ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1981/2008

Asupra recursurilor de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 294 din 2 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr. 6188/101/2007, în baza art. 71 alin. (l) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.D.L., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen, în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 71 alin. (l) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.F., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitați inculpații pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicabilă art. 41 – art. 42 C. pen. În baza art. 88 C. pen., art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților reținerea și arestarea preventivă, începând cu data de 26 mai 2007 și până la pronunțare și s-a menținut starea de arest a acestora. În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 70 alin (1) din O.U.G nr. 105/2001, cu aplicabilă art. 74 – art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.A. la pedeapsa de 6 luni închisoare. În baza art. 81 – art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni.

S-a făcut aplicarea art. 83 C. pen. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a sumei de 500 euro de la inculpatul M.F., sumă ce se află în custodia B.C.R. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a sumei de 1300 euro de la inculpatul M.A. și obligă pe acest inculpat la plata acestei sume către stat. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a autoturismului marca „Mercedes”, aparținând inculpatului M.F., aflat în custodia I.J.P.F. Mehedinți. S-a dispus ridicarea de sub sechestrul asigurător a autoturismului marca BMW, aflat în custodia I.J.P.F. Mehedinți și conform dispozițiile art. 169 C. proc.

pen., s-a dispus restituirea acestei mașini proprietarului de drept T.C. A obligat pe inculpatul C.D.L. și M.F., să plătească statului câte 1500 lei cheltuieli judiciare și pe inculpatul M.A. la plata sumei de 2500 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond pe baza declarațiilor inculpaților, declarațiilor martorilor, a procesului verbal de constatare a faptelor, a procesului verbal de certificare a redării convorbirilor telefonice purtate de inculpatul M.F., înregistrate cu autorizarea instanței, a reținut următoarea stare de fapt: În cursul lunii martie 2007, inculpatul M.F. a fost contactat telefonic din București, de către cetățeanul străin H.S., ce cunoștea limba română, și căruia, inculpatul M.F.

i-a propus să acționeze împreună, în vederea scoaterii ilegale a unor cetățeni străini, din România în Ungaria. Inculpatul M.F. a luat legătura, tot telefonic, cu coinculpatul C.D.L., agent de poliție la punctul de frontieră Cenad din județul Timiș, care a acceptat și el propunerea făcută de inculpatul M.F. Astfel, cei trei au stabilit ca cetățenii străini ce se aflau legal în România, să fie contactați de numitul H.S., pentru a li se înlesni acestora trecerea ilegală a frontierei. In acest scop urma ca de la fiecare cetățean străin să se primească suma de 3000 Euro, din care, pentru sprijinul acordat, inculpatul M.F. urma să primească suma de 500 Euro de la fiecare migrant iar inculpatul C.D.L., suma de 1300 Euro.

în acest scop, s-a reținut că inculpatului M.F., îi revenea sarcina de a călăuzi pe teritorial României migranții, urmând ca apoi să-i predea inculpatului C.D.L. în apropierea punctului de trecere a frontierei din Cenad, după care, acesta din urmă, să le înlesnească trecerea frauduloasă a graniței până în Ungaria, cu ajutorul autoturismului său. În concret s-a stabilit că: 1. În data de 25 mai 2007, inculpatul M.F. a fost contactat telefonic de către H.S., care i-a comunicat că, în cursul aceleiași zile, va trimite un cetățean arab cu trenul de la București la Timișoara, urmând ca acesta, potrivit planului stabilit, să-i înlesnească trecerea frauduloasă a frontierei. Astfel, în după-amiaza acelei zile, inculpatul M.F.

s-a deplasat cu autoturismul marca Mercedes, în Municipiul Timișoara, unde în fața magazinului M. avea stabilit să se întâlnească cu inculpatul, cetățean irakian, M.A., pe care urma să-l recunoască după semnalmentele ce i-au fost transmise prin telefon de către numitul H.S. Inculpatul M.F., l-a transportat apoi pe cetățeanul irakian inculpatul M.A., în schimbul sumei de 500 Euro, cu autoturismul său, în care s-a mai aflat și martora P.E., din Timișoara până în apropiere de localitatea Lovrin, jud. Timiș, unde urma să fie preluat de inculpatul C. Pe baza acestui înțelegeri, în seara zilei de 25 mai 2007, în jurul orelor 21,30 inculpatul M.F., a ajuns cu cetățeanul irakian în apropiere de localitatea Lovrin, unde a fost așteptat de inculpatul C.D.L., care l-a preluat pe inculpatul M.A.

