ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 456/2007

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1071 din 15 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 26481/3/2006, inculpatul G.T.L. a fost condamnat, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și 37 lit. b) C. pen., la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen. și în baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., la un an și 6 luni închisoare; a contopit pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa mai grea, de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei.

A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția de la 2 iunie 2006 la zi. Inculpatul P.F. a fost condamnat, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 C. pen., art. 74, 76 C. pen., la un an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen. A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția de la 2 iunie 2006, la zi. A confiscat cantitatea de 0,75 grame heroină în vederea arderii. S-a reținut în fapt că, la data de 1 iunie 2006, inculpatul G.T.L. a vândut martorilor denunțători S.S.A. și D.M.I., două doze de heroină cu suma de un milion lei și a mai deținut o altă doză de heroină pe care urma să o vândă numitului P.S.M., de la care primise deja suma de 500.000 lei.

S-a mai reținut că același inculpat a deținut asupra sa două seringi hipodermice prezentând urme de heroină. Referitor la inculpatul P.F., instanța a reținut că la data de 2 iunie 2006, a vândut inculpatului G.T.L., patru doze de heroină contra sumei de 2.500.000 lei și a mai deținut în locuința sa cantitatea de 1 gr. heroină destinată vânzării. Împotriva sentinței penale a primei instanțe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații. Parchetul a criticat hotărârea pentru neconcordanța dintre minută și dispozitivul sentinței în ceea ce privește pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, aplicată inculpatului G.T.L., precum și referitor la cel de-al doilea prenume al inculpatului consemnat în minută ca fiind L., iar în dispozitivul hotărârii, R. Alte critici au vizat omisiunea reținerii în favoarea aceluiași inculpat a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 și greșita aplicare a prevederilor art. 33 C. pen.

În ceea ce-l privește pe inculpatul P.F., parchetul critică hotărârea primei instanțe sub aspectul încadrării juridice a faptelor comise de acesta, dar și pentru greșita reținere în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 75 C. pen. În fine, o ultimă critică vizează omisiunea confiscării în întregime a cantităților de drog rămase după efectuarea analizelor de laborator. În apelul său, inculpatul G.T.L. a solicitat diminuarea pedepsei aplicate, prin aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, înlăturarea neconcordanței dintre minută și dispozitiv, precum și a dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. Apelul declarat de inculpatul P.F. a vizat modalitatea de executare a pedepsei aplicate, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 81 – art. 82 C. pen.

Prin decizia penală nr. 775/ a din 02 noiembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul G.T.L. împotriva sentinței penale nr. 1071 din 15 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 2648/3/2006. A desființat în parte sentința penală nr. 1071 din 15 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală în dosarul nr. 2648/3/2006. I. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul G.T.L.

la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei. În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la un an închisoare. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 33 și 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei.

A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la 2 iunie 2006 la zi. II. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 C. pen., art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.F. la un an și 6 luni. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei. A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la 2 iunie 2006 la zi. În baza art. 17 alin. (1) și art. 18 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 18 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea cantității de 1,13 grame heroină în amestec cu cafeină și griseofulvin, în vederea distrugerii.

În baza art. 169 alin. (1) C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpatul G.T.L. a sumei de 2.410.000 lei și a telefonului marca NOKIA 6510 și către inculpatul P.F. a sumelor de 1290 lei, 1105 lei și 700 euro, precum și a telefoanelor mobile, sume de bani și obiecte ridicate cu ocazia perchezițiilor efectuate. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. A respins apelul inculpatului P.F., ca nefondat, și l-a obligat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat. Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de inculpați care, în esență, au reiterat criticile din apel, întemeindu-se pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și au solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, recurentul inculpat P.F.

susținând că în ceea ce-l privește se justifică suspendarea condiționată a executării pedepsei. Inculpatul recurent G.T.L. a criticat ambele hotărâri pronunțate și pentru greșita consemnare a unuia dintre prenumele sale ca fiind R. în loc de L. Înalta Curte, verificând hotărârile atacate în raport cu criticile invocate, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de inculpatul G.T.L. este în parte întemeiat, respectiv în ceea ce privește greșita consemnare a unuia dintre prenumele sale. Astfel, cum rezultă din actele dosarului, cel de-al doilea prenume al inculpatului G.T. este L. și nu R., cum din eroare s-a reținut, astfel că, urmează a admite recursul declarat, casând hotărârile pronunțate numai sub acest aspect.

Cât privește critica comună a celor doi recurenți, referitoare la individualizarea pedepselor aplicate, apreciate ca fiind prea aspre, Înalta Curte constată că la dozarea pedepselor aplicate, instanța de apel a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., acordând eficiența cuvenită atât gradului de pericol social concret al faptelor comise, împrejurărilor în care s-au consumat infracțiunile, dar și circumstanțele personale ale inculpaților și reținând în favoarea inculpatului G.T.L. dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, iar în favoarea inculpatului minor P.F., dispozițiile art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., a coborât pedepsele aplicate de prima instanță sub minimul special prevăzut de textul de lege incriminator.

Așa fiind, Înalta Curte apreciază că o nouă reindividualizare a acestei pedepse nu se justifică, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, pedepsele aplicate de instanța de control judiciar fiind în măsură să satisfacă scopul prevăzut de art. 52 C. pen. Pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de inculpatul G.T.L. să fie admis numai în limitele arătate, iar cel al inculpatului P.F. să fie respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive pentru fiecare inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. și, respectiv, 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul G.T.L. împotriva deciziei penale nr. 775/ A din 2 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 1071 din 15 septembrie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la eroarea materială strecurată, referitoare la cel de-al doilea prenume al inculpatului, în sensul că acesta este L. și nu R., care din eroare s-a consemnat în hotărârile casate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.F. împotriva aceleiași decizii penale nr. 775/ A din 2 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților G.T.L. și P.F., timpul arestării preventive de la 2 iunie 2006 la zi. Obligă pe recurentul inculpat P.F. să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2007.