ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 384/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 384/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor penale

de față ;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 290 din 18 iunie 2012

pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 1/118/2012 s-a dispus:

I. În baza art. 26 C.

pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, pentru complicitate la infracțiunea

de evaziune fiscală, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., și cu aplic. art. 74

alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul

R.I. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară.

În baza art. 26 C.

pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. pentru complicitate la infracțiunea

de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, cu aplic. art. 37 lit. a) C.

pen. și cu aplic. art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a

fost condamnat inculpatul R.I. la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară.

S-a constatat că infracțiunile

prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 și de

art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., au fost săvârșite

în concurs ideal sau formal în condițiile art. 33 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. b)

C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoarea

aplicate, inculpatul R.I. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 8 luni

închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară.

În baza art. 83 C.

pen. s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei

de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 390 din 03 iulie 2007 a Judecătoriei

Tecuci (Dosar nr. 1533/324/2007) și executarea acesteia alăturat pedepsei stabilite.

În baza art. 9 lit. b)

din Legea nr. 241/2005, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, cu aplic. art.

37 lit. a) C. pen., și cu aplic. art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1)

lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.I. la pedeapsa de 1 an și 10 luni

închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară.

În baza art. 23 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, pentru infracțiunea de spălare de bani, cu aplic.

art. 37 lit. a) C. pen., și cu aplic. art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin.

(1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.I. la pedeapsa de 2 ani și 8 luni

închisoare.

În baza art. 33 lit. a)

rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea tuturor pedepselor cu închisoare

aplicate, inculpatul R.I. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 8 luni

închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară.

În baza art. 83 C.

pen. s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei

de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 390 din 03 iulie 2007 a Judecătoriei

Tecuci (Dosar nr. 1533/324/2007) și executarea acesteia alăturat pedepsei cu închisoarea

stabilite prin prezenta sentință penală.

În final, inculpatul R.I.

execută pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 8 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară.

În baza art. 71 alin.

(1), (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei

principale.

II. În baza art. 9

lit. c) din Legea nr. 241/2005, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, cu aplic.

art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul

G.V. la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară.

În baza art. 215

alin. (1), (2) și (5) C. pen. pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit

de grave, cu aplic. art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

a fost condamnat inculpatul G.V. la pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară.

S-a constatat că infracțiunile

prev. de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 și de art. 215 alin. (1), (2) și

(5) C. pen., au fost săvârșite în concurs ideal sau formal în condițiile art. 33

lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. b)

rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoare aplicate,

inculpatul G.V. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 2 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară.

În baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, pentru complicitate la infracțiunea

de evaziune fiscală, cu aplic. art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit.

d) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.V. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară.

În baza art. 23 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, pentru infracțiunea de spălare de bani, cu aplic.

art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul

G.V. pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a)

rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea tuturor pedepselor cu închisoare

aplicate, inculpatul G.V. execută pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 2 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară.

În baza art. 71 alin.

(1), (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei

principale.

În baza art. 14 alin.

(3) lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 346 C. proc. pen. și art. 998 - 999

C. civ., art. 1003 C. civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă

Statul Român, prin A.N.A.F. București, prin D.G.F.P. Constanța.

A fost obligat inculpatul

R.I. la plata sumei de 226.312,80 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea

civilă Statul Român, prin A.N.A.F. București, prin D.G.F.P. Constanța (din care

suma de 103.231,76 RON reprezentând impozit pe profit și suma de 123.081,04 RON

reprezentând TVA), plus majorări de întârziere până la data stingerii sumei datorate.

A fost obligat inculpatul

G.V., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L.G. SRL Constanța, la plata

sumei de 123.081,04 RON reprezentând TVA, dedus fără drept, cu titlu de despăgubiri

civile către partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F. București, prin D.G.F.P.

Constanța, plus majorări de întârziere până la data stingerii sumei datorate.

În baza art. 348 C.

proc. pen. s-a dispus desființarea totală a celor 19 facturi, respectiv: din 05

septembrie 2006, din 09 septembrie 2006, din 12 septembrie 2006, din 04

septembrie 2006, din 18 septembrie 2006, din 27 septembrie 2006, din 02

octombrie 2006, din 02 octombrie 2006, din 01 noiembrie 2006, 08 noiembrie 2006,

din 02 decembrie 2006, din 05 februarie 2006, din 18 decembrie 2006, din 14 mai

2007, din 21 mai 2007, din 29 februarie 2008, din 03 martie 2008 și din 12

martie 2008.

În baza art. 13 din Legea

nr. 241/2005 s-a dispus ca la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri judecătorești

de condamnare instanța să comunice Oficiului Național al Registrului Comerțului

o copie a dispozitivului acesteia.

În baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul R.I. la plata sumei de 1.150

RON cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului (din care suma de 300

RON reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru faza de judecată - avocat

D.I. - în favoarea Baroului Constanța, urmează a se avansa din fondurile Ministerului

Justiției).

În baza art. 191

alin. (2), (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul G.V., în solidar cu partea

responsabilă civilmente, la plata sumei de 950 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

în folosul statului (din care suma de 100 RON reprezentând onorariu parțial avocat

din oficiu în favoarea Baroului Constanța - avocat M.S. - urmează a se avansa din

fondurile Ministerului Justiției).

Pentru a pronunța această

hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Constanța nr. 912/P/2009 din data de 29 decembrie

2011 s-a dispus:

a acțiunii penale și 2. trimiterea în judecată a inculpaților:

R.I. pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de:

- art. 9 lit. b) din Legea

nr. 241/2005, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;

- art. 23 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;

- art. 26 C. pen. rap.

la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;

- art. 26 C. pen. rap.

la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., ultimele

două infracțiuni cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen. și toate cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen.

