ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1030/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1030/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând

asupra recursului declarat de condamnatul P.C. împotriva sentinței penale nr.

507 din 6 decembrie 2012 constată:

Prin sentința penală nr. 507 din

6 decembrie 2012 Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondată, cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul condamnat P.C.,

încarcerat în prezent în Penitenciarul Jilava.

A obligat

petentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a

pronunța sentința penală nr. 507/2012 Curtea de apel a reținut că fapta pentru

care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 ani închisoare, prin sentința

penală nr. 1517 din 30 noiembrie 2005 a Tribunalului București, secția I penală,

definitivă prin Decizia penală nr. 2766 din 03 mai 2006 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 lit. c) C. pen. și

art. 80 C. pen. cu referire la art. 76 lit. a)) C. pen. este concurentă cu

faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 363 din 13

aprilie 2010, așa cum a reținut și Judecătoria Sectorului 1 București, care a

dispus contopirea pedepselor, după repunerea în individualitatea lor a tuturor

pedepselor aplicate prin mai multe sentințe, pentru fapte concurente.

De asemenea,

fapta pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 170 din 20

aprilie 2011 a Curții de Apel București este concurentă cu faptele pentru care

a fost condamnat petentul prin sentința penală nr. 363/2010, pronunțată de

Judecătoria Sectorului 1 București, însă Curtea a constatat că în raport de

sentința penală nr. 1517 din 30 noiembrie 2005 a Tribunalului București, secția

I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2766 din 03 mai 2006 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, acea hotărâre constituie de asemenea și primul termen

al recidivei reținute de Curte la aplicarea pedepsei, împrejurare care

împiedică aplicarea dispozițiilor relative la concursul de infracțiuni, în

pofida faptului că faptele sunt concurente de vreme ce pedeapsa aplicată pentru

una dintre infracțiunile concurente a fost deja contopită anterior cu alte

pedepse în raport de care s-a reținut starea de recidivă la condamnarea

ulterioară, neputând coexista și recidiva și concursul de infracțiuni, care

implică tratamente juridice sancționatorii diferite, primul termen al recidivei

fiind constituit din prima condamnare care era definitivă în raport de cele

două fapte săvârșite ulterior.

Față de aceste

considerente, Curtea a apreciat că, în mod corect, s-a dedus prevenția și s-a

dispus contopirea cu restul rămas neexecutat din sentința penală din 2005 a

Tribunalului București și nu se impune deducerea întregii prevenții și a

perioadei în care inculpatul a executat pedeapsa de 7 ani aplicată prin

sentința Tribunalului București, perioadă care a fost avută în vedere la

condamnarea aplicată de Curte prin reținerea stării de recidivă.

De asemenea

instanța a reținut că prin sentința penală nr. 363 din 13 aprilie 2010,

Judecătoria Sectorului 1 București a dispus în baza art. 86 alin. (1) din

O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 13 și 37 lit. a) C. pen. a

condamnat pe inculpatul P.C., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice fără permis de

conducere.

În baza art.

293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe

același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de fals privind identitatea.

A constatat că

infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sunt

concurente cu infracțiunile ale căror pedepse au fost contopite prin sentința

penală nr. 388 din 01 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovita, secția

penală, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 18 octombrie 2007.

A descontopit

pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința

penală nr. 388 din 01 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovita, secția

penală, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 18 octombrie 2007, în

pedepsele componente: pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 1517 din 30 noiembrie 2005 a Tribunalului București, secția I penală,

definitivă prin Decizia penală nr. 2766 din 03 mai 2006 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 lit. c)

C. pen. și art. 80 C. pen. cu referire la art. 76 lit. a) C. pen., pedeapsa de

1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 197 din 04 februarie 2005 a

Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 982 din

07 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

A menținut

măsura revocării liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 560 din 11 octombrie 2000 a Tribunalului

București, definitivă prin Decizia penală nr. 3393 din 27 iunie 2001 a Curții

Supreme de Justiție.

