecare unuia dintre anii 2009, 2010 și 2011, din care a rezultat că asocierea a avut profit abia în ultimul an, când a și fost repartizată către G. S.A. cota contractuală din profitul net.
Mai departe în sesizare au fost redate ca atare punctele 1 - 5 din OMFP nr. 3512/2008 privitor la decontul pentru operațiuni în participație și dispozițiile art. 28 alin. (1) și (3) din Legea nr. 571/2003 și s-a subliniat necesitatea ca veniturile și cheltuielile înregistrate să fie atribuite fiecărui asociat corespunzător cotei de participare.
Comisariatul Central al Gărzii Financiare a învederat că a observat la deconturile ce i-au fost prezentate faptul că au fost emise anual și nu lunar, că nu conțin elementele minimale obligatorii, precum și faptul că în deconturi "nu se face referire la atribuirea fiecărui asociat de venituri și cheltuieli corespunzător cotei de participare prin contractul de asociere în participatiune nefiind stabilită cota de participare a asociat". A fost redată apărarea invocată de administratorul C. (în care se menționează întocmirea lunară a decontului, iar deconturile întocmite au fost însușite G. SA), fără a se exprima o opinie legat de aceasta.
Mai departe Comisariatul Central al Gărzii Financiare a concluzionat pur și simplu "față de cele menționate mai sus considerăm faptul că suma încasată de S.C. D. S.R.L. de la S.C. G. S.A. reprezintă venit", așa că a estimat un prejudiciu ce ar fi adus bugetului de stat de 16% din suma totală virată de G. S.A. către S.C. D. S.R.L. în baza contractului, obținând reclamatul prejudiciu de 2.089.486 Iei.
Sesizarea a mai arătat că "S.C. G. S.A. are obiect principal de activitate "activități de telecomunicații prin rețele de cabluri", iar contractul încheiat cu S.C. D. S.R.L. nu are prin obiectul lui un caracter obișnuit raportat la activitatea acestei societăți."
Procurorul a arătat, în continuare, că toate aspectele sesizate au fost evidențiate în situația de fapt expusă în rechizitoriul nr. x/2016 din 21.08.2017 al DNA, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție (în continuare, DNA - SCIAIC) care, spre acest final, a analizat nu numai contractul de asociere în participațiune, ci și relațiile contractuale derulate anterior, concomitent și ulterior contractului de asociere între G. S.A. și F. condusă în perioada faptelor de:
a) B. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită;
b) C., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la luare mită și spălare de bani;
c) A. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la luare de mită și complicitate la spălare de bani;
d) D. S.R.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la luare de mită și spălare de bani, respectiv
e) E. pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită și complicitate la spălare de bani;
f) G. S.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită și spălare de bani.
Procurorul a menționat că se remarcă deja: coincidența persoanelor implicate, cu precizarea clară a rolului jucat de D. S.R.L. și G. S.A., coincidența sumei de 3.100.000 euro, a sursei sale, a modului în care a fost mascată plata sa, a traseului prin care a ajuns de la cel care a dat mita la cel care a primit-o. Totodată, la diverse alte file ale rechizitoriului se explică de ce a fost încheiat contractul de asociere în participațiune.
S-a arătat că una și aceeași sumă de 3.100.000 euro, primită la același momente și prin aceeași metodă nu poate constitui, atât o mită, cât și un venit taxabil.
În consecință, atât timp cât a existat o urmărire penală cu privire la proveniența și destinația sumei de 3.100.000 euro, referitor la circumstanțele transferului acestei sume, la natura sa infracțională în baza unei înțelegeri specifice infracțiunilor de dare-luare de mită, care se întemeiază pe verificări ce dau un sens cel puțin credibil fragmentului de situație de fapt sesizat de Comisariatul Central al Gărzii Financiare, cât timp pe baza acestei urmăriri aceleași persoane sunt judecate pentru aceeași situație de fapt, sub o altă încadrare juridică, se constată că în prezenta cauză lipsește o condiție prevăzută de lege și care este necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale (art. 16 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen.).
Soluția de clasare s-a dispus și cu privire la prezumtiva infracțiune de spălare de bani sesizată de Comisariatul Central al Gărzii Financiare. Astfel, din filele x ale rechizitoriului x al DNA - SCIAIC rezultă că spălarea sumei de 3.100.000 euro a fost comisă în perioada 29.12.2015 - 31.03.2016, așadar mult după înregistrarea sesizării ce formează obiectul prezentei cauze. În consecință, la data sesizării nu existase (art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.) o spălare a sumei de 3.100.000 euro, ceea ce explică de ce Comisariatul Central al Gărzii Financiare nu a putut să descrie o situație de fapt care să corespundă textului art. 23 alin. b) din Legea nr. 656/2002 (în forma în vigoare la acel moment). Trebuie menționat că spălarea de bani are ca situație preexistenta unei alte infracțiuni, anume cea din care provin valorile spălate, iar încheierea contractului de asociere în participațiune (15.08.2009) a fost evident anterioară momentului la care trebuia emis primul decont al asocierii, celui la care a fost primită prima tranșă a sumei de 3.100.000 euro și, în general, oricărui alt moment la care organul fiscal ar putea considera că a început în cauză obligația de a evidenția în actele contabile suma de 3.100.000 euro, deoarece obligația înregistrării ei ca venit nu putea apare decât după încheierea actului juridic apreciat ca dându-i caracteristica de venit.