G.V. pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de:

- art. 9 lit. c) din Legea

nr. 241/2005;

- art. 215 alin. (1),

(2), (5) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen.;

- art. 26 C. pen. rap.

la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005;

- art. 23 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut prin actul

de sesizare că inculpatul R.I., în perioada 2006-2008, în calitate de administrator

al SC T. SRL Constanța nu a înregistrat în evidența contabilă a societății veniturile

în sumă de 768.279,54 RON, încasate și retrase în numerar din cont, cauzând bugetului

de stat un prejudiciu în sumă totală de 226.312,80 RON, reprezentând suma de 103.231,76

RON impozit pe profit și suma de 123.081,04 RON reprezentând TVA.

S-a mai reținut că inculpatul

R.I., în perioada menționată în calitate de administrator al SC T. SRL Constanța

prin întocmirea unui număr de 19 facturi reprezentând operațiuni nereale cu SC L.G.

SRL l-a ajutat pe inculpatul G.V., administrator al acestei societăți, să evidențieze

în contabilitate cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale, în sumă de

577.936 RON reprezentând contravaloarea materialelor cu care a fost majorată în

mod nereal valoarea mijlocului fix (hotel) și suma de 123.081,04 RON reprezentând

contravaloarea TVA dedus, la care acesta nu avea dreptul.

S-a mai reținut în sarcina

inculpatului R.I. și transferul sumei de 768.279,54 RON provenind din săvârșirea

infracțiunilor de evaziune fiscală și înșelăciune din conturile SC L.G. SRL Constanța

în conturile SC T. SRL Constanța, în scopul disimulării originii ilicite acestei

sume de bani.

S-a reținut prin actul

de sesizare că inculpatul G.V., în perioada 2006-2008, în calitate de administrator

al SC L.G. SRL Constanța, prin înregistrarea în evidența contabilă a societății

a celor 19 facturi a evidențiat cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale,

suma de 123.081,04 RON reprezentând contravaloarea TVA dedus la care nu avea dreptul

și a produs inducerea în eroare cu privire la obligațiile către bugetul statului

prezentând ca adevărate operațiuni comerciale între SC T. SRL și SC L.G. SRL pentru

materiale în valoare de 577.936 RON care în realitate nu au existat în materialitatea

lor și care au majorat în mod nereal valoarea mijlocului fix, cu această sumă, cu

efecte asupra cheltuielilor societății reprezentând amortizarea pe toată durata

normală de viață a construcției.

S-a mai reținut și complicitatea

inculpatului G.V. la infracțiunea de evaziune fiscală, urmare înțelegerii intervenite

cu coinculpatul R.I., de a nu înregistra în contabilitate veniturile în sumă de

768.279,54 RON reprezentând contravaloarea celor 19 facturi emise de către acesta

către SC L.G. SRL.

S-a reținut prin actul

de sesizare că inculpatul G.V. a transferat suma de 768.279,54 RON provenind din

săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și de înșelăciune din conturile SC

L.G. SRL în conturile SC T. SRL, în scopul disimulării originii ilicite a acestei

sume de bani.

În faza de urmărire penală

au fost administrate următoarele mijloace de probă: sesizarea Gărzii Financiare

Constanța; sesizarea Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor;

note de constatare întocmite de Garda Financiară Constanța la SC T. SRL și la SC

L.G. SRL; proces-verbal de inspecție fiscală întocmit de D.G.F.P. Constanța la SC

T. SRL; documente financiar-contabile și documente bancare privind relațiile comerciale

dintre SC T. SRL și SC L.G. SRL; raport de expertiză financiar-contabilă și obiecțiuni

la raportul de expertiză; adresa de prejudiciu și cerere de constituire de parte

civilă; adresa din 30 aprilie 2010 întocmită de SC E.T. SRL Constanța; adresa

din 15 martie 2010 întocmită de Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare

a Vehiculelor București; adresa din 10 martie 2010 întocmită de Serviciul Public

Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Brăila; adresa

din 10 martie 2010 întocmită de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere

și Înmatriculare a Vehiculelor Constanța; adresa din 11 martie 2010 întocmită de

Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor Constanța; procura autentificată

la notariat din 04 decembrie 2008; documente din care rezultă demersul învinuitului

R.I. de achiziționa un alt imobil; proces-verbal de confruntare; declarațiile martorilor;

declarațiile învinuiților R.I. și G.V.

În faza de cercetare judecătorească

au fost administrate următoarele mijloace de probă: adresa Oficiului Registrului

Comerțului din 03 februarie 2012 privind SC T. SRL Constanța și SC L.G. SRL Constanța;

acte de constituire a SC L.G. SRL; sentința civilă nr. 4098/COM din 17 mai 2011

pronunțată de Tribunalul Constanța privind SC T. SRL Constanța (Dosar nr. 2116/118/2010);

adresă Oficiului Registrului Comerțului 15 iunie 2012 privind SC T. SRL Constanța;

adresa din 28 martie 2012 emisă de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice -

A.N.A.F. - A.F.P. Constanța privind menținerea pretențiilor civile formulate în

faza de urmărire penală prin adresa din 26 iulie 2011, la care a fost anexat raportul

de inspecție fiscală încheiat la data de 17 martie 2009; depozițiile martorilor

H.C., H.G., M.A.M., L.R.M., R.J., G.L., B.M.G., M.P., C.M.; referate de evaluare

întocmite pentru inculpații R.I. și G.V. de către Serviciul de Probațiune de pe

lângă Tribunalul Constanța; documente medicale depuse de către inculpatul R.I.,

privind starea sa de sănătate; -fișe de cazier judiciar; declarațiile inculpaților.

