ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1981/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1981/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 294

din 2 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr.

6188/101/2007, în baza art. 71 alin. (l) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea,

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen., a fost condamnat

inculpatul C.D.L., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare cu interzicerea

drepturilor prevăzută de art. 64

lit. a) și

b)

C. pen, în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 71 alin. (l)

din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 –

art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.F., la pedeapsa de un an și 6

luni închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen.,

au fost

achitați inculpații pentru infracțiunea prevăzută de art. 7

din Legea nr. 39/2003, cu aplicabilă art. 41 – art. 42 C. pen.

În baza art. 88 C. pen.,

art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților reținerea

și arestarea preventivă, începând cu data de 26 mai 2007 și până la pronunțare

și s-a menținut starea de arest a acestora.

În baza art. 20 C. pen.,

raportat la art. 70 alin (1) din O.U.G nr. 105/2001, cu aplicabilă art. 74 –

art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.A. la pedeapsa de 6 luni

închisoare.

În baza art. 81 – art. 82 C.

pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe

o durată de 2

ani și 6 luni.

S-a făcut aplicarea art. 83

C. pen.

În baza art. 118 lit. d) C.

pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a sumei de 500 euro de la

inculpatul M.F., sumă ce se află în custodia B.C.R.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a sumei de 1300 euro de la

inculpatul M.A. și obligă pe acest inculpat la plata acestei sume către stat.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a autoturismului marca

„Mercedes”, aparținând inculpatului M.F., aflat în custodia I.J.P.F. Mehedinți.

S-a dispus ridicarea de sub

sechestrul asigurător a autoturismului marca BMW, aflat în custodia I.J.P.F.

Mehedinți și conform dispozițiile art. 169 C. proc. pen., s-a

dispus restituirea acestei mașini proprietarului de drept T.C.

A obligat pe inculpatul

C.D.L. și M.F., să plătească statului câte 1500 lei cheltuieli judiciare și pe

inculpatul M.A. la plata sumei de 2500 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond pe baza declarațiilor inculpaților, declarațiilor

martorilor, a procesului verbal de constatare a faptelor, a procesului verbal

de certificare a redării convorbirilor telefonice purtate de inculpatul M.F.,

înregistrate cu autorizarea instanței, a reținut următoarea stare de fapt:

În cursul lunii martie 2007,

inculpatul M.F. a fost contactat telefonic din București, de către cetățeanul

străin H.S., ce cunoștea limba română, și căruia, inculpatul M.F. i-a propus să

acționeze împreună, în vederea scoaterii ilegale a unor cetățeni străini, din

România în Ungaria.

Inculpatul M.F. a luat

legătura, tot telefonic, cu coinculpatul C.D.L., agent de poliție la punctul de

frontieră Cenad din județul Timiș, care a acceptat și el propunerea făcută de

inculpatul M.F.

Astfel, cei trei au stabilit

ca cetățenii străini ce se aflau legal în România, să fie contactați de numitul

H.S., pentru a li se înlesni acestora trecerea ilegală a frontierei. In acest

scop urma ca de la fiecare cetățean străin să se primească suma de 3000 Euro,

din care, pentru sprijinul acordat, inculpatul M.F. urma să primească suma de

500 Euro de la fiecare migrant iar inculpatul C.D.L., suma de 1300 Euro. în

acest scop, s-a reținut că inculpatului M.F., îi revenea sarcina de a călăuzi

pe teritorial României migranții, urmând ca apoi să-i predea inculpatului C.D.L.

în apropierea punctului de trecere a frontierei din Cenad, după care, acesta

din urmă, să le înlesnească trecerea frauduloasă a graniței până în Ungaria, cu

ajutorul autoturismului său.

În concret s-a stabilit că:

inculpatul M.F. a fost contactat telefonic de către H.S., care i-a comunicat

că, în cursul aceleiași zile, va trimite un cetățean arab cu trenul de la

București la Timișoara, urmând ca

acesta,

potrivit planului stabilit, să-i înlesnească trecerea frauduloasă a frontierei.

Astfel, în după-amiaza acelei zile, inculpatul M.F. s-a deplasat cu

autoturismul marca Mercedes, în Municipiul Timișoara, unde în fața magazinului

M. avea stabilit să se întâlnească cu inculpatul, cetățean irakian, M.A., pe

care urma să-l recunoască după semnalmentele ce i-au fost transmise prin

telefon de către numitul H.S.

