ÎCCJ, Secția penală

Decizia penală nr. 195/RC/2017

Asupra recursurilor în casație de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 287 din data de 30 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. x/118/2015 s-a hotărât:

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților:

- A. din infracțiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2001, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) alin. (2) din Legea nr. 241/20015, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen.;

- B. - din infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/20015, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și din infracțiunea de uz de fals prev. de art. 323 C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. din 1969, rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) alin. (2) din Legea nr. 241/20015, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen., și în infracțiunea de uz de fals, în formă continuată prev. de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, și art. 5 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969.

- C. din infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/20015, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.și art. 41 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) alin. (2) din Legea nr. 241/20015, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, și art. 396 alin. (1)0 C. proc. pen.în referire la art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) alin. (2) din Legea nr. 241/20015, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, art. 5 alin. (1) C. pen.;

A fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 3(trei) ani și 8(opt) luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. din 1969.în referire la art. 66 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;

S-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit.b) și lit. c) C. pen. din 1969, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;

S-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. din 1969, rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) alin. (2) din Legea nr. 241/20015, pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, art. 5 alin. (1) C. pen.;

A fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3(trei) ani și 8(opt) luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. din 1969, în referire la art. 66 C. pen. an 196, cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 291 C. pen. din 1969, pentru infracțiunea de uz de fals, în formă continuată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, și art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. din 1969 art. 5 alin. (1) C. pen.,

A fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2(două) luni închisoare.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, și art. 5 C. pen.;

S-a dispus contopirea pedepselor cu închisoare aplicate, în pedeapsa cea mai grea de 3(trei) ani și 8(opt) luni închisoare.

În final, inculpatul B. execută pedeapsa rezultantă de 3(trei) ani și 8(opt) luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. din 1969 .în referire la art. 66 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. din 1969, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;

S-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) alin. (2) din Legea nr. 241/20015, pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, și art. 5 alin. (1) C. pen., și art. 396 alin. (1)0 C. proc. pen.în referire la art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

A fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 2(doi) ani și 8(opt) luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. din 1969.în referire la art. 66 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 5(cinci) ani închisoare și 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. din 1969, după executarea pedepsei principale, stabilită prin Sentința penală nr. 116/din 13 martie 2012 a Tribunalului Constanța (Dosar nr. x/118/2011), modificată în apel prin Decizia penală nr. 73/P/din 14 iunie 2012 a Curții de Apel Constanța și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1356 din 18 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (fapte comise în perioada 01 septembrie 2009 - 30 septembrie 2010) în pedepsele componente, în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) - f) din Legea nr. 241/2005;

- pedeapsa de 1 an închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 241/2005 .

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 și art. 36 C. pen. din 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen.;

S-a dispus contopirea pedepsei stabilite prin prezenta hotărâre, de 2(doi) ani și 8(opt) luni închisoare, cu pedepsele de 2 ani închisoare și de 1 an închisoare, stabilite prin Sentința penală nr. 116 din 13 martie 2012 a Tribunalului Constanța (Dosar nr. x/118/2011), modificată în apel prin Decizia penală nr. 73/P din 14 iunie 2012 a Curții de Apel Constanța și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1356 din 18 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pedeapsa cea mai grea de 2(doi) ani și 8(opt) luni închisoare.

În baza art. 86

4

C. pen. din 1969 rap. la art. 83 C. pen. din 1969 și art. 15 din Legea nr. 187/2012;

S-a menținut revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere privind pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului C. prin Sentința penală nr. 2707 din 04 decembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în Dosar nr. x/256/2006, (nr. vechi x/2006), rămasă definitivă prin neapelare, pedeapsă care se adaugă pedepsei stabilite prin prezenta hotărâre.

În final, inculpatul C. deținut în Penitenciarul Poarta Albă, execută pedeapsa rezultantă de 5(cinci) ani și 8(opt) luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. din 1969.în referire la art. 66 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012;

S-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

S-a dispus anularea vechiului mandat de executare a pedepsei și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, pentru pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentințelor penale menționate în măsura în care nu contravin prezentei.

În baza art. 88 C. pen. din 1969 .cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa stabilită, perioada executată cu începere de la data de 18 octombrie 2013 la zi.

În baza art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (1) C. proc. pen. în referire și la art. 1349 și art. 1357, art. 1381 - 1382, art. 1385 C. civ.;

A admis, ca fondată, acțiunea civilă exercitată de către partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală București reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța.