Din coroborarea materialului

probator administrat în cursul procesului penal, instanța a reținut următoarea situație

de fapt:

Inculpatul R.I., în calitate

de administrator la SC T. SRL cu sediul în municipiul Constanța, a întocmit la solicitarea

și în înțelegere cu coinculpatul G.V., administrator la SC L.G. SRL cu sediul în

municipiul Constanța, (și a numitului G.S., fără vreo calitate în vreuna din cele

două societăți), un număr de 19 facturi din care a rezultat derularea unor operațiuni

comerciale între cele două societăți, facturi a căror contravaloare nu a înregistrat-o

însă în evidența contabilă a SC T. SRL, regăsindu-se înregistrate doar în evidența

contabilă a SC L.G. SRL.

Operațiunile comerciale

au constat în livrarea de mărfuri, efectuarea unor lucrări și manoperă, în valoare

totală de 768.279,54 RON conform facturilor emise în 05 septembrie 2006, în 09

septembrie 2006, în 12 septembrie 2006, în 14 septembrie 2006, din 18

septembrie 2006, în 27 septembrie 2006, în 02 octombrie 2006, în 01 noiembrie 2006,

în 08 noiembrie 2006, 02 decembrie 2006, în 05 februarie 2006, în 18 decembrie 2006,

în 14 mai 2007, în 21 mai 2007, în 29 februarie 2008, în 03 martie 2008 și în

12 martie 2008.

Din conținutul facturilor

menționate (în număr de 19) a reieșit că au fost livrate mărfuri, precum: tărâțe,

stâlpi beton, picamer, generator, centrală termică, cutii PVC, plăci beton, motor

marca P., plăci azbociment, fier beton, beton, lăzi PVC, piei bovină, piei ovine,

BCA, și au fost efectuate lucrări de manoperă și construcții.

În realitate însă aceste

operațiuni comerciale nu au fost reale, ci fictive, deoarece mărfurile menționate

în respectivele facturi nu au fost livrate niciodată în materialitatea lor de către

SC T. SRL către SC L.G. SRL și, de asemenea, lucrările nu au fost niciodată executate.

Facturile în valoare totală

de 768.279,54 RON, deși nereale, au fost însă înregistrate de către inculpatul G.V.

în contabilitatea SC L.G. SRL Constanța, acesta dispunând și efectuarea plății către

SC T. SRL conform ordinelor de plată din 16 octombrie 2006, din 18 octombrie 2006,

din 16 octombrie 2006, din 18 octombrie 2006, din 24 octombrie 2006, din 07

noiembrie 2006, din 13 noiembrie 2006, din 15 noiembrie 2006, din 16 noiembrie 2006,

din 17 noiembrie 2006, din 29 noiembrie 2006, din 30 noiembrie 2006, din 18

decembrie 2006, din 15 decembrie 2006, din 21 decembrie 2006, din 21 decembrie 2006,

din 26 februarie 2007, din 27 februarie 2007, din 11 mai 2011, din 11 mai 2007,

din 14 mai 2007, din 21 mai 2007, din 05 martie 2008, din 05 martie 2008, din

18 martie 2008.

Toate ordinele de plată

au fost semnate de către inculpatul G.V., cu excepția unui singur ordin semnat de

numitul G.S. (fratele lui G.V.), care a avut calitatea de administrator al societății

SC L.G. SRL de la înființarea acesteia în anul 1999 și până la numirea ca administrator

a inculpatului G.V.

După intrarea banilor

în contul SC T. SRL, inculpatul G.V. la început și ulterior numitul G.S., îl însoțeau

la bancă de fiecare dată pe coinculpatul R.I. care le remitea sumele retrase în

numerar din contul societății sale.

Cu ocazia audierii sale,

inculpatul R.I. a recunoscut că operațiunile comerciale efectuate cu SC L.G.

SRL nu au fost reale și nu au fost înregistrate în contabilitatea societății pe

care o administra, respectiv SC T. SRL mărfurile înscrise în respectivele facturi

nu au existat niciodată în materialitatea lor, iar SC T. SRL nu a deținut vreun

document din care să rezulte că la rândul său a achiziționat și recepționat aceste

mărfuri.

Conform declarației inculpatului

R.I. (confirmată de documentele bancare aflate la dosar), acesta a retras în numerar

toate sumele virate în contul societății sale SC T. SRL de către SC L.G. SRL, reprezentând

contravaloarea facturilor și le-a remis conform înțelegerii, inculpatului G.V. și

numitului G.S., primind asigurări din partea acestora că activitatea infracțională

desfășurată nu va avea consecințe asupra sa.

După virarea contravalorii

fiecărei facturi în contul SC T. SRL, inculpatul R.I. se deplasa la bancă și retrăgea

sumele în numerar, apoi le remitea, la început inculpatului G.V. (o singură dată)

și ulterior numitului G.S., care îl așteptau la ieșirea din bancă.

Inculpatul R.I. a recunoscut

că nu a avut documente de intrare-recepție a mărfurilor și nici documente de intrare

a mărfurilor, i se dădea un bon de mână cu tot ce trebuia să cuprindă factura emisă,

după care emitea această factură.

Aceleași aspecte au rezultat

și din declarația martorei R.M.S. - soția inculpatului R.I. declarație dată în faza

de urmărire penală - aspecte despre care aceasta a precizat că le cunoaște de la

soțul său cu mențiunea că a văzut personal facturile întocmite de acesta în care

erau înscrise materiale de construcții și alte mărfuri pe care SC T. SRL nu le-a

deținut niciodată în evidența contabilă, deoarece societatea nu a desfășurat activități

în domeniul construcțiilor.