Comisariatul Central al Gărzii Financiare conștientizează faptul că nu descoperise comiterea unor fapte de tipul celor sesizate (evaziune fiscală), ci săvârșirea unor infracțiuni de dare-luare de mită. Această conștientizare a fost deja confirmată cu caracter definitiv prin decizia penală nr. 236/A din 28 iunie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2013.
Soluția de clasare a fost menținută prin ordonanța nr. 376/II-2/2018 dată de prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, fiind respinsă plângerea formulată de ANAF.
Potrivit art. 340 alin. (1) din C. proc. pen.:
"persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.".
Potrivit art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.:
"Curtea de apel judecă în primă instanță: infracțiunile săvârșite de avocați".
Este adevărat ca A. are calitatea de avocat însă, din analiza actelor dosarului nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București rezultă că acesta nu a fost pus sub acuzare, urmărirea penală desfășurându-se in rem fără a fi declanșată urmărirea penală in personam.
Mai mult, din analiza actelor dosarului rezultă că nu au fost efectuate cercetări împotriva lui A..
Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel București.
În acest sens, se constată, astfel, cum au stabilit ambele instanțe între care s-a ivit conflictul de competență negativ, că dosarul are ca obiect plângerea formulată de Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva soluției de clasare dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul București în dosarul nr. x/2013.
În concret, incidentul procedural asupra căruia instanța supremă este chemată a se pronunța pe calea regulatorului de competență este determinat de dezacordul dintre Curtea de Apel București și Tribunalul București cu privire la faptul că, deși, A. are calitatea de avocat, însă, din analiza actelor dosarului nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București rezultă că acesta nu a fost pus sub acuzare, urmărirea penală desfășurându-se in rem fără a fi declanșată urmărirea penală in personam.
Potrivit art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Potrivit art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., "curtea de apel judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de avocați, notari publici, executori judecătorești, de controlorii financiari ai Curții de Conturi, precum și auditori publici externi."
Aceste dispoziții legale instituie competența personală de primă instanță a curții de apel în cazul infracțiunilor săvârșite de avocați, care derogă de la competența materială de primă instanță a aceleiași instanțe, recunoscută prin dispozițiile art. 38 alin. (1) lit. a) și b) din C. proc. pen.
Raportat la prezenta cauză, Înalta Curte constată că plângerea penală introdusă de petent are ca obiect presupuse fapte care ar fi fost săvârșite de avocatul A.. Calitatea de avocat trebuie să existe pentru persoana împotriva căreia se face plângerea la data depunerii plângerii penale, nefiind necesar ca aceasta să fi dobândit calitatea de suspect sau inculpat în cauză.
Împrejurarea că într-o cauză nu s-a dispus începerea urmăririi penale in personam ori efectuarea în continuare a urmăririi penale nu presupune în mod automat faptul că în respectiva cauză verificările nu vizează o anumită persoană, fiind cunoscut faptul că obiectul și exercitarea acțiunii penale sunt afectate scopului de a trage la răspundere penală persoanele care au săvârșit infracțiuni.
În acest sens este și practica Înaltei Curți, care prin încheierea nr. x/25.03.2016 I.C.C.J., secția Penală, fiind sesizată cu soluționarea unui conflict negativ de competență s-a arătat că, în speță, petenta a formulat plângere penală împotriva intimatei, în calitate de executor judecătoresc, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu și neglijență în serviciu. Astfel, s-a menționat că, competența curții de apel este atrasă de calitatea subiectului activ al infracțiunilor menționate, cea de executor judecătoresc. Împrejurarea că în cauză nu s-a dispus începerea acțiunii penale in rem și nici efectuarea în continuare a urmăririi penale față de o persoană determinată nu este de natură a înlătura competența personală a curții de apel, atât timp cât conform actelor de cercetare efectuate în cauză este cunoscută identitatea și calitatea specială a persoanei vizate prin plângerea formulată, respectiv cea de executor judecătoresc.
În cauza de față, una dintre persoanele împotriva căreia s-a formulat plângere penală, respectiv A. avea calitatea de avocat la momentul săvârșirii presupusei infracțiuni, iar, deși, nu a dobândit calitatea de suspect sau inculpat, soluția de clasare fiind dată în condițiile în care urmărirea penală s-a efectuat doar in rem, competența de a se pronunța cu privire la plângerea formulată conform art. 340 din C. proc. pen. revine Curții de Apel București, aceasta fiind instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în prima instanță.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că pentru soluționarea plângerii formulate împotriva soluției de clasare dispusă în cauză, competența revine judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel București.
În conformitate cu art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală în favoarea Curții de Apel București, instanță căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 noiembrie 2021.