Inculpatul M.F., l-a

transportat apoi pe cetățeanul irakian inculpatul M.A., în schimbul sumei de

500 Euro, cu autoturismul său, în care s-a mai aflat și martora P.E., din

Timișoara până în apropiere de localitatea Lovrin, jud. Timiș, unde urma să fie

preluat de inculpatul C.

Pe baza acestui înțelegeri,

în seara zilei de 25 mai 2007, în jurul orelor 21,30 inculpatul M.F., a ajuns

cu cetățeanul irakian în apropiere de localitatea Lovrin, unde a fost așteptat

de inculpatul C.D.L., care l-a preluat pe inculpatul M.A. în autoturismul său,

în apropiere de punctul de frontieră. Inculpatul C.D.L. l-a introdus pe

inculpatul M.F. în portbagajul autoturismului cu care îl transporta, pentru a-i

mijloci astfel trecerea frauduloasă a frontierei.

În momentul în care

inculpatul C.D.L., fiind îmbrăcat

în

uniforma de agent de poliție de frontieră, a ajuns în punctul de frontieră, a

fost

prins în flagrant în timp ce încerca să scoată ilegal din țară pe

inculpatul M.A., ce se afla în portbagajul mașinii.

De asemenea, organele de

urmărire penală, l-au reținut și pe inculpatul M.F., asupra căruia s-a

descoperit o bancnotă de 500 Euro, bani pe care îi primise de la cetățeanul irakian

M.A.

și în data de 29 martie 2007, aceeași inculpați, tot prin intermediul numitului

H.S., în aceeași modalitate, au organizat și reușit scoaterea ilegală din țară,

tot prin punctul de frontieră Cenad și a cetățeanului irakian J.A.S., care, a

fost descoperit de autoritățile ungare, având asupra sa acte de identitate

românești false.

Prima instanță stabilind

această stare de fapt, a reținut că inculpații M.F. și C.D.L. se fac vinovați

de săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți prevăzută de art. 71 alin. (1)

din O.U.G. nr. 105/2001, comisă în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen., iar

inculpatul M.A. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 70

alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.

Cu privire la infracțiunea

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 – art. 42 C.

pen., pentru care au fost trimiși în judecată inculpații M.F. și C.D.L., prima

instanță a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia,

că probele pe baza cărora inculpații au fost trimiși în judecată nu au fost

obținute cu respectarea prevederilor art. 6 C. proc. pen., că în faza de

urmărire penală inculpații nu au fost ascultați cu privire la această faptă iar

la prezentarea materialului de urmărire penală, inculpaților nu li s-au

prezentat actele de cercetare penală pe baza cărora s-a dispus trimiterea în

judecată.

Împotriva

acestei sentințe au formulat apel Ministerul Public – D.I.I.C.O.T.

Mehedinți și inculpații M.F.

și C.D.L.

În apelul Ministerului Public

sentința a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie arătându-se, în

esență, în primul rând, că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpaților M.F.

și C.D.L. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003

întrucât din ansamblul probelor administrate în cauză a rezultat că cei trei

inculpați au efectuat acte în vederea constituirii grupului infracțional.

În al doilea rând, hotărârea

a fost criticată și sub aspectul greșitei scoateri de sub sechestru și

neconfiscării autoturismului marca BMW aparținând inculpatului C.D.L. precum și

pentru neconfiscarea sumei de

1000 euro

primită de C.D.L. de la cetățeanul arab J.A.S. în luna martie

2007.

În al treilea rând s-a

menționat că în mod greșit au fost reținute circumstanțe atenuante pentru M.F.

și C.D.L. întrucât primul a mai fost condamnat în trecut iar cel de-al doilea

își desfășura activitatea în calitate de polițist, împrejurări ce pot constitui

circumstanțe agravante.

Motivele de apel au fost

suplimentate oral, procurorul de ședință arătând că hotărârea primei instanțe

este nelegală și pentru faptul că nu s-a reținut circumstanța agravantă

prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., cu privire la infracțiunea prevăzută

de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001

precum și pentru faptul că pedeapsa aplicată

inculpatului M. este

nelegală în condițiile în care i s-a reținut tentativă la infracțiunea de

trecere frauduloasă a frontierei. De asemeni, s-a arătat că sentința este

nelegală și sub aspectul pedepselor accesorii aplicate inculpaților M.F. și C.D.L.