Martora l-a indicat pe

numitul G.S. ca fiind persoana pe care a văzut-o de două ori în prezența soțului

său, odată la sediul societății, care era și domiciliul său și odată la un magazin

al societății de comercializare a peștelui, fiind de asemenea și persoana care i-a

împrumutat suma de 5.000 euro soțului său pentru plata avansului în vederea achiziționării

unui apartament.

În contul acestui împrumut,

pe care ulterior a fost în imposibilitate să-l mai restituie, inculpatul R.I. a

acceptat emiterea de facturi de către SC T. SRL pentru SC L.G. SRL fără a deține

însă în realitate mărfurile înscrise în facturi și fără a le înregistra în contabilitate,

urmată de retragerea din cont a sumelor în numerar și remiterea acestora fie coinculpatului

G.V., fie numitului G.S.

Prin încheierea Oficiului

Registrului Comerțului din 03 iulie 2007, martora R.M.S. - soția inculpatului R.I.

- a fost cooptată în SC T. SRL ca administrator și a deținut această calitate până

la data de 04 decembrie 2008, conform procurii autentificată la notariat în 04

decembrie 2008.

Martora R.M.S. a preluat

calitatea de administrator ulterior întocmirii facturilor datorită stării precare

de sănătate a soțului său și doar în drept, fără a efectua vreun act de administrare

și în fapt.

Martorele B.M.G. și C.M.,

care au ținut evidența contabilă a SC T. SRL, în perioada respectivă, au declarat

că inculpatul R.I. nu le-a prezentat facturi pentru comercializarea materialelor

de construcții sau alte mărfuri care să ateste vreo relație comercială cu SC

L.G. SRL, fapt recunoscut de altfel și de inculpat.

Răspunderea pentru emiterea

facturilor către SC L.G. SRL revine însă în totalitate inculpatului R.I. deoarece

niciuna dintre cele două martore, contabile, nu a fost angajată cu contract de muncă

la SC T. SRL aspect confirmat prin adresa din 18 iulie 2011 întocmită de Inspectoratul

Teritorial de Muncă Constanța.

Inculpatul G.V., în declarațiile

sale, nu a recunoscut săvârșirea faptelor ce i-au fost reținute în sarcină și a

susținut în mod constant, că operațiunile comerciale dintre cele două societăți

au fost reale, că materialele consemnate în cele 19 facturi i-au fost livrate de

către SC T. SRL cu mijloacele de transport și lucrătorii acestei societăți, facturile

fiind înregistrate în contabilitatea SC L.G. SRL pe care o administrează și achitate

prin bancă cu ordine de plată.

S-a mai precizat de către

inculpatul G.V. că materialele de construcție achiziționate de la SC T. SRL, le-a

folosit pentru construirea unui hotel aparținând SC L.G. SRL, situat în municipiul

Constanța.

Despre inculpatul R.I.,

inculpatul G.V. a susținut în prima sa declarație olografă din data de 26

ianuarie 2009 că l-a văzut o singură dată, iar pe parcursul derulării relației comerciale

a ținut legătura cu un șef de echipă pe nume „l.”.

În același sens sunt și

declarațiile din data de 26 ianuarie 2011 ale inculpatului G.V. - date în calitate

de învinuit - cu precizarea că singura dată când l-a văzut pe inculpatul R.I., acesta

s-a prezentat la sediul SC L.G. SRL pentru a lăsa oferta cu prețurile produselor

comercializate de SC T. SRL, iar recepția materialelor achiziționate de la SC

T. SRL era făcută de martorul M.P., socrul său și numitul G.S., vărul său, care

îl ajutau la construirea hotelului, fără a avea însă vreo calitate în societate.

Cu ocazia audierii la

data de 12 decembrie 2011, inculpatul G.V. a declarat că de fapt s-a întâlnit de

două ori cu coinculpatul R.I., deoarece în afara ofertei de materiale a mai semnat

și un contract, pentru livrarea acestor materiale, în realitate contractul fiind

de antrepriză, pentru executarea unor lucrări în perioada 19 ianuarie 2008 - 15

iunie 2008.

În declarația pe care

a dat-o în mod nemijlocit în fața instanței inculpatul G.V. a arătat că în privința

tuturor produselor, bunurilor pe care le-a cumpărat de la societatea inculpatului

R.I., nu cunoaște de unde proveneau, dar el le-a facturat legal prin bancă și s-a

înregistrat în mod legal cu ele în contabilitate.

Susținerile inculpatului

G.V. au fost însă contrazise în totalitate de probele aflate la dosar, declarațiile

sale fiind vădit nesincere.

În majoritatea facturilor

întocmite de SC T. SRL Constanța s-a menționat la rubrica privind „delegatul” numele

inculpatului G.V., iar la rubrica privind „mijlocul de transport” autovehiculul

înmatriculat sub nr. CT - X.

Acest autovehicul este,

conform adresei din 10 martie 2010 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise

de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, un autovehicul marca O. din categoria

autoutilitară - furgon, aflată la data comiterii faptelor în proprietatea SC E.C.

SRL Constanța și utilizată în leasing de SC L.G. SRL.

Această probă este în

totală contradicție atât cu declarația inculpatului G.V., cât și cu declarația martorului

M.P. și a numitului G.S. (din 10 februarie 2011 în calitate de martor), potrivit

căreia transportul mărfii s-a efectuat cu mijloacele de transport ale furnizorului.

Pentru a susține afirmația M.P. și G.S. au precizat că inculpatul G.V. nu deținea

mijloace de transport marfă.

Inculpatul G.V. a declarat

despre această împrejurare că, deși în facturi figurează numele său, nu a transportat

personal marfa, iar autovehiculul pe care îl deținea în leasing i-ar fi permis transportul

chiar și a fierului beton (marfă înscrisă în facturi) având în vedere că era o autoutilitară

de cca. 5-6 metri lungime.