în autoturismul său, în apropiere de punctul de frontieră. Inculpatul C.D.L. l-a introdus pe inculpatul M.F. în portbagajul autoturismului cu care îl transporta, pentru a-i mijloci astfel trecerea frauduloasă a frontierei. În momentul în care inculpatul C.D.L., fiind îmbrăcat în uniforma de agent de poliție de frontieră, a ajuns în punctul de frontieră, a fost prins în flagrant în timp ce încerca să scoată ilegal din țară pe inculpatul M.A., ce se afla în portbagajul mașinii. De asemenea, organele de urmărire penală, l-au reținut și pe inculpatul M.F., asupra căruia s-a descoperit o bancnotă de 500 Euro, bani pe care îi primise de la cetățeanul irakian M.A.

2. Instanța a mai reținut că, și în data de 29 martie 2007, aceeași inculpați, tot prin intermediul numitului H.S., în aceeași modalitate, au organizat și reușit scoaterea ilegală din țară, tot prin punctul de frontieră Cenad și a cetățeanului irakian J.A.S., care, a fost descoperit de autoritățile ungare, având asupra sa acte de identitate românești false. Prima instanță stabilind această stare de fapt, a reținut că inculpații M.F. și C.D.L. se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, comisă în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen., iar inculpatul M.A. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 70 alin. (1) din O.U.G.

nr. 105/2001. Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., pentru care au fost trimiși în judecată inculpații M.F. și C.D.L., prima instanță a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, că probele pe baza cărora inculpații au fost trimiși în judecată nu au fost obținute cu respectarea prevederilor art. 6 C. proc. pen., că în faza de urmărire penală inculpații nu au fost ascultați cu privire la această faptă iar la prezentarea materialului de urmărire penală, inculpaților nu li s-au prezentat actele de cercetare penală pe baza cărora s-a dispus trimiterea în judecată. Împotriva acestei sentințe au formulat apel Ministerul Public – D.I.I.C.O.T.

Mehedinți și inculpații M.F. și C.D.L. În apelul Ministerului Public sentința a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie arătându-se, în esență, în primul rând, că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpaților M.F. și C.D.L. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 întrucât din ansamblul probelor administrate în cauză a rezultat că cei trei inculpați au efectuat acte în vederea constituirii grupului infracțional. În al doilea rând, hotărârea a fost criticată și sub aspectul greșitei scoateri de sub sechestru și neconfiscării autoturismului marca BMW aparținând inculpatului C.D.L. precum și pentru neconfiscarea sumei de 1000 euro primită de C.D.L. de la cetățeanul arab J.A.S.

în luna martie 2007. În al treilea rând s-a menționat că în mod greșit au fost reținute circumstanțe atenuante pentru M.F. și C.D.L. întrucât primul a mai fost condamnat în trecut iar cel de-al doilea își desfășura activitatea în calitate de polițist, împrejurări ce pot constitui circumstanțe agravante. Motivele de apel au fost suplimentate oral, procurorul de ședință arătând că hotărârea primei instanțe este nelegală și pentru faptul că nu s-a reținut circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 precum și pentru faptul că pedeapsa aplicată inculpatului M. este nelegală în condițiile în care i s-a reținut tentativă la infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei.