întrucât le-au fost interzise toate drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) C.

pen., deși circumstanțele cauzei nu impuneau și interzicerea dreptului de a

vota.

În apelul inculpatului M.F.

sentința a fost criticată pentru nelegalitate arătându-se, în esență că în mod

greșit s-a dispus confiscarea autoturismului marca Mercedes.

Un alt motiv de apel al

inculpatului M. a fost acela potrivit căruia în mod greșit s-ar fi dispus și

confiscarea sumei de 500 euro întrucât art. 118 lit. d) C. pen., nu își găsește

aplicabilitatea în cauză.

Apelul inculpatului C.D.L. a

fost motivat doar oral, sentința fiind criticată sub aspectul individualizării

pedepsei aplicate. S-a arătat că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege

pentru aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată sau suspendarea sub

supraveghere a executării.

Prin decizia penală nr. 38

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, la data de 4 martie 2008,

au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public D.I.I.C.O.T. – Biroul

Teritorial Mehedinți și de inculpații C.D.L. și M.F.

A fost desființată în parte

sentința apelată și rejudecând în fond:

În baza art. 7 din Legea nr.

39/2003 cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen., a

condamnat pe fiecare din inculpații C.D.L. și M.F. la pedeapsa de câte un an și

6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 și 34 C.

pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate mai sus, fiecărui inculpat cu

pedepsele aplicate în baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) și art. 74 – art. 76 C. pen., în pedeapsa cea mai grea și s-a

dispus ca inculpații să execute pedeapsa de un an și 6 luni închisoare,

fiecare.

S-au interzis inculpaților

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) pe

durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a dedus în continuare

detenția preventivă și s-a menținut starea de arest preventiv a celor doi

inculpați.

În baza art. 20 C. pen.,

raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 74 –

art. 76 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.A. la pedeapsa de 1000 lei

amendă penală, cu atragerea atenției asupra art. 63

1

C. pen.

S-a înlăturat dispoziția de

ridicare a sechestrului asigurător asupra autoturismului marca BMW și a

menținut această măsură.

În baza art. 73 din O.U.G.

nr. 105/2001, a dispus confiscarea sumei de 500 euro de la M.F., sumă aflată în

custodia B.C.R., a sumei de 1300 euro ridicată de poliție de la M.A., conform

procesului verbal din 25 mai 2007 al P.T.F. Cenad.

S-a dispus confiscarea în

folosul statului a autoturismului Mercedes și a autoturismului BMW.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței și s-a dispus rămânerea în sarcina statului a

cheltuielilor judiciare ocazionate cu judecarea apelurilor.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța de apel a reținut, în urma unei ample analize a probelor

administrate în cauză că sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În acest sens s-a arătat că,

s-a dovedit înțelegerea dintre M. și H., ca primul să se ocupe cu scoaterea din

țară a unor cetățeni străini, urmând să aibă unele beneficii materiale. La

înțelegerea inițială dintre cei doi a aderat și inculpatul C.D.L., iar

activitatea lor nu a fost rezultatul unor întâlniri întâmplătoare, sporadice ci

s-a desfășurat în timp în mod repetat, fiecare dintre cei trei avea un rol bine

stabilit în această activitate infracțională. H. racola cetățeni străini pe

care îi punea în legătură cu inculpatul M., acesta îi transporta în zona de

frontieră unde erau preluați de inculpatul C.D.L. care îi trecea peste

frontieră.

S-a mai reținut că,

împrejurarea că inculpatul C.D.L. nu l-a cunoscut personal pe H. și nu a avut

niciun contact cu acesta nu este de natură să conducă la concluzia contrară

celor de mai sus, întrucât era evident faptul că în rețea mai sunt implicate și

alte persoane care îi racolează pe cetățenii străini, lucru acceptat tacit de

inculpatul C.D.L.

Instanța de apel a mai

reținut că inculpaților li s-a adus la cunoștință infracțiunile pentru care

sunt cercetați, faptele și încadrarea juridică a acestora că procesele verbale

sunt semnate de inculpați, iar inculpatul C.D.L. a și dat declarație în sensul

că a știut pentru ce anume este cercetat.

Totodată, inculpații au

semnat fără obiecțiuni, împreună cu apărătorii, procesele verbale de prezentare

a materialului de urmărire penală.

Curtea de apel a apreciat că

este întemeiat motivul de apel privind confiscarea autoturismului marca BMW

folosit de C.D.L. și a dispus confiscarea acestuia întrucât a fost folosit la

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G. 105/2002.