Susținerea inculpatului

G.V. s-a apreciat a fi nesinceră, fiind evident că autovehiculul este impropriu

pentru transportul acestui fel de marfă, deoarece conform certificatului de înmatriculare

masa totală maxim autorizată pentru a fi transportată cu acest autovehicul este

de 3.500 kg, iar cu titlu de exemplu, din cuprinsul facturii din 14 septembrie 2006,

rezultă că au fost transportate 14 tone de fier OB 0 18 și 15 tone fier OB 0 20.

Și mențiunile din celelalte

facturi cu privire la „delegat „și „autovehiculele” cu care s-a efectuat transportul,

dovedesc că în fapt marfa nu a fost livrată în realitate către SC L.G. SRL.

Numărul de înmatriculare

B-35-XXX care figurează alături de numele inculpatului G.V. ca delegat al beneficiarului

în facturile din 01 noiembrie 2006, din 08 noiembrie 2006, din 02 decembrie 2006,

din 05 decembrie 2006 și 18 decembrie 2006, este atribuit conform adresei din

15 martie 2010 a Direcției Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor București,

unui autoturism marca D., proprietatea numitului V.I. din București, înmatricularea

având loc la data de 22 noiembrie 2006.

Fiind vorba despre un

autoturism, este evidentă imposibilitatea de a transporta cu acest autovehicul marfa

înscrisă în facturile menționate, respectiv piei ovine, beton și fier. În raport

de data înscrisă în facturi, o parte din transporturile efectuate cu acest autovehicul

au avut loc înainte de data atribuirii numărului de înmatriculare.

În ceea ce privește numărul

de înmatriculare BR-35-XXX înscris pe factura din 14 mai 2007 și numărul B-216-XXX

înscris pe factura din 12 martie 2008, acestea nu figurează ca fiind atribuite vreunui

autovehicul, potrivit adresei din 15 martie 2010 întocmită de Direcția Permise de

Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor București și din 10 martie 2010 întocmită

de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor

Brăila.

Pentru numărul de înmatriculare

B-216-XXX, există și precizarea în cuprinsul adresei că a fost atribuit în acest

format abia în anul 2010.

Numărul de înmatriculare

CL-38-XXX ce apare pe facturile din 29 februarie 2008 și din 03 martie 2008, este

atribuit conform adresei din 10 martie 2010 a Serviciului Public Comunitar Regim

Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Constanța, unui autoturism marca

F., al cărui proprietar este martora H.G. din Constanța, în fapt autoturismul fiind

folosit de fiul acesteia, martorul H.C.

Cu ocazia audierii celor

doi martori, H.G. și H.C. aceștia au declarat că nu au avut niciodată relații comerciale

cu SC T. SRL sau cu SC L.G. SRL, dar martorul H.C. în calitate de administrator

al SC U. SRL Constanța, a arătat că a cedat folosința autoturismului angajaților

săi R.J., G.L. și T.T.C., pentru a se deplasa în interesul rezolvării problemelor

societății. SC U. SRL Constanța s-a preocupat numai de intermedieri imobiliare,

respectiv auto, și niciodată de materiale de construcții, era o mașină veche, cu

probleme tehnice.

Conform declarațiilor

martorilor R.J., G.L. și T.T.C. aceștia nu i-au cunoscut pe inculpații R.I. sau

G.V. și nu au avut relații comerciale cu SC T. SRL sau SC L.G. SRL.

Din cuprinsul adresei

din 10 martie 2010 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și

Înmatriculare a Vehiculelor Constanța, reiese că autovehiculul înmatriculat sub

nr. CT-07-XXX, înscris pe factura din 21 mai 2007, aparține numitului B.M. din Constanța,

care potrivit declarației martorei L.R.M., fiica acestuia, a decedat la data de

06 aprilie 2007. În perioada 2006-2007 autovehiculul s-a aflat în localitatea Dobrovăț,

județul Iași, și nu a fost înstrăinat sau împrumutat altor persoane.

Martora L.R.M. a susținut

că mașina era carosată, și nu se puteau transporta decât bunuri de mici dimensiuni.

Din probele aflate la

dosar - adresa din 11 martie 2010 și fișele privind evidența populației-a reieșit

că sunt nereale și mențiunile referitoare la ceilalți delegați înscriși în cuprinsul

facturilor din 29 februarie 2008, din 03 ianuarie 2008 și din 12 martie 2008 respectiv

S.M. și P.A.

În realitate, seria și

numărul cărții de identitate care figurează în facturi ca aparținând delegatului

S.M., a aparținut numitului S.I., decedat încă de la data de 14 octombrie 2005,

anterior întocmirii facturilor, iar cea care figurează ca aparținând delegatului

P.A., a aparținut martorului M.A.M. Acesta a declarat că în vara anului 2007, i-au

fost sustrase documentele de identitate în timp ce se afla pe str. I. din Zona Industrială

a municipiului Constanța. După cca. o săptămână, a găsit la tomberonul de gunoi

documentele care i-au fost sustrase, iar în vara anului 2008 a schimbat cartea de

identitate deoarece expirase termenul de valabilitate.

Martorul a mai precizat

că nu a cunoscut pe niciunul dintre inculpați și nici nu a avut relații comerciale

cu SC T. SRL sau SC L.G. SRL.

Cu ocazia audierii la

data de 12 decembrie 2011 în prezența apărătorului ales, dar și în fața instanței,

inculpatul G.V. a declarat că nu deține o explicație pentru toate aceste mențiuni

nereale din cuprinsul facturilor, dar a susținut în continuare că marfa a existat

în materialitatea ei și i-a fost livrată cu mijloacele de transport înscrise în

respectivele documente, de către SC T. SRL.