În baza art. 36

alin. (1) C. pen., art. 33 lit. a)) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35

alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. 195/2002 republicată cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. - aplicate prin prezenta, cu pedepsele de 7 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu art. 37 lit. a) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 aplicată

prin sentința penală nr. 1517/30 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul

București, secția I penală, rămasă definitivă prin Decizia penala nr. 2766 din 03

mai 2006 a Înaltei Curți de Casație de Justiție și respectiv 1 an închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr.

195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. aplicate prin sentința penală nr.

197 din 04 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București,

rămasă definitivă prin Decizia penala nr. 982 din 07 iunie 2005 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea

mai grea de 7 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, în final

inculpatul având de executat 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71

alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 36

alin. (3) C. pen. a dedus perioada executată din pedeapsa aplicată prin

prezenta hotărâre, de la 22 aprilie 2005 la 17 noiembrie 2009. în baza art. 35

alin. (4) C. pen. a menținut pe lângă pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului

prin prezenta hotărâre, măsura confiscării cantității de 0,80 grame heroină în

amestec cu cofeină depusă la I.G.P. - D.G.C.C.O.A. - Laboratorul de analize

fîzico-chimice droguri, dispusă în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 prin sentința penală nr. 1517 din 30 noiembrie 2005 pronunțată de

Tribunalul București, secția I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală

nr. 2766 din 03 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. A anulat

mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 557 din 18 octombrie 2007 emis

de Tribunalul Dâmbovița și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a

pedepsei închisorii aplicată prin prezenta hotărâre.

Prin sentința

penală nr. 170 din data de 21 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I

penală, s-a dispus, în ceea ce îl privește pe inculpatul P.C., petentul din

cauza de față, următoarele: în baza art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1),

lit. c) și alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) din C. pen., a condamnat pe inculpatul

P.C. la 4 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) - 64 alin.

(1), lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. în baza art. 65 C. pen., a

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza

a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei

principale. în baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat liberarea condiționată

dispusă prin sentința penală nr. 1048 din 12 noiembrie 2009 a Judecătoriei

Moreni, definitivă prin nerecurare, pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat

de 886 zile, din pedeapsa de 7 ani, aplicată prin sentința penală nr. 1517 din 30

noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, (Dosar

nr. 3842/2005), definitivă prin Decizia penală nr. 2766 din 30 mai 2006 a Înaltei

Curții de Casație și Justiție, rest pe care l-a contopit cu

pedeapsa aplicată în prezenta cauză, astfel că inculpatul P.C. va executa, în

final, pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) -

64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. în baza art. 65 C. pen.,

a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza

a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei

principale.

În baza art.

350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a

inculpatului P.C.

În baza art. 88

C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării

preventive de la 05 iulie 2010, la zi, 20 aprilie 2011, inclusiv.

În baza art. 17

alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea, în

vederea distrugerii, cantității de 0,30 grame heroină indisponibilizată la

I.G.P.R., conform dovezii (fila 163 vol. II d.u.p.).

În baza art. 17

alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 118 lit. a) C. pen., a

dispus confiscarea de la inculpat, în folosul statului, a sumei de 150 lei,

provenită din vânzarea drogurilor.

Împotriva

sentinței penale nr. 507 din 06 decembrie 2012 a declarat recurs condamnatul P.C.

solicitând contopirea pedepselor aplicate prin hotărâri anterioare.

Înalta Curte

urmează să admită calea de atac formulată pentru următoarele considerente:

Din datele

referitoare la mandatele de executare a pedepsei emise pe numele condamnatului P.C.

rezultă că acesta are de executat pedepsele aplicate prin sentința penală nr.

363/2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București (24 august 2010

- 28 iulie

2013) și sentința penală nr. 170/2011 a Curții de Apel București (29 iulie 2013

- 09 decembrie 2017).

Condamnatul a

solicitat contopirea pedepselor stabilite prin sentințele penale nr. 363/2010

și nr. 170/2011, arătând că faptele pentru care au fost aplicate sunt

concurente.

Pentru a fi

admisă o contestație la executare în care se invocă art. 449 lit. a) C. proc.

pen. (concursul de infracțiuni) acțiunea formulată de condamnat trebuie să

îndeplinească două condiții:

a) să se

constate întrunite condițiile pluralității de infracțiuni sub forma

concursului;

b) să nu fi

fost deja constatată o formă a pluralității de infracțiuni în a cărei pedeapsă

rezultantă să se regăsească sancțiunile stabilite pentru infracțiunile

concurente.