A obligat inculpații A., B. și C., în solidar, la plata sumei 1.990.307 lei cu titlu de despăgubiri civile (reprezentând suma de 980.069 *lei-TVA, suma de 825.354 lei - impozit pe profit, suma de 182.911 - contribuție fond mediu și suma de 1.973 lei - amenzi) cât și la plata sumelor reprezentând obligațiile fiscale accesorii datorate, în condițiile C. proc. fisc., ce urmează a fi calculate de către organele fiscale de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la achitarea integrală a prejudiciului cauzat.

În baza art. 249 și urm. C. proc. pen. în referire la art. 397 alin. (2) C. proc. pen., art. 11 din Legea nr. 241/2005;

A dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile sau imobile, aparținând inculpaților, identificate în patrimoniul acestora, până la concurența valorii prejudiciului cauzat.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005;

A dispus ca la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri judecătorești de condamnare, instanța să comunice Oficiului Național al Registrului Comerțului o copie a dispozitivului acesteia.

Executorie în ceea ce privește dispozițiile de luare a măsurilor asigurătorii conform art. 397 alin. (4) .C. proc. pen.

II. În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.și art. 396 alin. (1), 6 și 8 C. proc. pen.:

A încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei D. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, în formă continuată prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, și art. 5 alin. (1) C. pen., ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale.

A încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului E. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, în formă continuată prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, și art. 5 alin. (1) C. pen., ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 274 alin. (2) .C. proc. pen.;

A obligat inculpata A. la plata sumei de 5.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului (din care suma de 80 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu, în favoarea Baroului Constanța - în faza de camera preliminară - av. F. - deleg. nr. 172/2016 a fost virată din fondurile Min. Justiției.).

A obligat inculpatul B. la plata sumei de 5.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului (din care suma de 80 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu, în favoarea Baroului Constanța - în faza de camera preliminară - av. G. - deleg. nr. 173/2016 a fost virată din fondurile Min. Justiției.).

A obligat inculpatul C. la plata sumei de 5.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului (din care suma de 80 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu, în favoarea Baroului Constanța - în faza de camera preliminară - av. H. - deleg. nr. 174/2016 a fost virată din fondurile Min. Justiției.).

În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) C. proc. pen.;

A obligat inculpata D. la plata sumei de 5.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.(din care suma de 80 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu, în favoarea Baroului Constanța - în faza de camera preliminară - av. I. - deleg. nr. 175/2016 a fost virată din fondurile Min. Justiției.).

A obligat inculpatul E. la plata sumei de 5.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului (din care suma de 80 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu, în favoarea Baroului Constanța - în faza de camera preliminară - av. J. - deleg. nr. 176/2016 a fost virată din fondurile Min. Justiției.).

Prin Decizia penală nr. 1299/P din 15 decembrie 2016 Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile formulate de inculpații A. și B.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța și de inculpații E. și D., a desființat sentința apelată și rejudecând:

A înlăturat aplicarea prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969 pentru inculpații A. și B. și, în consecință:

A majorat pedeapsa aplicată inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., de la 3 ani și 8 luni închisoare la 5 ani și 6 luni închisoare.

A majorat pedepsele aplicate inculpatului B.:

- pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., de la 3 ani și 8 luni închisoare la 5 ani și 6 luni închisoare;

- pentru infracțiunea de uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., de la 2 luni închisoare la 6 luni închisoare.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului B., în final inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului C. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969, art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (1)0 C. proc. pen., de la 2 ani și 8 luni închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare.

A înlăturat dispozițiile de descontopire a pedepsei rezultante de 5 ani închisoare și 1 an pedeapsă complementară aplicate inculpatului C. prin Sentința penală nr. 116 din 13 martie 2012 a Tribunalului Constanța, pronunțată în Dosar nr. x/118/2011, modificată prin Decizia penală nr. 73/P din 14 iunie 2012 a Curții de Apel Constanța și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1356 din 18 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și dispozițiile de contopire a pedepselor componente aplicate prin hotărârea menționată mai sus cu pedeapsa aplicată inculpatului C. în prezentul dosar.

A menținut dispoziția de revocare a beneficiului suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului C. prin Sentința penală nr. 2707 din 04 decembrie 2006 a Judecătoriei Medgidia pronunțată în Dosar nr. x/256/2006 (număr vechi x/2006), rămasă definitivă prin neapelare, a adăugat pedeapsa de 3 ani închisoare menționată mai sus la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, în final inculpatul C. va executa pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.

A redus cuantumul sumelor la care inculpații D. și E. au fost obligați să le plătească cu titlu de cheltuieli judiciare către stat de la câte 5.200 lei fiecare la câte 2.500 lei fiecare.