De asemeni, s-a arătat că sentința este nelegală și sub aspectul pedepselor accesorii aplicate inculpaților M.F. și C.D.L. întrucât le-au fost interzise toate drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) C. pen., deși circumstanțele cauzei nu impuneau și interzicerea dreptului de a vota. În apelul inculpatului M.F. sentința a fost criticată pentru nelegalitate arătându-se, în esență că în mod greșit s-a dispus confiscarea autoturismului marca Mercedes. Un alt motiv de apel al inculpatului M. a fost acela potrivit căruia în mod greșit s-ar fi dispus și confiscarea sumei de 500 euro întrucât art. 118 lit. d) C. pen., nu își găsește aplicabilitatea în cauză. Apelul inculpatului C.D.L. a fost motivat doar oral, sentința fiind criticată sub aspectul individualizării pedepsei aplicate.

S-a arătat că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere a executării. Prin decizia penală nr. 38 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, la data de 4 martie 2008, au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Mehedinți și de inculpații C.D.L. și M.F. A fost desființată în parte sentința apelată și rejudecând în fond: În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe fiecare din inculpații C.D.L. și M.F. la pedeapsa de câte un an și 6 luni închisoare. În temeiul art. 33 și 34 C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate mai sus, fiecărui inculpat cu pedepsele aplicate în baza art. 71 alin. (1) din O.U.G.

nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 – art. 76 C. pen., în pedeapsa cea mai grea și s-a dispus ca inculpații să execute pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, fiecare. S-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. S-a dedus în continuare detenția preventivă și s-a menținut starea de arest preventiv a celor doi inculpați. În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.A. la pedeapsa de 1000 lei amendă penală, cu atragerea atenției asupra art. 63 1 C. pen. S-a înlăturat dispoziția de ridicare a sechestrului asigurător asupra autoturismului marca BMW și a menținut această măsură.

În baza art. 73 din O.U.G. nr. 105/2001, a dispus confiscarea sumei de 500 euro de la M.F., sumă aflată în custodia B.C.R., a sumei de 1300 euro ridicată de poliție de la M.A., conform procesului verbal din 25 mai 2007 al P.T.F. Cenad. S-a dispus confiscarea în folosul statului a autoturismului Mercedes și a autoturismului BMW. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare ocazionate cu judecarea apelurilor. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, în urma unei ample analize a probelor administrate în cauză că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În acest sens s-a arătat că, s-a dovedit înțelegerea dintre M. și H., ca primul să se ocupe cu scoaterea din țară a unor cetățeni străini, urmând să aibă unele beneficii materiale. La înțelegerea inițială dintre cei doi a aderat și inculpatul C.D.L., iar activitatea lor nu a fost rezultatul unor întâlniri întâmplătoare, sporadice ci s-a desfășurat în timp în mod repetat, fiecare dintre cei trei avea un rol bine stabilit în această activitate infracțională. H. racola cetățeni străini pe care îi punea în legătură cu inculpatul M., acesta îi transporta în zona de frontieră unde erau preluați de inculpatul C.D.L. care îi trecea peste frontieră. S-a mai reținut că, împrejurarea că inculpatul C.D.L.

nu l-a cunoscut personal pe H. și nu a avut niciun contact cu acesta nu este de natură să conducă la concluzia contrară celor de mai sus, întrucât era evident faptul că în rețea mai sunt implicate și alte persoane care îi racolează pe cetățenii străini, lucru acceptat tacit de inculpatul C.D.L. Instanța de apel a mai reținut că inculpaților li s-a adus la cunoștință infracțiunile pentru care sunt cercetați, faptele și încadrarea juridică a acestora că procesele verbale sunt semnate de inculpați, iar inculpatul C.D.L. a și dat declarație în sensul că a știut pentru ce anume este cercetat. Totodată, inculpații au semnat fără obiecțiuni, împreună cu apărătorii, procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.