Prin sentința civilă

nr. 4098/COM din 17 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța (Dosar nr. 2116/118/2010)

s-a dispus închiderea procedurii insolvenței aplicată față de debitoarea SC T.

SRL Constanța, și radierea debitoarei din Registrul Comerțului.

În cauză a fost efectuată

și o expertiză contabilă de către expertul desemnat Ș.L., concluzia fiind aceea

că din punct de vedere contabil operațiunile comerciale dintre SC T. SRL și SC

L.G. SRL, sunt nereale.

Anterior, Oficiul Național

de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție despre existența indiciilor de comitere a infracțiunilor

de evaziune fiscală și de spălare a banilor, iar la data de 17 martie 2009, inspectori

din cadrul Administrației Finanțelor Publice Constanța au efectuat o inspecție fiscală

având ca obiect stabilirea obligațiilor datorate bugetului de stat de SC T. SRL.

După verificarea documentelor

contabile, expertiza a constatat că în perioada 2006-2008, SC T. SRL Constanța nu

a organizat și nici întocmit evidența contabilă în conformitate cu dispozițiile

legale din care să rezulte operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate.

în perioada menționată, a întocmit un număr de 19 facturi din care rezultă că a

vândut SC L.G. SRL marfă în valoare de 768 279,54 RON.

SC T. SRL, deși a înregistrat

o parte din facturi, nu a înregistrat contravaloarea acestora ca venit în evidența

contabilă, și nu a făcut dovada provenienței mărfurilor, deoarece nu deține facturi

de aprovizionare la rândul său de la furnizori și documente de intrare-recepție

a mărfurilor și nici documente privind achitarea mărfurilor.

Fără aceste cerințe prevăzute

de Legea nr. 82/1991 privind organizarea și conducerea contabilității, H.G. nr.

831/1997 pentru aprobarea formularelor comune privind activitatea financiară și

contabilă și a Normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora și

Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1850/2004, privind registrele și formularele

financiar contabile, facturile nu îndeplinesc condițiile legale de formă și de fond

pentru a fi înregistrate în contabilitate.

SC L.G. SRL a organizat

și întocmit evidența contabilă în conformitate cu legislația în vigoare, cu excepția

celor 19 facturi pe care le-a înregistrat în contabilitate fără ca acestea să îndeplinească

condițiile prevăzute de lege pentru a constitui documente justificative, deoarece

nu a existat nici un document care să facă dovada livrării efective a mărfurilor

și a recepției acestora, respectiv avizele de însoțire a mărfurilor și notele de

intrare-recepție.

Coroborat și cu declarațiile

inculpatului R.I., potrivit cărora mărfurile din cele 19 facturi nu au existat în

materialitatea lor, a reieșit că operațiunile comerciale dintre SC T. SRL și SC

L.G. SRL sunt nereale.

Deși în fapt inculpatul

R.I. nu a livrat niciodată mărfurile coinculpatului G.V., acesta a achitat contravaloarea

celor 19 facturi, respectiv suma de 768.279,54 RON prin patru unități bancare, Banca

R.D., Banca B., C. Bank și Banca T. și a fost retrasă în numerar de către inculpatul

R.I. din conturile SC T. SRL deschise la Banca R.D., R. Bank și F. Bank (în prezent

C.E. Bank), fiind restituită, inculpatului G.V., la început personal, iar apoi prin

intermediul numitului G.S. care îl așteptau Ia bancă.

Întrucât SC T. SRL a încasat

contravaloarea celor 19 facturi, dar nu a înregistrat-o ca venit și nu poate face

dovada cu documente legale a achitării acestor mărfuri la furnizorii săi, expertiza

a reținut că a fost cauzat bugetului de stat un prejudiciu în sumă totală de 226.312,80

RON reprezentând, suma de 103.231,36 RON impozit pe profit și suma de 123.081,04

RON TVA.

Prin evidențierea în contabilitate

a cele 19 facturi, SC L.G. SRL a produs bugetului de stat un prejudiciu în sumă

de 123.081,04 RON reprezentând contravaloarea TVA-ului dedus de societate lunar

din TVA-ul colectat datorat bugetului de stat, la care aceasta nu avea dreptul,

deoarece operațiunile erau nereale.

Suma de 577.936 RON, reprezentând

contravaloarea materialelor din cele 19 facturi, pe care inculpatul G.V. susține

că le-a folosit la construirea hotelului, a fost înregistrată în patrimoniul SC

L.G. SRL Constanța în contul 231 „Imobilizări în curs de execuție” și a majorat

în mod nejustificat valoarea totală a mijlocului fix, afectând cheltuielile societății

pe toată durata de viață normală a investiției, de la data punerii în funcțiune

până la amortizarea integrală.

La efectuarea expertizei

a participat și expertul parte O.Z., desemnat de inculpatul G.V., care a refuzat

consemnarea punctului său de vedere la obiectivele din lucrarea întocmită de expertul

desemnat și până la termenul stabilit prin ordonanța procurorului, motivând faptul

că expertul Ș.L. nu i-a pus la dispoziție răspunsurile sale, pentru ca în raport

de acestea să-și poată formula propriile răspunsuri.

Față de cererea expertului

parte O.Z., care avea obligația de a-și formula punctul de vedere pe baza actelor

contabile și nu pe baza concluziilor formulate de expertul desemnat, prin ordonanța

procurorului din 09 iunie 2011 s-a dispus expertului O.Z. să procedeze la consemnarea

punctului său de vedere la obiectivele menționate pe baza documentelor contabile,

care i-au fost puse la dispoziție conform procesului-verbal întocmit la aceeași

dată. În acest fel se explică existența la dosar a două lucrări separate, una întocmită

de expertul desemnat și cealaltă de expertul parte.

