ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 637/2008

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Galați,

reclamanta SC E.E.B. SRL Galați, prin lichidator judiciar D.S., a solicitat

anularea Deciziei nr. 122 din 17 iulie 2006 emisă de pârâtul M.F.P. - A.N.A.F.

Prin sentința civilă nr. 11

din 30 ianuarie 2007, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ

și fiscal,a a anulat ca netimbrată acțiunea reclamantei, reținând că i-a fost

pusă în vedere achitarea taxei judiciare în cuantumul legal datorat.

Împotriva sentinței sus menționate

a declarat recurs SC E.E.B. SRL Galați, prin lichidator judiciar D.S., motivând

că potrivit Legii nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, acțiunile

formulate de lichidatorul judiciar sunt scutite de plata taxei de timbru.

Prin Decizia nr. 2528 din 16

mai 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a anulat recursul declarat de SC E.E.B. SRL Galați

prin lichidator judiciar D.S. împotriva sentinței civile nr. 11 din 30 ianuarie

2007 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

netimbrat.

Pentru a pronunța această

soluție, Înalta Curte a constatat neîndeplinirea de către recurentă a

obligației de plată anticipată a taxei judiciare de timbru și a timbrului

judiciar. S-a apreciat de către instanță că obiectul cererii reclamantei - intimate

nu se încadrează printre acțiunile scutite de la plata taxelor de timbru,

conform dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006, fiind vorba de obligații bugetare

stabilite prin procesul - verbal încheiat de Garda Financiară Centrală.

Împotriva deciziei

sus-menționate a formulat contestație în anulare SC E.E.B. SRL Galați prin

lichidator judiciar D.S.

Invocând în drept, ca temei

legal al contestației în anulare formulate, prevederile art. 318 teza a I-a C.

proc. civ., contestatoarea recurentă și-a motivat calea de atac promovată,

arătând că, în opinia sa, motivarea instanței în sensul de a dispune obligarea

sa la plata taxei de timbru nu corespunde prevederilor legale incidente.

Contestatoarea consideră că

dispozițiile art. 77 din Legea insolvenței nr. 85/2006, nu prevăd nici o

excepție privind scutirea de la plata taxei de timbru, stipulând că toate

acțiunile introduse de lichidatorul judiciar în aplicarea dispozițiilor

respectivei legi, sunt scutite de taxa de timbru.

Astfel, apreciază

contestatoarea, creanța bugetară stabilită și contestată în cauza de față se

încadrează în categoria acțiunilor ce se cer a fi formulate de lichidatorul

judiciar, în cadrul atribuțiilor ce-i sunt conferite prin Legea nr. 85/2006,

fiind în consecință scutite de plata taxei de timbru, contrar celor reținute de

Înalta Curte prin decizia atacată, urmare a unei greșeli materiale, în sensul

prevăzut de art. 318 teza a I-a C. proc. civ.

Înalta Curte, examinând

prezenta contestație în anulare, întemeiată pe prevederile art. 318 teza a I-a C.

proc. civ., în raport de conținutul deciziei atacate și de prevederile legale

incidente, reține că nu este întemeiată, în considerarea celor în continuare

arătate.

Contestația în anulare, cale

extraordinară de atac, de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile

prevăzute în art. 317 C. proc. civ. (necompetență sau vicii vizând procedura

citării) și art. 318 C. proc. civ. (greșeală materială sau nepronunțarea asupra

unui motiv de recurs), iar nu pentru greșita aplicare și apreciere a probelor,

sau a legii incidente, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibil a fi

invocate numai pe calea recursului, nu și în cadrul contestației în anulare.

După cum s-a consacrat în

doctrină dar și în jurisprudența în materie, în sensul textului de lege sus

citat „greșeala materială” semnifică acea greșeală de procedură pe care

instanța o comite prin confundarea unor elemente importante sau a unor date

materiale, ce determină soluția pronunțată, dar nu și greșelile de judecată, de

apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale.

În raport de cele învederate

rezultă cu evidență că în cauza de față nu se poate vorbi de o greșeală

materială comisă de instanța de recurs câtă vreme soluția pronunțată de aceasta

a fost rezultatul unei interpretări a prevederilor legale incidente, astfel

după cum s-a și motivat, în concret, prevederi pe baza cărora instanța de

recurs, stabilind natura juridică a cauzei a determinat și taxa de timbru legal

datorată.

Față de cele arătate rezultă

că nu poate fi primită contestația în anulare, pe temeiul legal invocat, astfel

că în baza art. 320 C. proc. civ., va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de SC E.E.B. SRL Galați, prin lichidator judiciar D.S.,

împotriva Deciziei nr. 2528 din 16 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 19 februarie 2008.