Curtea de apel a apreciat că este întemeiat motivul de apel privind confiscarea autoturismului marca BMW folosit de C.D.L. și a dispus confiscarea acestuia întrucât a fost folosit la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G. 105/2002. A mai fost considerat întemeiat și motivul de apel privind temeiul confiscării autoturismului marca Mercedes (reținând că se aplică prevederile art. 73 din O.U.G. nr. 105/2002), greșita aplicare a pedepsei accesorii (instanța a constatat că circumstanțele speței nu relevau necesitatea ca inculpaților M.F. și C să le fie interzis și dreptul de a vota) și aplicarea unei pedepse nelegale inculpatului M., peste minimul special în condițiile în care existau două situații obligatorii și succesive de reducere a pedepsei (art. 20 C. pen.

și art. 74 – art. 76 C. pen.). Cu privire la apelurile inculpaților M.F. și C.D.L. s-a apreciat că acestea sunt admisibile doar sub aspectul greșitei aplicări a pedepselor accesorii. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpații M.F. și C.D.L. Parchetul în motivele de recurs a criticat decizia și sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând casarea acestor hotărâri și în rejudecare: să se rețină cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G.

nr. 105/2001 agravanta prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.; înlăturarea art. 41 – art. 42 C. pen., din încadrarea juridică a infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 întrucât această infracțiune este o infracțiune continuă și nu continuată; să se dispună confiscarea sumei de 1300 euro pe care i-a primit de la cetățeanul irakian J.A.S.; înlăturarea circumstanțelor atenuante și a dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen., reținute în favoarea inculpaților C.D.L. și M.F. Inculpații nu au depus motive scrise de recurs, iar în susținerea orală a recursului de către apărătorul inculpaților s-a susținut că urmărirea penală a fost efectuată de un organ necompetent, competența revenindu-i structurii centrale a D.I.I.C.O.T.

Decizia instanței de apel a fost criticată și sub aspectul greșitei dispoziții de confiscare a autoturismului BMW de la inculpatul C.D.L., susținându-se că din actele depuse la dosar rezultă că autoturismul respectiv nu este proprietatea inculpatului, neputând fi supus confiscării. Examinând decizia recurată în raport de motivele de recurs formulate în cauză ce vor fi analizate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14, 17 și 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de Parchet și de inculpații C.D.L. și M.F. sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. A. Cu privire la primul motiv de recurs formulat de parchet, cu referire la nereținerea circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 71 alin. (1) din O.U.G.

nr. 105/2002, instanța de recurs constată că, circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., se referă la comiterea unei infracțiuni de trei sau mai multe persoane împreună. Introducerea în lege a acestei circumstanțe agravante a fost determinată de faptul că, cooperarea mai multor persoane la săvârșirea faptei mărește forța de acțiune a acestora și le dă mai multă îndrăzneală, le creează condiții de natură să îngreuneze descoperirea faptei și identificarea lor. Pentru reținerea circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., este necesar ca făptuitorii să acționeze împreună în aceleași condiții de loc și timp, fiindcă numai astfel fapta prezintă o periculozitate sporită întrucât făptuitorii se ajută reciproc.

Pornind de la aceste considerații, Înalta Curte constată că în cauza de față nu poate fi reținută această circumsțanță agravantă întrucât la comiterea infracțiunii de trafic de migranți inculpații nu au acționat împreună, ei au acționat separat, în perioade de timp și locuri diferite. Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs referitor la greșita reținere a dispozițiilor art. 41 – art. 42 C. pen., în încadrarea juridică prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, instanța de recurs constată că această susținere a Parchetului, este fondată, întrucât, infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 presupune o singură acțiune, care continuă în timp până când o intervenție a autorilor sau a făptuitorului curmă activitatea respectivă.

