ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2528/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1520

din 7 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalui București, secția l penală, în

baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen., art. 74, art. 76 C. pen. și art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul

D.C.V., la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C.

pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 raportat Ia art. 64

lit. a) și b) C. pen.;

S-a menținut starea de arest

a inculpatului.

S-a dispus restituirea sumei

de 366 RON și a dispus confiscarea telefonului mobil Nokia 6100.

În baza art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74, 76 lit. a) C. pen., a condamnat

pe inculpatul M.V., la 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 65 și 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dispus suspendarea sub

supraveghere a pedepsei aplicate pe o perioadă de încercare de 6 ani și 6 luni

și 2 ani și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 Iit. a) și b) C. pen.

A dispus aplicarea

dispozițiilor art. 86

3

C. pen.

A pus în vedere dispozițiile

art. 86

3

pct. 4 C. pen., privind revocarea suspendării sub

supraveghere.

A dedus prevenția de la 4

mai 2006 la zi și a dispus punerea de îndată a inculpatului, dacă nu este

arestat în altă cauză.

S-a confiscat de la inculpat

un telefon Nokia 600 și a dispus confiscarea în vederea arderii a 0,29 grame

heroină rămasă după expertiză.

Au fost obligați inculpații

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanta de fond a retinut că, în urma unor autodenunțuri a martorelor S.A. și

G.A. s-a organizat în data de 4 mai 2006 un flagrant prin capcanarea banilor,

care au fost predați numitei S.A. de către organele de poliție.

Aceasta, însoțită de martora

denunțătoare G.A., s-a deplasat în zona Europa, s-au întâlnit cu inculpatul M.V.,

i-au cerut droguri, acesta l-a sunat pe inculpatul D.C., care i-a predat cele

două doze,care la rândul lor au fost predate martorelor denunțătoare.

Inculpatul M.V. a dat banii

martorului C.N. pentru a-i schimba, apoi i-a predat inculpatului D.C., acesta

recunoscând că este consumator, dar i-a mai mult pentru a și vinde, iar

inculpatul M.V. a recunoscut că folosea drogurile luate de la inculpatul D.C.

În data de 4 mai 2006 a fost

rugat de un prieten și, pentru a obține un comision, a intermediat vânzarea a

două doze luate de la inculpatul D.C.

Situația, de fapt, a fost

reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces - verbal de consemnare

denunțuri, proces - verbal de înseriere bani, procese - verbale percheziții,

proces - verbal prindere în flagrant, verificare registru apeluri al telefonului

Nokia 6100, depoziții denunțătoare, declarații martori, declarații inculpați.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul D.C.V., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând

reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, în raport de

atitudinea sinceră manifestată în ambele faze ale procesului penal, precum și

de împrejurarea că la data comiterii faptei avea un loc de muncă.

Prin decizia penală nr.

nr. 61 din 9 februarie 2007

a Curții de Apel București, secția I penală, s-a

admis apelul declarat de inculpatul D.C.V.

împotriva sentinței penale nr. 1.520 din 7 decembrie 2006 pronunțată de

Tribunalul București, sectia l penală, în dosarul nr. 35.533/3/2006. A fost

desființată în parte sentința penală apelată și rejudecând, în fond:

În temeiul art. 88 C. pen.,

a dedus reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la data de 4 mai 2006

la zi.

În temeiul art. 357 lit. e) C.

proc. pen., a dispus restituirea către inculpat a telefonului mobil marca Nokia

6100 aflat la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. - S.C.J.E.O., potrivit

dovezii seria AT nr. 0019417.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței apelate.

S-a dedus prevenția de la 4

mai 3006 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

Pentru a decide astfel,

instanța de prim control judiciar, analizând sentința apelată prin prisma

criticii formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept

conform art. 371 C. proc. pen., a constatat că prima instanță a reținut corect

situația de fapt pe baza probatoriului administrat, atât în cursul urmăririi

penale, cât și al cercetării judecătorești, efectuată în cauză, în sensul că

apelantul-inculpat se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de

droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 Iit. b) C. pen., constând în aceea că în ziua de 4 mai 2006

a vândut inculpatului M.V. două doze de heroină în schimbul sumei de 100 lei,

deținând totodată trei doze de heroină destinate comercializării.

Instanța fondului i-a

aplicat apelantului-inculpat o pedeapsă coborâtă la nivelul minimului special,

reținând în favoarea acestuia circumstanța atenuantă a atitudinii sincere, cu

toate că se afla în stare de recidivă postexecutorie.

S-a constatat că apelul

inculpatului este însă întemeiat sub alte aspecte, respectiv al omisiunii

primei instanțe de a face aplicarea art. 88 C. pen. și în privința

apelantului-inculpat, aspect care va fi îndreptat în apelul inculpatului.

De asemenea, s-a reținut că

se impune restituirea către apelantul-inculpat a telefonului mobil ridicat de

către lucrătorii de poliție cu prilejul flagrantului, deoarece utilizarea

telefonului mobil nu a servit în mod nemijlocit la realizarea laturii obiective

a infracțiunii, contactul dintre inculpați putându-se realiza prin orice alt

mijloc de comunicare.

Împotriva deciziei instanței

de prim control judiciar, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, care, prin

apărător a invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art 385

9

14 C. proc. pen., reiterând solicitarea formulată și în fața instanței de apel,

respectiv reindividualizarea pedepsei, prin reducerea cuantumului acesteia.

Înalta Curte, examinând cauza

prin prisma motivelului de recurs invocat și din oficiu, potrivit dispozițiilor

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul nu este

fondat, urmând a fi respins pentru considerentele următoare:

Potrivit dispozițiilor art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse

greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte

limite decât cele prevăzute de lege.

În recursul declarat de

inculpatul

D.C.V.

s-a invocat acest caz de

casare, teza I.

Examinând actele dosarului,

Înalta Curte reține că nu are incidență, în cauză, cazul de casare indicat,

pedeapsa aplicată recurentului inculpat fiind bine individualizată în raport cu

prevederile art. 72 C. pen.

Astfel, pedeapsa de 5 ani

închisoare aplicată inculpatului de instanța de fond a fost stabilită cu

respectarea tuturor criteriilor de individualizare și nu se impune a fi redusă,

întrucât atitudinea sinceră a inculpatului, a fost avută în vedere, ca

circumstanță atenuantă, și a determinat

o coborâre a pedepsei aproape de minimul special, în

condițiile în fapta a fost săvârșită în stare de recidivă.

De asemenea, se constată că

pedeapsa, astfel cum a fost stabilită, este în măsură să asigure scopul preventiv

și educativ al pedepsei, prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente, în

conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a

se respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C.V.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 4 mai

2006, la 10 mai 2007.

Totodată, în baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.C.V. împotriva deciziei nr. 61 din 9

februarie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

durata reținerii și arestării preventive de la 4 mai 2006, la 10 mai 2007.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 mai 2007.