În contestația

la executare formulată de condamnatul P.C. fapta din 16 februarie 2010 (trafic

de droguri) pentru care s-a pronunțat sentința penală nr. 170/2011 este concurentă

cu faptele din 26 septembrie 2004 (conducere fără permis și fals privind

identitatea) pentru care s-a pronunțat sentința penală nr. 363/2010.

Sursa problemei

în prezenta cauză, astfel cum a constatat instanța de fond, rezultă din faptul

că pronunțând o hotărâre de condamnare pentru trafic de droguri prin sentința

penală nr. 170/2011, instanța a revocat o liberare condiționată dispusă de

Judecătoria Moreni din executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr.

1517/2005 inclusă între pedepsele contopite conform sentinței penale nr.

388/2007 alături de cele pronunțate prin sentința penală nr. 197/2005 și

560/2000.

De asemenea,

instanța de fond a constatat că prin sentința penală nr. 363/2010 în afara

pronunțării unei hotărâri de condamnare pentru faptele cu care a fost investită

(conducere fără permis și fals privind identitatea) instanța a descontopit

pedepsele stabilite prin sentința penală nr. 388/2007 și a aplicat o pedeapsă

rezultantă în care au fost contopite sancțiunile pentru întreaga pluralitate nu

numai cele pentru conducere fără permis și fals privind identitatea, dar și

cele incluse în sentința penală nr. 388/2007 și anume cele stabilite prin

sentința penală nr. 1517/2005, sentința penală nr. 197/2005 și sentința penală

nr. 560/2000).

În consecință,

la soluționarea contestației la executare, instanța de fond a constatat că

pedeapsa stabilită prin sentința penală nr. 170/2011 (pentru trafic de droguri)

a fost deja contopită, ca urmare a reținerii stării de recidivă, cu sancțiunea

din sentința penală nr. 1517/2005 care la rândul său a fost contopită în

sancțiunea rezultantă din sentința penală nr. 363/2010.

Din examinarea

sentinței de liberare condiționată pronunțată de Judecătoria Moreni rezultă că

la stabilirea pedepsei pentru recidivă prin sentința penală nr. 170/2011 a fost

contopită sancțiunea pentru fapta de trafic de droguri ce a făcut obiectul

cauzei cu restul de executat din sentința penală nr. 388/2007.

În concluzie,

pedepsele pentru faptele care au făcut obiectul sentințelor penale nr.

1517/2005, nr. 197/2005, nr. 560/2000 au fost contopite în sentința penală nr.

388/2007. Sentința penală nr. 388/2007 a fost avută în vedere atât în sentința

penală nr. 363/2010 (la stabilirea concursului) cât și în sentința penală nr.

170/2011 (la stabilirea recidivei).

Sentințele

penale nr. 170/2011 și 363/2007 au într-adevăr ca element comun sentința penală

nr. 388/2007, având în vedere că reprezintă condamnarea anterioară pentru

stabilirea stării de recidivă în prima hotărâre și respectiv condamnările

pentru fapte concurente celei cu care a fost investită instanța în cea de a

doua hotărâre. Cele două fapte, conducere fără permis și fals privind

identitatea, care au făcut obiectul sentinței nr. 363/2010 sunt însă

independente de cele care au făcut obiectul sentinței penale nr. 388/2007 și pe

cale de consecință nu au fost incluse în pedeapsa rezultantă din sentința

penală nr. 170/2011, ca urmare a revocării liberării condiționate din pedeapsa

aplicată prin sentința penală nr. 388/2007.

Această

situație, luarea în considerare a pedepselor stabilite în sentința nr. 388/2007

în aplicarea pedepsei rezultante a altor două sentințe, nu înlătură

pluralitatea de infracțiuni sub forma concursului dintre faptele care au făcut

obiectul sesizării de trafic de droguri (16 februarie 2010), respectiv

conducere fără permis și fals privind identitatea (26 septembrie 2004) comise

înainte de rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 363 la 28 aprilie 2010.

Pedepsele acestor infracțiuni, luate individual nu au fost avute în vedere

între ele la stabilirea unei sancțiuni rezultante.