Răspunsurile expertului

parte la obiectivele expertizei reprezintă doar afirmații potrivit cărora operațiunile

aferente relațiilor comerciale dintre cele două societăți sunt reale, fiind respectată

disciplina financiar-contabilă deoarece facturile au fost înregistrate în contabilitatea

SC L.G. SRL și au fost achitate cu ordine de plată, fără a oferi vreun argument

financiar-contabil bazat pe legislația în vigoare.

La raportul de expertiză

întocmit de expertul desemnat Ș.L., inculpatul G.V. a formulat obiecțiuni, iar după

răspunsul primit nu au mai fost formulate noi obiecțiuni.

La data de 12

decembrie 2011, cu ocazia audierii, inculpatul G.V. a depus la dosar prin intermediul

avocatului ales, note scrise în care se menționează că potrivit legislației în vigoare,

SC L.G. SRL nu avea obligația de a verifica proveniența mărfurilor achiziționate

de la SC T. SRL, astfel că nu poate fi considerată incorectă înregistrarea în evidența

contabilă efectuată doar în baza facturilor. În cuprinsul notelor este invocată

folosirea în mod nejustificat a dispozițiilor Ordinului ministrului economiei

și finanțelor nr. 3512/2008, deoarece la data emiterii facturilor acesta nu se afla

în vigoare, producând efecte abia la 01 ianuarie 2009.

Conținutul notelor scrise

nu poate fi avut în vedere deoarece se referă în exclusivitate la facturi ca documente

contabile, făcând abstracție de documentele referitoare la mențiunile nereale înscrise

în facturi, referitoare la delegați și autovehiculele menționate că ar fi efectuat

transporturile.

Referitor la incidența

Ordinului ministrului economiei și finanțelor nr. 3512/2008, în raportul de expertiză

contabilă întocmit de expertul desemnat s-a precizat că acest act normativ care

a abrogat Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1850/2004, aplicabil până la

data de 31 decembrie 2008, „reia și nominalizează la pct. 2 elementele principale

pe care trebuie să le cuprindă documentele justificative, fiind aceleași din actul

normativ precedent.”

În faza de cercetare judecătorească

inculpatul G.V. a solicitat administrarea probei cu o altă expertiză contabilă,

având ca obiective exact aceleași obiective formulate și în faza de urmărire penală,

la care de altfel s-a răspuns de către expert.

Ținând seama de cele trei

lucrări efectuate în faza de urmărire penală (cea a expertului desemnat, a expertului

parte și răspunsul la obiecțiunile formulate), poziția expertului parte, instanța

a respins această probă.

Prin adresa din 26

iulie 2011 și adresa din 28 martie 2012 Statul Român, prin A.N.A.F. București, prin

D.G.F.P. Constanța s-a constituit parte civilă în procesul penal în contra inculpatului

R.I. cu suma de totală de 226.312,80 RON (din care suma de 103.231,76 RON reprezentând

impozit pe profit și suma de 123.081,04 RON reprezentând TVA) și în contra inculpatului

G.V. cu suma de 123.081,04 RON sumă dedusă fără drept, pentru ambii plus majorări

de întârziere până la data stingerii sumei datorate.

Situația de fapt redată

și reținută de către instanță rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă:

sesizarea Gărzii Financiare Constanța; sesizarea Oficiului Național de Prevenire

și Combatere a Spălării Banilor; note de constatare întocmite de Garda Financiară

Constanța la SC T. SRL și la SC L.G. SRL; proces-verbal de inspecție fiscală întocmit

de D.G.F.P. Constanța la SC T. SRL; documente financiar-contabile și documente bancare

privind relațiile comerciale dintre SC T. SRL și SC L.G. SRL; cele 19 facturi fiscale

- din 05 septembrie 2006, din 09 septembrie 2006, din 12 septembrie 2006, din

14 septembrie 2006, din 18 septembrie 2006, din 27 septembrie 2006, din 02

octombrie 2006, din 01 noiembrie 2006, din 08 noiembrie 2006, din 02 decembrie 2006,

din 05 februarie 2006, din 18 decembrie 2006, din 14 mai 2007, din 21 mai 2007,

din 29 februarie 2008, din 03 martie 2008, din 12 martie 2008; model de bon de mână;

raport de expertiză financiar-contabilă și obiecțiuni la raportul de expertiză;

adresa de prejudiciu și cerere de constituire de parte civilă; adresa din 30

aprilie 2010 întocmită de SC E.C. SRL Constanța; adresa din 15 martie 2010 întocmită

de Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor București;

adresa din 10 martie 2010 întocmită de Serviciul Public Comunitar Regim Permise

de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Brăila; adresa din 10 martie 2010 întocmită

de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor

Constanța; adresa din 11 martie 2010 întocmită de Serviciul Public Comunitar Local

de Evidență a Persoanelor Constanța; procura autentificată la notariat în 04

decembrie 2008; documente din care rezultă demersul inculpatului R.I. de achiziționa

un alt imobil; proces-verbal de confruntare din data de 12 decembrie 2011 între

inculpații G.V. și R.I.; adresa Oficiului Registrului Comerțului din 03

februarie 2012 privind SC T. SRL Constanța și SC L.G. SRL Constanța; acte de constituire

a SC L.G. SRL; sentința civilă nr. 4098/COM din 17 mai 2011 pronunțată de Tribunalul

Constanța privind SC T. SRL Constanța (Dosar nr. 2116/118/2010); adresă Oficiului

Registrului Comerțului din 15 martie 2012 privind SC T. SRL Constanța; adresa

din 28 martie 2012 emisă de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F.

