ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 456/2007
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 456/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1071
din 15 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în
dosarul nr. 26481/3/2006, inculpatul G.T.L. a fost condamnat, în baza art. 2 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu
aplicarea art. 33 lit. a) și 37 lit. b) C. pen., la 5 ani închisoare, cu
aplicarea art. 71 și 64 lit. a) C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 65 raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen. și în baza art. 4
alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 C. pen., art. 34 lit.
b) C. pen., la un an și 6 luni închisoare; a contopit pedepsele, inculpatul
urmând să execute pedeapsa mai grea, de 5 ani închisoare și interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 65 raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen.,
după executarea pedepsei. A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus
prevenția de la 2 iunie 2006 la zi.
Inculpatul P.F. a fost
condamnat, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea
art. 99 C. pen., art. 74, 76 C. pen., la un an și 6 luni închisoare, cu
aplicarea art. 71 și 64 C. pen.
A menținut starea de arest a
inculpatului și a dedus prevenția de la 2 iunie 2006, la zi.
A confiscat cantitatea de
0,75 grame heroină în vederea arderii.
S-a reținut în fapt că, la
data de 1 iunie 2006, inculpatul G.T.L. a vândut martorilor denunțători S.S.A.
și D.M.I., două doze de heroină cu suma de un milion lei și a mai deținut o
altă doză de heroină pe care urma să o vândă numitului P.S.M., de la care
primise deja suma de 500.000 lei.
S-a mai reținut că același
inculpat a deținut asupra sa două seringi hipodermice prezentând urme de
heroină.
Referitor la inculpatul P.F.,
instanța a reținut că la data de 2 iunie 2006, a vândut inculpatului G.T.L.,
patru doze de heroină contra sumei de 2.500.000 lei și a mai deținut în
locuința sa cantitatea de 1 gr. heroină destinată vânzării.
Împotriva sentinței penale a
primei instanțe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și
inculpații.
Parchetul a criticat
hotărârea pentru neconcordanța dintre minută și dispozitivul sentinței în ceea
ce privește pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, aplicată
inculpatului G.T.L., precum și referitor la cel de-al doilea prenume al
inculpatului consemnat în minută ca fiind L., iar în dispozitivul hotărârii, R.
Alte critici au vizat
omisiunea reținerii în favoarea aceluiași inculpat a dispozițiilor art. 16 din
Legea nr. 143/2000 și greșita aplicare a prevederilor art. 33 C. pen.
În ceea ce-l privește pe
inculpatul P.F., parchetul critică hotărârea primei instanțe sub aspectul
încadrării juridice a faptelor comise de acesta, dar și pentru greșita reținere
în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 75 C.
pen.
În fine, o ultimă critică
vizează omisiunea confiscării în întregime a cantităților de drog rămase după
efectuarea analizelor de laborator.
În apelul său, inculpatul G.T.L.
a solicitat diminuarea pedepsei aplicate, prin aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000,
înlăturarea neconcordanței dintre minută și dispozitiv, precum și a
dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.
Apelul declarat de
inculpatul P.F. a vizat modalitatea de executare a pedepsei aplicate,
solicitând aplicarea dispozițiilor art. 81 – art. 82 C. pen.
Prin decizia penală nr. 775/
a din 02 noiembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și
pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de Parchetul
de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul G.T.L. împotriva sentinței
penale nr. 1071 din 15 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția
I penală, în dosarul nr. 2648/3/2006.
A desființat în parte
sentința penală nr. 1071 din 15 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul
București, secția I penală în dosarul nr. 2648/3/2006.
I. În baza art. 2 alin. (1)
și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16
din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul
G.T.L. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64
lit. a) și b) C. pen.
A făcut aplicarea
dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata executării
pedepsei.
În baza art. 4 din Legea nr.
143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. b) C.
pen., a condamnat pe același inculpat la un an închisoare.
A făcut aplicarea
dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe durata executării
pedepsei.
În baza art. 33 și 34 C.
pen., a contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute în final
pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A făcut aplicarea
dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata executării
pedepsei.
A menținut starea de arest a
inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la 2 iunie 2006 la
zi.