În consecință, Înalta

Curte va admite recursul declarat de condamnatul P.C. împotriva sentinței

penale nr. 507/2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Va casa sentința

penală recurată și rejudecând:

Va descontopi

pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului P.C. prin sentința penală nr.

363/2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, de 7 ani și șase luni

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen. în pedepsele componente de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen. și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

stabilite prin sentința penală nr. 363/2010 și pedepsele de 7 ani închisoare si

4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.pen,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu art. 37 lit. a) C. pen. și art. 16 din Legea nr.

143/2000 aplicată prin sentința penală nr. 1517 din 30 noiembrie 2005

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, rămasă definitivă prin Decizia

penală nr. 2766 din 03 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație de Justiției și,

respectiv, 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 78

alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. aplicate

prin sentința penală nr. 197 din 04 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria

Sectorului 2 București, rămasă definitivă prin Decizia penala nr. 982 din 07

iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a II a penală, și sporul de 6

luni închisoare.

Va constata că

fapta pentru care s-a pronunțat sentința penală nr. 170 din 20 aprilie 2011 a

Curții de Apel București, art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (faptă de la 16 februarie 2010), este

concurentă cu faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.

363/2010 definitivă la 28 aprilie 2010, respectiv art. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 13 și 37 lit. a) C. pen. și art.

293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapte comise la 26

septembrie 2004).

Va constata că

pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 170/2011, este compusă din pedeapsa de 4 ani și șase luni închisoare pentru

fapta prevăzută de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și

revocarea liberării condiționate dispusă din executarea sentinței nr. 388 din 01

octombrie 2007, conform sentinței nr. 1048 din 12 noiembrie 2009 a Judecătoriei

Moreni.

Va contopi

pedepsele stabilite prin sentința penală nr. 363/2010 de 2 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice fără permis de

conducere, art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea

art. 13 și 37 lit. a) C. pen., de 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) C.

pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și pedeapsa de 4 ani și 6 luni

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a),

teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei

principale, aplicată prin sentința penală nr. 170/2011 și va dispune ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, pe

care o va spori cu șase luni, în final executând pedeapsa rezultantă de 5 ani

închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., după

executarea pedepsei principale.

Va face

aplicarea art. 71 alin. (1) - 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) C.

pen.

Va menține

măsura revocării liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 560 din 11 octombrie 2000 a Tribunalului

București, definitivă prin Decizia penală nr. 3393 din 27 iunie 2001 a Curții

Supreme de Justiție.

Va menține

revocarea liberării condiționate din sentința penală nr. 388 din 01 octombrie 2007

pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția penala, rămasă definitiva prin

nerecurare la data de 18 octombrie 2007, dispusă conform sentinței penale nr.

1048 din 12 noiembrie 2009 a Judecătoriei Mioveni.

Va deduce din

pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 05 iulie

2010, la zi, 26 martie 2013, inclusiv. Conform art. 35 alin. (4) C. pen. va

menține măsura de siguranță a confiscării:

- cantității de

0,30 grame heroină indisponibilizată la I.G.P.R., conform dovezii (fila 163

vol. II d.u.p., dispusă în Dosarul nr. 7488/2/2010 în care s-a pronunțat

sentința penală nr. 170/2011);

- sumei de 150

lei, provenită din vânzarea drogurilor (dispusă în Dosarul nr. 7488/2/2010 în

care s-a pronunțat sentința penală nr. 170/2011);

- cantității de

0,80 gr heroina în amestec cu cofeină depusă la I.G.P. - D.G C.C O.A - Laboratorul

de analize fizico-chimice droguri, dispusă în temeiul art. 17 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 prin sentința penală nr. 1517 din 30 noiembrie 2005

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, rămasă definitiva prin Decizia

penala nr. 2766 din 03 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiției.

Va anula

mandatele de executare emise în baza sentinței penale nr. 363/2010 a

Judecătoriei Sectorului 1 București și sentinței penale nr. 170/2011 a Curții

de apel București, secția I penală, și va dispune emiterea unui nou mandat,

conform prezentei.