A mai fost considerat

întemeiat și motivul de apel privind temeiul confiscării autoturismului marca

Mercedes (reținând că se aplică prevederile art. 73 din O.U.G. nr. 105/2002),

greșita aplicare a pedepsei accesorii (instanța a constatat că circumstanțele

speței nu relevau necesitatea ca inculpaților M.F. și C să le fie interzis și

dreptul de a vota) și aplicarea unei pedepse nelegale inculpatului M., peste

minimul special în condițiile în care existau două situații obligatorii și

succesive de reducere a pedepsei (art. 20 C. pen. și art. 74 – art. 76 C.

pen.).

Cu privire la apelurile

inculpaților M.F. și C.D.L. s-a apreciat că acestea sunt admisibile doar sub

aspectul greșitei aplicări a pedepselor accesorii.

Împotriva deciziei instanței

de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și

inculpații M.F. și C.D.L.

Parchetul în motivele de

recurs a criticat decizia și sentința primei instanțe pentru nelegalitate și

netemeinicie solicitând casarea acestor hotărâri și în rejudecare: să se rețină

cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr.

105/2001 agravanta prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.; înlăturarea art. 41 –

art. 42 C. pen., din încadrarea juridică a infracțiunii prevăzută de art. 7

alin. (1) din Legea nr. 39/2003 întrucât această infracțiune este o infracțiune

continuă și nu continuată; să se dispună confiscarea sumei de 1300 euro pe care

i-a primit de la cetățeanul irakian J.A.S.; înlăturarea circumstanțelor

atenuante și a dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen., reținute în favoarea

inculpaților C.D.L. și M.F.

Inculpații nu au depus

motive scrise de recurs, iar în susținerea orală a recursului de către

apărătorul inculpaților s-a susținut că urmărirea penală a fost efectuată de un

organ necompetent, competența revenindu-i structurii centrale a D.I.I.C.O.T.

Decizia instanței de apel a

fost criticată și sub aspectul greșitei dispoziții de confiscare a

autoturismului BMW de la inculpatul C.D.L., susținându-se că din actele depuse

la dosar rezultă că autoturismul respectiv nu este proprietatea inculpatului,

neputând fi supus confiscării.

Examinând decizia recurată

în raport de motivele de recurs formulate în cauză ce vor fi analizate prin

prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14, 17 și 18

C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de Parchet și de

inculpații C.D.L. și M.F. sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

A. Cu privire la primul

motiv de recurs formulat de parchet, cu referire la nereținerea circumstanței

agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., pentru infracțiunile prevăzute

de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2002, instanța de recurs constată că,

circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., se referă la

comiterea unei infracțiuni de trei sau mai multe persoane împreună.

Introducerea în lege a acestei circumstanțe agravante a fost determinată de

faptul că, cooperarea mai multor persoane la săvârșirea faptei mărește forța de

acțiune a acestora și le dă mai multă îndrăzneală, le creează condiții de

natură să îngreuneze descoperirea faptei și identificarea lor. Pentru reținerea

circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., este necesar ca

făptuitorii să acționeze împreună în aceleași condiții de loc și timp, fiindcă

numai astfel fapta prezintă o periculozitate sporită întrucât făptuitorii se

ajută reciproc.

Pornind de la aceste considerații,

Înalta Curte constată că în cauza de față nu poate fi reținută această

circumsțanță agravantă întrucât la comiterea infracțiunii de trafic de migranți

inculpații nu au acționat împreună, ei au acționat separat, în perioade de timp

și locuri diferite.

Cu privire la cel de-al

doilea motiv de recurs referitor la greșita reținere a dispozițiilor art. 41 –

art. 42 C. pen., în încadrarea juridică prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 39/2003, instanța de recurs constată că această susținere a Parchetului,

este fondată, întrucât, infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003 presupune o singură acțiune, care continuă în timp până când o

intervenție a autorilor sau a făptuitorului curmă activitatea respectivă.

Semnul distinctiv al infracțiunii continue constă în aceea că acțiunea

infracțională, prin natura ei, continuă, durează în timp, fără a se cere o

hotărâre pentru a prelungi această durată.

În caza de față,

constituirea grupului infracțional s-a realizat o singură dată și el și-a

continuat activitatea în timp, în mod natural, fără o hotărâre pentru a

prelungi această durată. Aceasta, spre deosebire de infracțiunea continuată

care atrage aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și care presupune realizarea

mai multor acțiuni infracționale, la diferite intervale de timp, în baza

aceleiași rezoluții infracționale.

