ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului de comp etență; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 950 din 07 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București - Secția Penală în dosarul nr. 22872/300/2012 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 2 București. În temeiul art. 42 și art. 39 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 449 C. proc. pen. s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, având ca obiect contopire pedepse, privind pe inculpatul C.P., în favoarea Judecătoriei Moreni. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Sectorului 2 București a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 2 București la data de 21 iunie 2012 sub nr. 22872/300/2012, petentul condamnat C.P.

(deținut în Penitenciarul Mărgineni) a solicitat contopirea în mod legal a pedepselor aplicate, indicând faptul că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 39 alin. (2) C. pen., în locul celor prevăzute de art. 39 alin. (1) C. pen., la pronunțarea sentinței penale nr. 386 din 19 aprilie 2012, definitivă prin decizia penală pronunțată la data de 14 iunie în dosar penal nr. 46314/300/2011. S-a solicitat și deducerea din pedeapsa rezultantă a închisorii perioada de 694 de zile, executată de către petent.

Totodată, pe rolul Judecătoriei Sector 2 București a fost înregistrată la data de 07 august 2012 sub nr. 29860/300/2012, cererea aceluiași petent-condamnat, prin care s-a solicitat contopirea în mod legal a pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 2036 din 16 august 2005 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 328 din 19 aprilie 2006 a Curții de Apel și prin sentința penală nr. 386 din 19 aprilie 2012 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 1233R din 14 iunie a Curții de Apel București, indicându-se totodată că la momentul contopirii inițiale a respectivelor pedepse s-au aplicat dispozițiile art. 39 alin. (2) C. pen., în locul celor prevăzute de art. 39 alin. (1) C. pen.

La termenul din data de 07 noiembrie 2011, instanța a dispus reunirea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 29860/300/2012 la cauza ce formează obiectul dosarului nr. 22872/300/2012, constatându-se identitatea de părți și obiect. La același termen, avându-se în vedere faptul că petentul - condamnat este deținut în Penitenciarul Mărgineni, în executarea unei pedepse privative de liberate, față de prevederile art. 449 alin. (2) C. proc. pen., instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București, asupra căreia se rețin următoarele: S-a constat că în situația de față, petentul - condamnat este deținut în Penitenciarul Mărgineni, care se află în circumscripția Judecătoriei Moreni.

În temeiul art. 39 alin. (2) și (3) C. proc. pen., instanța a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sectorului 2 București, iar în temeiul art. 42 C. proc. pen., raportat la art. 449 alin. (2) C. proc. pen., a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moreni. Prin sentința penală nr. 66 din 23 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr. 20/262/2013, în baza art. 461, alin. (2), raportat la art. 461, alin. (1), lit. c) C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței invocată de reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moreni. În baza art. 42 C. proc. pen. s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe petentul condamnat C.P., în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

S-a constatat conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei instanței comune superioare - înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia. S-a dispus, în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei urmând a fi înaintat din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Moreni a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 3 ianuarie 2013, ca urmare a declinării competenței de către Judecătoria Sectorului 2 București, petentul condamnat C.P., a formulat contestație împotriva executării sentinței penale nr. 386 din 19 aprilie 2012 a Judecătoriei Sectorului 2 București.

În motivarea cererii se arată că prin sentința penală menționată în mod greșit s-a dispus contopirea pedepselor în baza art. 39 alin. (2) C. pen., întrucât în cauză era aplicabil art. 39 alin. (1) C. pen., în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni înainte de începerea executării pedepsei.

În subsidiar, s-a solicitat deducerea din pedeapsa rezultantă a închisorii de 694 zile aplicată prin sentința penală nr. 386 din 19 aprilie 2012 a Judecătoriei Sectorului 2 București, a perioadei executate până la liberarea condiționată din pedeapsa de 6 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 2036 din 16 august 2005 a Judecătoriei Ploiești (15 iunie 2007 - 18 octombrie 2011). În susținerea contestației au fost depuse la dosar sentința penală nr. 386 din 19 aprilie 2012 a Judecătoriei Sectorului 2 București și mandatul de executare emis în baza acesteia, nr. 749 din 14 iunie 2012, în executarea căruia se află petentul, adresa nr. Y/27668/PMDB din 2 martie 2012 a Penitenciarului Mărgineni, sentința penală nr. 1183 din 13 octombrie 2012 a Judecătoriei Moreni, sentința penală nr. 2036 din 16 august 2005 a Judecătoriei Ploiești și mandatul emis în executarea acesteia nr. 2624 din 20 aprilie 2006, sentința penală nr. 2340 din 3 octombrie 2002 a Judecătoriei Ploiești, decizia penală nr. 1233 din 14 iunie 2012 a Curții de Apel București.

