ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6521/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 741 din 19 iunie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpata V.I. din art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și din art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în art. 4 alin. (2) din aceeași lege, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. d) C. pen., instanța a dispus condamnarea inculpatei V.I.

la 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 2 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., sau contopit pedepsele aplicate inculpatei, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a computat prevenția de la 13 septembrie 2005 la zi, menținându-se starea de arest a inculpatei. Potrivit art. 17 alin. (1) din legea nr. 143/2000 combinat cu dispozițiile art. 118 lit. e) C. proc.

pen., s-a dispus confiscarea cantității de 6,5 gr. de heroină. S-a dispus restituirea către S.C. a sumei de 470 Ron și a sumei de 20 Euro cât și a telefonului marca Nokia 6.100, iar către S.M.L. a telefoanelor mobile Nokia 8310 și marca Siemens A 57, sume depuse la camera de corpuri delicte. În sfârșit a fost consumată cantitatea de 0,17 gr. heroină în procesul analizelor de laborator. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în data de 8 septembrie 2005, martora cu identitate protejată S.M. a formulat denunț, împotriva inculpatei afirmând că aceasta se ocupă de trafic de droguri la locuința sa din comuna Tunari. La data de 13 septembrie 2005 în urma unei percheziției domiciliare s-au găsit două doze de heroină, despre care martora U.F.

a arătat că-i aparțin fiind cumpărate de la inculpată, iar în spatele imobilului, în curte ascunsese 198 doze cu heroină deținute pentru cursul propriu și în vederea vânzării. S-a mai reținut din probele administrate în cauză că inculpata vindea diverșilor consumatori heroina. Faptul că martorele U.F. și S.M.L. au revenit ulterior asupra declarațiilor, s-a stabilit că este lipsit de relevanță scopul fiind de a fi absolvite de răspundere penală. S-a mai constatat că inculpata a mai fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat fiind arestată la 5 iulie 1994 și liberată la 2 septembrie 1994, rearestată la 5 iunie 1999 și liberată condiționat la 11 aprilie 2000 având un rest de neexecutat de pedeapsă de 359 zile, încât faptele deduse judecății au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel solicitând achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există iar în subsidiare reducerea pedepsei. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 648/ A din 11 septembrie 2006 a respins, ca nefondat, apelul inculpatei. S-a dedus prevenția și a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare. Împotriva acestei hotărâri pronunțate de instanța de control judiciar inculpata a formulat recurs. Curtea, analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu potrivit dispozițiilor art. 385 9 pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen., constată că recursul formulat este nefondat.

Așa cum s-a arătat vinovăția inculpatei este pe deplin demonstrată de constatările procesului verbal de percheziție coroborat cu declarațiile martorelor S.M., U.F. și S.M. care au susținut că inculpata comercializa substanțe de tipul celor găsite la domiciliu. Cantitatea mare de droguri găsită în locuința, coroborată cu declarațiile potrivit cărora martorele au susținut că-și procurau droguri de la inculpata, demonstrează, că acesta este nu numai consumatoare dar și traficantă încât apărarea acesteia în sensul că nu s-a ocupat niciodată cu traficarea drogurilor și ca atare fapta nu există și se impune achitarea, nu poate fi primită. Examinând cauza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., Curtea constată următoarele: Solicitarea inculpatei de a i se reduce pedepsele, este nefondată instanța de fond făcând o justă individualizare în condițiile existenței unui concurs între circumstanțele personale și starea de recidivă postcondamnatorie. Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata V.I. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 13 septembrie 2005 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata V.I. împotriva deciziei penale nr. 648/A din 11 august 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 13 septembrie 2005 la 7 noiembrie 2006. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2006.