A majorat cuantumul sumelor la care inculpații A., B. și C. au fost obligați să le plătească cu titlu de cheltuieli judiciare către stat de la câte 5.200 lei fiecare la câte 6.500 lei fiecare.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (2), (3), (4) C. proc. pen., a obligat pe apelanții inculpați A. și B. la câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de către stat în apel rămânând în sarcina statului.

În baza art. 272 C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu K. în cuantum de 520 lei și onorariile parțiale în cuantum de câte 130 lei pentru fiecare dintre apărătorii din oficiu H., L., M. și N. au fost suportate din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii, inculpații A. și B. au formulat recurs în casație, la data de 25 ianuarie 2017.

În susținerea căii de atac, inculpatul B. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Inculpatul B. a susținut că prin decizia instanței de apel s-a dispus majorarea pedepsei aplicate acestuia de la 3 ani și 8 luni închisoare la 5 ani și 6 luni închisoare pentru complicitate la evaziune fiscală în formă continuată și de la 2 luni la 6 luni închisoare pentru uz de fals în formă continuată, fiind înlăturate dispozițiile art. 74 - 76 C. pen. privind circumstanțele atenuante, în final urmând a executa pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare.

A precizat că în cauză, încă de la prima audiere din faza de urmărire penală, inculpatul a arătat că recunoaște faptele și este de acord cu acoperirea prejudiciului, iar în toate declarațiile ulterioare, inclusiv în fața instanței de judecată inculpatul a susținut constant că menține declarațiile anterioare.

Totodată, a arătat că recunoscând faptele încă din cursul urmăririi penale urmau să se rețină dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. respectiv reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, astfel încât limitele de pedeapsă erau cuprinse între 2 ani și 8 luni și 6 ani și 4 luni.

A susținut că, deși s-a aplicat o pedeapsă de 5 și 6 luni, care se încadrează în aceste limite, instanța s-a orientat înspre maximul special, iar nu înspre minim.

În consecință, a solicitat admiterea recursului în casație, reducerea pedepsei aplicate pentru complicitate la evaziune fiscală de la 5 ani și 6 luni la 3 ani și 8 luni, așa cum a fost aplicată de către instanța de fond care reținuse circumstanțe atenuante, chiar dacă acestea au fost înlăturate de instanța de apel.

Prin încheierea din ședința din camera de consiliu din data de 31 martie 2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurenta inculpată A.na și a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat B. împotriva Deciziei penale nr. 1299/P din data 15 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța.

Examinând pe fond recursul în casație declarat de inculpatul B. se constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească deficitară/parțială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

Referitor la cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege) - caz invocat de recurentul inculpat B. în susținerea căii de atac, se constată că acesta nu este incident în cauza dedusă judecății.

Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Analizând motivele invocate de către recurentul inculpat se constată că se urmărește, pe calea recursului în casație, micșorarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea pentru care acesta a fost condamnat, însă acest lucru nu este posibil în calea extraordinară de atac a recursului în casație, instanța verificând numai dacă pedeapsa aplicată se află în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat.

Astfel, pedeapsa aplicată de către instanța de apel, așa cum inclusiv apărarea a arătat, se încadrează în limitele prevăzute de lege.

Mai mult decât atât, chiar dacă atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au aplicat dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., inculpatul B. neuzând niciun moment de procedura simplificată a recunoașterii învinuirii [atitudinea sinceră în cursul procesului penal neputând fi asimilată procedurii prev. de disp. art. 396 alin. (10) C. proc. pen.], se constată că pedeapsa aplicată inculpatului se încadrează în limitele prevăzute de lege și în situația în care s-ar reține dispozițiile de atenuare anterior menționate.

O reindividualizare a pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante, precum și aplicarea de către instanța de recurs a dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., așa cum a fost solicitată de către apărare, nu este posibilă ca urmare a exercitării căii de atac a recursului în casație având în vedere natura strictă a acestei proceduri ce prevede un număr limitat de cazuri de casare ce privesc numai nelegalitatea soluțiilor pronunțate de către instanțele de apel.

În consecință, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare la care a fost condamnat în mod definitiv recurentul inculpat B. situându-se în limitele prevăzute de lege.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de recurentul inculpat B. împotriva Deciziei penale nr. 1299/P din data de 15 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 90 lei, va rămâne în sarcina statului

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de recurentul inculpat B. împotriva Deciziei penale nr. 1299/P din data de 15 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B. în sumă de 90 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 12 mai 2017.

Procesat de GGC - GV