A fost solicitată din oficiu, copia fișei de cazier judiciar a condamnatului. De asemenea, a fost atașat dosarul nr. 29860/300/2012 al Judecătoriei Sectorului 2 București care a fost reunit cu dosarul nr. 22872/300/2012 al aceleiași instanțe și în care s-a dispus declinarea cauzei către Judecătoria Moreni. La termenul de judecată din 23 ianuarie 2013, reprezentantul parchetului a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Moreni, arătând că potrivit art. 461 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 461, alin. (1), lit. c) C. proc. pen., competentă să soluționeze cererea este instanța care a pronunțat sentința nr. 386 din 19 aprilie 2012, în speță, Judecătoriei Sectorului 2 București și care a ridicat nelămuriri.

Asupra excepției invocate, Judecătoria Moreni a reținut, așa cum rezultă din copia mandatului de executare atașat, că petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 386 din 19 aprilie 2012 a Judecătoriei Sectorului 2 București, la o pedeapsă rezultantă de 694 zile închisoare, în componența căreia intră următoarele pedepse: - 10 luni închisoare pentru săvârșirea Ia data de 15 iunie 2007 a unei infracțiuni prevăzute de art. 86, alin. (1), din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 320 x alin. (7) C. proc. pen. - 3 luni închisoare pentru săvârșirea la data de 15 iunie 2007 a unei infracțiuni prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

și art. 320 1 alin. (7), C. proc. pen. -694 zile rest neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2036 din 16 august 2005 a Judecătoriei Ploiești, ca urmare a aplicării art. 39 alin. (2) C. pen. Prin cererea formulată, petentul a arătat că în mod greșit i s-a făcut contopirea pedepselor și nu i-a fost dedusă perioada executată din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2036 din 16 august 2005 a Judecătoriei Ploiești, solicitând ca, în urma contopirii să-i fie dedusă perioada deja executată. De asemenea, sentința penală nr. 2036 din 16 august 2005 a Judecătoriei Ploiești este pronunțată în urma formulării unei contestații la executare împotriva sentinței penale de condamnare nr. 2340 din 3 octombrie 2002 a Judecătoriei Ploiești.

Astfel, petentul are nelămuriri față de pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr. 386 din 19 aprilie 2012 a Judecătoriei Sectorului 2 București, arătând că pedepsele de 10 luni și de 3 luni închisoare trebuiau contopite cu pedeapsa de 6 ani închisoare conform art. 39 alin. (1) C. pen., întrucât a săvârșit o nouă infracțiune mai înainte de începerea executării celei dintâi. Judecătoria Moreni, în raport de dispozițiile art. 460 alin. (2) C. proc. pen., care stabilesc competența de soluționare în sarcina instanței care a pronunțat hotărârea ce a ridicat nelămuriri, ca instanță de executare, în cazul de contestație prevăzut de art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și art. 418 C. proc.

pen. a apreciat că Judecătoriei Sectorului 2 București îi revine competența de a soluționa cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul condamnat C.P. Întrucât Judecătoria Moreni s-a considerat necompetentă a soluționa cererea, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei instanței comune superioare - înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia. Cauza a fost înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 20/262/2013. Înalta Curte de Casație și Justiție potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (1) C. proc.

pen., va soluționa conflictul negativ ivit între cele două instanțe stabilind competența teritorială de judecată în primă instanță a contestație împotriva executării sentinței penale nr. 386 din 19 aprilie 2012 a Judecătoriei Sectorului 2 București formulată de condamnatul C.P., în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, căreia îi va trimite dosarul cauzei - pentru următoarele considerente: Potrivit art. 418 C. proc. pen., hotărârea instanței penale rămasă definitivă la prima instanță de judecată, la instanța de apel sau la instanța de recurs, se pune în executare de către prima instanță de judecată. Pe de altă parte, conform art. 461 alin. (2) C. proc.

pen., contestația la executare se face, după caz, la instanța prevăzută în art. 460 alin. (1) sau (6) din același cod, respectiv la instanța de executare ori la instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, iar în cazul contestației prevăzută în art. 460 alin. (1) lit. c), se face întotdeauna la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Din examinarea actelor dosarului se reține că în cererea sa, condamnatul C.P. a arătat că are nelămuriri față de pedeapsa rezultantă de 694 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 386 din 19 aprilie 2012 a Judecătoriei Sectorului 2 București, susținând că pedepsele de 10 luni închisoare și de 3 luni închisoare trebuiau contopite cu pedeapsa de 6 ani închisoare, conform art. 39 alin. (1) C. pen., întrucât a săvârșit o nouă infracțiune mai înainte de începerea executării celei dintâi, întemeindu-și astfel contestația la executare pe prevederile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. Ca atare, competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul C.P. revine instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută, indicată de legiuitor în art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în speță, Judecătoria Sectorului 2 București, ca fiind îndrituită să soluționeze contestația la executare formulată de condamnatul C.P. Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 43 alin. (7) C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție va stabili în favoarea Judecătorie Sectorului 2 București competența de soluționare a cauzei, privind pe condamnatul C.P. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Stabilește în favoarea Judecătorie Sectorului 2 București competența de soluționare a cauzei, privind pe condamnatul C.P. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 07 mai 2013.