- A.F.P. Constanța privind menținerea pretențiilor civile formulate în faza de urmărire

penală prin adresa din 26 iulie 2011, la care a fost anexat raportul de inspecție

fiscală încheiat la data de 17 martie 2009; declarațiile martorilor H.C., H.G.,

M.A.M., L.R.M., R.J., G.L., B.M.G., M.P., C.M.; referate de evaluare întocmite pentru

inculpații R.I. și G.V. de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Constanța; declarațiile inculpaților R.I. și G.V.

În termen legal, împotriva

sentinței primei instanțe au declarat apel inculpații R.I. și G.V.

Apelul declarat de către

inculpatul R.I. vizează greșita soluționare a acțiunii penale, cât și greșita soluționare

a acțiunii civile.

În ceea ce privește acțiunea

penală, apelantul R.I. a solicitat să fie reapreciate circumstanțele reale ale săvârșirii

infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea sa și, prin reținerea de circumstanțe

atenuante, să se dispună redozarea pedepsei aplicate prin reducerea cuantumului

acesteia.

În ceea ce privește critica

privind greșita soluționare a acțiunii civile apelantul inculpat R.I. a solicitat

desființarea sentinței apelate și înlăturarea obligării sale de plata sumei de 226.312,80

RON, întrucât a susținut acesta, nu a beneficiat de nici o sumă de bani așa cum

s-a reținut prin actul de inculpare.

Apelul declarat de către

inculpatul G.V. vizează nelegalitatea și netemeinicia sentinței primei instanțe,

în sensul că, în mod greșit s-a dispus condamnarea sa, întrucât din probele administrate

în cauză nu rezultă existența vreunei infracțiuni, astfel încât se impune achitarea

sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., iar în subsidiar dacă se va constata că există vreo faptă de natură penală

să se dispună achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d), întrucât faptei îi

lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

În plus față de motivele

de apel scrise, apelul inculpatului G.V. critică greșita condamnare pentru infracțiunea

prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2000, întrucât această infracțiune nu

există.

Cu privire la celelalte

infracțiuni, respectiv aceea de evaziune fiscală, a susținut că se impune, în raport

de modalitatea de comitere și de consecințele acesteia, în principal, achitarea,

iar în subsidiar aplicarea unei pedepse reindividualizate cu aplicarea art. 81 sau

art. 86 C. pen.

Prin decizia penală

nr. 156/P din 28 noiembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și

pentru cauze penale cu minori și de familie, s-a dispus:

În baza art. 379 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile formulate de inculpații R.I. și G.V.

împotriva sentinței penale nr. 290 din 18 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța

în Dosarul nr. 1/118/2012.

În baza art. 382

alin. (2) C. proc. pen s-a desființat în parte sentința penală apelată și, rejudecând:

În baza art. 334 C.

proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării a faptelor reținute în sarcina inculpatului

R.I. din infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 26 C.

pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a fost

achitat inculpatul R.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 26 C. pen.

raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

a fost condamnat inculpatul R.I. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În baza art. 85 C. pen.

s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare

aplicată inculpatului R.I. prin sentința penală nr. 390 din 03 iulie 2007 a Judecătoriei

Tecuci.

S-a descontopit pedeapsa

rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.

390 din 03 iulie 2007 a Judecătoriei Tecuci în pedepsele componente de 1 an închisoare,

1 an și 6 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 2032/2005 a Judecătoriei

Constanța) și sporul de 6 luni închisoare.

În baza art. 39 alin.

(1) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 1 an și

8 luni închisoare aplicată inculpatului R.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu

pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2032/2005

a Judecătoriei Constanța și s-a stabilit inculpatului R.I. pedeapsa cea mai grea

de 1 an și 8 luni închisoare.

În baza art. 39 alin.

(1) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 1 an și

10 luni închisoare aplicată de prima instanță inculpatului R.I. pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu pedeapsa

de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2032/2005 a Judecătoriei

Constanța și s-a stabilit inculpatului R.I. pedeapsa cea mai grea de 1 an și 10

luni închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de 1 an și 8 luni

închisoare și 1 an și 10 luni închisoare, stabilite ca efect al aplicării dispozițiilor

art. 39 alin. (1) C. pen., cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului

R.I. prin sentința penală nr. 390 din 03 iulie 2007 a Judecătoriei Tecuci și s-a

aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 10 luni închisoare, sporită

cu 6 luni, în final R.I. urmând a executa pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare,

în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(1), (2) C. pen. s-au interzis inculpatului R.I. drepturile prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 334 C.

proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării a faptelor reținute în sarcina inculpatului

G.V. din infracțiunile prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005

și art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 9 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a fost

achitat inculpatul G.V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost

achitat inculpatul G.V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen.

raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 9 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. și

art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.V. la pedeapsa de

1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 71 alin.

(1), (2) C. pen. s-au interzis inculpatului G.V. drepturile prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului

G.V. pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 10 luni, stabilit în condițiile

art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. inculpatul G.V. se va supune, pe durata termenului de încercare,

următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța;

b) să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute la

lit. b), c) și d) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Constanța.

În baza art. 359 C.

proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. s-a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata suspendării

sub supraveghere a executării pedepsei principale.

A fost obligat inculpatul

R.I. către partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F., prin D.G.F.P. Constanța la

plata sumei de 103.231,76 RON, reprezentând impozit pe profit.

Au fost obligați în solidar

inculpații R.I. și G.V., iar inculpatul G.V. în solidar și cu partea responsabilă

civilmente SC L.G. SRL Constanța către partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F.,

prin D.G.F.P. Constanța la plata sumei de 123.081,04 RON, reprezentând TVA.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei

decizii.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat la soluționarea

apelurilor au rămas în s