În recurs

cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, onorariul avocatului din

oficiu, în cuantum de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de condamnatul P.C. împotriva sentinței penale nr. 507/2012 a Curții

de Apel București, secția I penală.

Casează

sentința penală recurată și rejudecând: Descontopește pedeapsa rezultantă

aplicată condamnatului P.C. prin sentința penală nr. 363/2010 a Judecătoriei

Sectorului 1 București, de 7 ani și șase luni închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în pedepsele

componente de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. (1)

din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen și 6

luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 293 alin. (1)

C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. stabilite prin sentința penală nr.

363/2010 și pedepsele de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art.  64 lit. a) și b) C.pen, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu art. 37 lit. a) C. pen. si art. 16 din Legea nr. 143/2000 aplicată prin sentința

penală nr. 1517 din 30 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția

I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2766 din 03 mai 2006 a Înaltei

Curți de Casație de Justiției și, respectiv, 1 an închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. aplicate prin sentința penală nr. 197 din 04

februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, rămasă

definitivă prin Decizia penala nr. 982 din 07 iunie 2005 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală, și sporul de 6 luni închisoare.

Constată că

fapta pentru care s-a pronunțat sentința penală nr. 170 din 20 aprilie 2011 a

Curții de apel București, art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (faptă de la 16 februarie 2010), este

concurentă cu faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 363

definitivă la 28 aprilie 2010, respectiv art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr.

195/2002, republicată, cu aplicarea art. 13 și 37 lit. a) C. pen. și art. 293

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapte comise la 26

septembrie 2004).

Constată că

pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 170/2011, este compusă din pedeapsa de 4 ani și șase luni închisoare pentru

fapta prevăzută de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și

revocarea liberării condiționate dispusă din executarea sentinței nr. 388 din 01

octombrie 2007, conform sentinței nr. 1048 din 12 noiembrie 2009 a Judecătoriei

Moreni.

Contopește

pedepsele stabilite prin sentința penală nr. 363/2010 de 2 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice fără permis de

conducere, art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea

art. 13 și 37 lit. a) C. pen., de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a

și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale,

aplicată prin sentința penală nr. 170/2011 și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, pe care o sporește cu șase luni în

final executând pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și pedeapsa

complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1),

lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

Face aplicarea

art. 71 alin. (1) - 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

Menține măsura

revocării liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 560 din 11 octombrie 2000 a Tribunalului București,

definitivă prin Decizia penală nr. 3393 din 27 iunie 2001 a Curții Supreme de

Justiție.

Menține

revocarea liberării condiționate din sentința penală nr. 388 din 01 octombrie

2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția penala, rămasă definitiva prin

nerecurare la data de 18 octombrie 2007, dispusă conform sentinței penale nr.

1048 din 12 noiembrie 2009 a Judecătoriei Moreni.

Deduce din

pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 05 iulie

2010, la zi, 26 martie 2013, inclusiv.

Conform art. 35

alin. (4) C. pen. menține măsura de siguranță a confiscării: cantității de 0,30

grame heroină indisponibilizată la I.G.P.R., conform dovezii (fila 163 vol. II

d.u.p.), dispusă în Dosarul nr. 7488/2/2010 în care s-a pronunțat sentința

penală nr. 170/2011 ); sumei de 150 lei, provenită din vânzarea drogurilor

(dispusă în Dosarul nr. 7488/2/2010 în care s-a pronunțat sentința penală nr.

170/2011); cantității de 0,80 gr heroina în amestec cu cofeină depusă la I.G.P.

- D.G.C.C.O.A. - Laboratorul de analize fizico-chimice droguri, dispusă în

temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 prin sentința penală nr. 1517

din 30 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

rămasă definitiva prin Decizia penala nr. 2766 din 03 mai 2006 a Înaltei Curți

de Casație și Justiției.

Anulează

mandatele de executare emise în baza sentinței penale nr. 363/2010 a

Judecătoriei Sectorului 1 București și sentinței penale nr. 170/2011 a Curții

de apel București, secția I penală, și dispune emiterea unui nou mandat,

conform prezentei.

În recurs

cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul avocatului din

oficiu, în cuantum de 200 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publiâă, astăzi 2 martie 2013.