Sub acest aspect recursul

parchetului este fondat urmând a fi admis.

Cu privire la cel de-al

treilea motiv de recurs, instanța de recurs constată că în absența unor probe

certe care să dovedească primirea sumei de 1000 euro de către inculpatul C.D.L.

de la numitul J.A.S., în mod corect primele instanțe nu au dispus confiscarea

acestei sume de la inculpat, considerând că dubiul creat cu privire la suma de

bani și la primirea acesteia, profită inculpatului potrivit principiului „in

dubio pro reo”.

Înalta Curte apreciază, ca

neîntemeiat, și ultimul motiv de recurs formulată de parchet, privitor la

reținerea în cauză de circumstanțe atenuante, întrucât este cert că inculpații

au recunoscut săvârșirea faptelor, au dat dovadă de sinceritate pe tot

parcursul procesului și au regretat comiterea faptelor.

Conduita bună a inculpaților

înainte de comiterea infracțiunii cât și conduita corectă a acestora după

comiterea infracțiunii, justifică pe deplin reținerea în cauză a

circumstanțelor atenuante.

B. Cu privire la primul

motiv de recurs formulat de inculpați, referitor la competența organului de

urmărire penală care putea să efectueze urmărirea penală în cauză, instanța de

recurs constată că, aceasta revenea D.I.I.C.O.T. – S.T. Mehedinți, în raport de

locul săvârșirii faptei. Întrucât faptele comise de inculpați au fost săvârșite

și s-au produs rezultate numai pe teritoriul statului român, nu au un caracter

transnațional pentru a atrage competența structurii centrale a D.I.I.C.O.T.,

potrivit art. 12 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 508/2004, așa cum susține

apărătorul inculpaților.

Nefondat este și motivul de

recurs formulat de inculpatul C.D.L. privind greșita confiscare a

autoturismului BMW, susținând că autoturismul este înregistrat pe numele lui T.C.

Din actele depuse la dosar,

în apel, rezultă cu certitudine că inculpatul a cumpărat autoturismul de la T.C.,

acesta primind prețul și predând posesia bunului. Cum, în materia vânzării

bunurilor mobile proprietatea bunului vândut se transferă în momentul predării

posesiei bunului, ceea ce în cazul de față s-a și întâmplat, proprietarul

autoturismului a devenit inculpatul C.D.L., chiar dacă bunul a rămas

înregistrat în circulație pe numele vechiului proprietar.

De altfel inculpatul C.D.L.

s-a comportat ca un adevărat proprietar al autoturismului, folosindu-l în

permanență și în interes personal.

Deși motivele de recurs

formulate de inculpați apar, ca nefondate, așa cum s-a arătat, ele vor fi

admise sub aspectul înlăturării din încadrarea juridică prevăzută de art. 7 din

Legea nr. 39/2003, a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Concluzionând, față de toate

considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul parchetului și recursurile

inculpaților C.D.L. și M.F. numai pentru cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., va casa decizia recurată și sentința penală a primei

instanțe în partea privind greșita încadrare a faptei prevăzută de art. 7 alin.

(1) din Legea 39/2003, prin reținerea art. 41 – art. 42 C. pen., text, a cărei

aplicare o va înlătura.

Potrivit art. 88 C. pen. și

art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele

aplicate inculpaților M.F. și C.D.L., reținerea și arestul preventiv de la 26

mai 2007, la 3 iunie 2008.

Având în vedere și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpații M.F. și C.D.F. împotriva

deciziei penale nr. 38 din 4 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția

penală.

Casează decizia sus arătată

și sentința penală nr. 294 din 2 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul

Mehedinți cu privire la inculpații M.F. și C.D.F. numai în partea privind

greșita încadrare juridică a faptei prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003, prin reținerea art. 41 – art. 42 C. pen., text, a cărui aplicare o

înlătură.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților M.F. și C.D.L. reținerea și arestul preventiv de la 26

mai 2007, la 3 iunie 2008.

Menține restul dispozițiilor

hotărârilor recurate.

Onorariul avocatului

desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.A., în sumă de 100 lei se va

suporta din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul pentru interpretul

de limbă arabă, se va avansa din fondul înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cheltuielile judiciare rămân

în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 iunie 2008.