II. În baza art. 2 alin. (1)
și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 C. pen., art. 74 lit. a) și
c) și art. 76 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.F. la un an și 6
luni.
A făcut aplicarea
dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata executării
pedepsei.
A menținut starea de arest a
inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la 2 iunie 2006 la
zi.
În baza art. 17 alin. (1) și
art. 18 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 18 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea
cantității de 1,13 grame heroină în amestec cu cafeină și griseofulvin, în
vederea distrugerii.
În baza art. 169 alin. (1) C.
proc. pen., a dispus restituirea către inculpatul G.T.L. a sumei de 2.410.000
lei și a telefonului marca NOKIA 6510 și către inculpatul P.F. a sumelor de
1290 lei, 1105 lei și 700 euro, precum și a telefoanelor mobile, sume de bani
și obiecte ridicate cu ocazia perchezițiilor efectuate.
A menținut celelalte
dispoziții ale sentinței apelate.
A respins apelul
inculpatului P.F., ca nefondat, și l-a obligat la 50 lei cheltuieli judiciare
către stat.
Decizia instanței de apel a
fost atacată cu recurs de inculpați care, în esență, au reiterat criticile din
apel, întemeindu-se pe dispozițiile art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
și au solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, recurentul inculpat P.F.
susținând că în ceea ce-l privește se justifică suspendarea condiționată a
executării pedepsei.
Inculpatul recurent G.T.L. a
criticat ambele hotărâri pronunțate și pentru greșita consemnare a unuia dintre
prenumele sale ca fiind R. în loc de L.
Înalta Curte, verificând
hotărârile atacate în raport cu criticile invocate, cât și din oficiu, în
limitele prevăzute de art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., constată că
recursul declarat de inculpatul G.T.L. este în parte întemeiat, respectiv în
ceea ce privește greșita consemnare a unuia dintre prenumele sale.
Astfel, cum rezultă din
actele dosarului, cel de-al doilea prenume al inculpatului G.T. este L. și nu R.,
cum din eroare s-a reținut, astfel că, urmează a admite recursul declarat,
casând hotărârile pronunțate numai sub acest aspect.
Cât privește critica comună
a celor doi recurenți, referitoare la individualizarea pedepselor aplicate,
apreciate ca fiind prea aspre, Înalta Curte constată că la dozarea pedepselor
aplicate, instanța de apel a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72
C. pen., acordând eficiența cuvenită atât gradului de pericol social concret al
faptelor comise, împrejurărilor în care s-au consumat infracțiunile, dar și
circumstanțele personale ale inculpaților și reținând în favoarea inculpatului G.T.L.
dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, iar în favoarea inculpatului minor
P.F., dispozițiile art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., a
coborât pedepsele aplicate de prima instanță sub minimul special prevăzut de
textul de lege incriminator.
Așa fiind, Înalta Curte
apreciază că o nouă reindividualizare a acestei pedepse nu se justifică, atât
sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, pedepsele aplicate
de instanța de control judiciar fiind în măsură să satisfacă scopul prevăzut de
art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente,
urmează ca recursul declarat de inculpatul G.T.L. să fie admis numai în
limitele arătate, iar cel al inculpatului P.F. să fie respins conform art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 88 C. pen., se
va deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive pentru fiecare
inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192
alin. (2) C. proc. pen. și, respectiv, 192 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
inculpatul G.T.L. împotriva deciziei penale nr. 775/ A din 2 noiembrie 2006 a
Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de
familie.
Casează decizia penală
atacată și sentința penală nr. 1071 din 15 septembrie 2006 a Tribunalului
București, secția I penală, numai cu privire la eroarea materială strecurată,
referitoare la cel de-al doilea prenume al inculpatului, în sensul că acesta
este L. și nu R., care din eroare s-a consemnat în hotărârile casate.
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de inculpatul P.F. împotriva aceleiași decizii penale nr. 775/
A din 2 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și
pentru cauze cu minori și de familie.
Deduce din pedepsele
aplicate inculpaților G.T.L. și P.F., timpul arestării preventive de la 2 iunie
2006 la zi.
Obligă pe recurentul
inculpat P.F. să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 26 ianuarie 2007.