ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4285/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4285/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 26 septembrie 2019
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23.05.2017 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. unic x/2017, așa cum a fost precizată la data de 29.06.2017, un consorțiu de 438 de reclamanți, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României și Ministerul Finanțelor Publice - chemat în garanție, cu citarea Consiliului pentru Combaterea Discriminării, au solicitat:
- Obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României la plata către fiecare reclamant a drepturilor bănești reprezentând indemnizația de 75%, calculată la salariului de bază brut lunar, începând cu data de 23.05.2014 și până la zi,
- Obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României la plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv acordate, rezultate în urma recalculărilor solicitate mai sus, actualizate, indexate și majorate cu indicele de inflație.
- Obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu, în temeiul art. 453 noul C. proc. civ.,
- Obligarea Ministerului Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare plății drepturilor salariale și să vireze pârâtei Curtea de Conturi a României fondurile necesare achitării drepturilor bănești solicitate.
La termenul din data de 11.10.2017, instanța a dispus disjungerea cererii formulată în cauză în mai multe dosare, pe rolul rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale fiind înregistrată și cauza prezentă, având ca reclamant pe A..
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
Prin sentința civilă nr. 8755/04.12. 2017, Tribunalul București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale a constatat că pârâta este decăzută din dreptul de a invoca excepția de necompetență funcțională a secției a VIII a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului București. A admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâta Curtea de Conturi prin întâmpinare. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.
Prin încheierea de ședință nr. 470/MAS din 16.04.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Brașov, secția I civilă a admis excepția de necompetență funcțională a secției I Civile a Tribunalului Brașov, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința civilă nr. 871/CA din 13 iunie 2018, Tribunalul Brașov, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Prin încheierea de ședință din data de 29.11.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului București.
Prin încheierea de ședință din 08.05.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale a constatat existența conflictului negativ de competență care nu a fost constatat de ultima instanță și, în temeiul art. 136 alin. (2) din Noul C. proc. civ., a înaintat cauza spre soluționarea conflictului negativ de competență la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința civilă nr. 346 din 03.07.2019, Curtea de Apel București, secția a IX a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a conflictului negativ de competență în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția I civilă, pentru considerentele ce urmează:
Argumentele de fapt și de drept relevante
Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, prevăd că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele șase instanțe îl constituie problema instanței competente funcțional/teritorial/să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Cauza ce formează obiectul prezentului dosar s-a format ca urmare a disjungerii, la termenul de judecată din data de 11.10.2017, din dosarul înregistrat la nr. x/2017 din data de 23.05.2017, având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de 438 de reclamanți persoane fizice.
Pârâta Curtea de Conturi a României a depus întâmpinare la data de 03.08.2017, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, în raport de domiciliul/reședința reclamanților, care sunt angajați în cadrul structurilor teritoriale ale Curții de Conturi, a invocat dispozițiile art. 269 alin. (2) Codul Muncii și art. 129 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 22.11.2017, în dosarul disjuns, pârâta a susținut excepția necompetenței teritoriale a instanței, pe care o invocase prin întâmpinare, și a invocat și excepția necompetenței funcționale a Tribunalului București, secția a VIII - a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, față de calitatea reclamantului din prezentul dosar.
Prin sentința civilă nr. 8755/04.12. 2017, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a constatat că pârâta Curtea de Conturi a României este decăzută din dreptul de a invoca excepția de necompetență funcțională a secției a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului București, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâta Curtea de Conturi prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.
Raportat la dispozițiile art. 130 alin. (2) și (3) C. proc. civ., în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, 23.05.2017, care prevedeau că "(2) Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. (3) Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.", și art. 131 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.", Înalta Curte reține că excepția de necompetență materială procesuală (reținută de instanță sub denumirea de necompetență funcțională) nu a fost invocată de instanță ori de către părți în condițiile prevăzute de art. 130 alin. (2) C. proc. civ.. Această excepție a fost invocată ulterior primului termen de judecată, pe cale de consecință Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a constatat că pârâta este decăzută din dreptul de a o invoca. Pârâta Curtea de Conturi a României a invocat în condițiile art. 130 C. proc. civ. exclusiv excepția de necompetență teritorială a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pentru aceste considerente, nefiind invocată în termen, în condițiile prevăzute de dispozițiile C. proc. civ., excepția de necompetență materială procesuală (necompetență funcțională) nu mai putea fi invocată în tot cursul procesului, prin urmare instanța căreia i-a fost declinată competența teritorială nu o mai putea invoca.
În ceea ce privește competența teritorială, se impune a fi avute în vedere dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, care reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a acestor litigii și care prevăd că "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.".
Norma de competență teritorială are caracter special și derogatoriu de la dreptul comun, competența este alternativă, la alegerea reclamantului, revenind instanței de la domiciliul său sau cea de la locul său de muncă.
În cauza de față, reclamantul A. are atât domiciliul, cât și locul de muncă (Camera de Conturi Brașov) în jud. Brașov.
Față de împrejurarea că excepția de necompetență materială procesuală (necompetența funcțională) în soluționarea cauzei nu a fost invocată în condițiile prevăzute de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, în ceea ce privește competența teritorială a instanței, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Brașov, secția I civilă.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Brașov, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâții Curtea de Conturi a României și Ministerul Finanțelor Publice în favoarea Tribunalului Brașov, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2019.