Semnul distinctiv al infracțiunii continue constă în aceea că acțiunea infracțională, prin natura ei, continuă, durează în timp, fără a se cere o hotărâre pentru a prelungi această durată. În caza de față, constituirea grupului infracțional s-a realizat o singură dată și el și-a continuat activitatea în timp, în mod natural, fără o hotărâre pentru a prelungi această durată. Aceasta, spre deosebire de infracțiunea continuată care atrage aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și care presupune realizarea mai multor acțiuni infracționale, la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale. Sub acest aspect recursul parchetului este fondat urmând a fi admis. Cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs, instanța de recurs constată că în absența unor probe certe care să dovedească primirea sumei de 1000 euro de către inculpatul C.D.L.

de la numitul J.A.S., în mod corect primele instanțe nu au dispus confiscarea acestei sume de la inculpat, considerând că dubiul creat cu privire la suma de bani și la primirea acesteia, profită inculpatului potrivit principiului „in dubio pro reo”. Înalta Curte apreciază, ca neîntemeiat, și ultimul motiv de recurs formulată de parchet, privitor la reținerea în cauză de circumstanțe atenuante, întrucât este cert că inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, au dat dovadă de sinceritate pe tot parcursul procesului și au regretat comiterea faptelor. Conduita bună a inculpaților înainte de comiterea infracțiunii cât și conduita corectă a acestora după comiterea infracțiunii, justifică pe deplin reținerea în cauză a circumstanțelor atenuante.

B. Cu privire la primul motiv de recurs formulat de inculpați, referitor la competența organului de urmărire penală care putea să efectueze urmărirea penală în cauză, instanța de recurs constată că, aceasta revenea D.I.I.C.O.T. – S.T. Mehedinți, în raport de locul săvârșirii faptei. Întrucât faptele comise de inculpați au fost săvârșite și s-au produs rezultate numai pe teritoriul statului român, nu au un caracter transnațional pentru a atrage competența structurii centrale a D.I.I.C.O.T., potrivit art. 12 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 508/2004, așa cum susține apărătorul inculpaților. Nefondat este și motivul de recurs formulat de inculpatul C.D.L. privind greșita confiscare a autoturismului BMW, susținând că autoturismul este înregistrat pe numele lui T.C.

Din actele depuse la dosar, în apel, rezultă cu certitudine că inculpatul a cumpărat autoturismul de la T.C., acesta primind prețul și predând posesia bunului. Cum, în materia vânzării bunurilor mobile proprietatea bunului vândut se transferă în momentul predării posesiei bunului, ceea ce în cazul de față s-a și întâmplat, proprietarul autoturismului a devenit inculpatul C.D.L., chiar dacă bunul a rămas înregistrat în circulație pe numele vechiului proprietar. De altfel inculpatul C.D.L. s-a comportat ca un adevărat proprietar al autoturismului, folosindu-l în permanență și în interes personal. Deși motivele de recurs formulate de inculpați apar, ca nefondate, așa cum s-a arătat, ele vor fi admise sub aspectul înlăturării din încadrarea juridică prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Concluzionând, față de toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul parchetului și recursurile inculpaților C.D.L. și M.F. numai pentru cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., va casa decizia recurată și sentința penală a primei instanțe în partea privind greșita încadrare a faptei prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, prin reținerea art. 41 – art. 42 C. pen., text, a cărei aplicare o va înlătura. Potrivit art. 88 C. pen. și art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților M.F. și C.D.L., reținerea și arestul preventiv de la 26 mai 2007, la 3 iunie 2008. Având în vedere și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpații M.F. și C.D.F. împotriva deciziei penale nr. 38 din 4 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Casează decizia sus arătată și sentința penală nr. 294 din 2 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți cu privire la inculpații M.F. și C.D.F. numai în partea privind greșita încadrare juridică a faptei prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, prin reținerea art. 41 – art. 42 C. pen., text, a cărui aplicare o înlătură. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților M.F. și C.D.L. reținerea și arestul preventiv de la 26 mai 2007, la 3 iunie 2008. Menține restul dispozițiilor hotărârilor recurate.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.A., în sumă de 100 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Onorariul pentru interpretul de limbă arabă, se va avansa din fondul înaltei Curți de Casație și Justiție. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 iunie 2008.