ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra

cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 336 din 06 septembrie

2012 pronunțată de Tribunalul Iași, secția penală, în Dosarul 6194/99/2012,

conform art. 39 C. proc. pen., s-a admis excepția de necompetență teritorială a

Tribunalul Iași și în baza art. 42 C. proc. pen. s-a declinat competența

soluționării cauzei privind cererea de contopire pedepse formulată de petentul

S.D. în favoarea instanței competente conform art. 449 alin. (2) C. proc. pen.,

Tribunalul București.

Pentru a se hotărî

astfel, s-a ținut cont de împrejurarea că cererea a fost formulată din Penitenciarul

Rahova (pe plicul de expediere existând o viză cu mențiunea București, iar din

relațiile furnizate de Penitenciarul Iași a rezultat că petentul a fost

transferat în Penitenciarul Rahova în perioada 01 iunie 2012 - 13 iulie 2012,

cererea fiind întocmită la 14 iunie 2012), iar instanța de executare este

tribunalul, instanța admițând excepția necompetenței teritoriale și a declinat

competența în favoarea Tribunalului București.

Prin urmare, la data

de 28 septembrie 2012 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București,

secția I penală, sub nr. 38047/3/2012, cererea de contopire a pedepselor

formulată de petentul condamnat S.D.

În motivarea cererii

petentul a solicitat contopirea pedepselor ce i-au fost aplicate de Tribunalul

Iași și Tribunalul Suceava. A mai solicitat petentul deducerea arestării

preventive din data de 23 august 2006 când a fost reținut de organele DIICOT

Suceava.

Prin Sentința penală

nr. 961 din 7 noiembrie 2012, Tribunalul București admite excepția

necompetenței teritoriale a Tribunalului București și în baza dispozițiilor

art. 42 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 27 C. proc. pen., declină

competența teritorială de soluționare a cauzei, privind cererea ce contopire a

pedepselor formulată de condamnatul S.D. (deținut în Penitenciarul Iași) în

favoarea Tribunalului Iași.

Pentru a stabili

astfel, Tribunalul București a avut în vedere următoarele:

Petentul-condamnat se

află în executarea unei pedepse de 6 ani închisoare aplicată prin Sentința

penală nr. 63 din 29 ianuarie 2010 a Tribunalului Iași, se află deținut în

Penitenciarul Iași, iar la data când a formulat cererea de contopire acesta își

execută pedeapsa tot la Penitenciarul Iași și nu la Penitenciarul Rahova, așa

cum în mod greșit a reținut Tribunalul Iași (petentul fiind transferat numai

temporar la Penitenciarul București Rahova).

Conform art. 449

alin. (2) C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra modificării

pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri, sau în cazul când cel

condamnat se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei

circumscripție se află locul de deținere.

Potrivit textului de

lege mai sus amintit, tribunalul a constatat că în speță, instanța de executare

este Tribunalul Iași, iar petentul condamnat, la data formulării cererii, era

deținut în Penitenciarul Iași iar instanța competentă a judeca cererea din

punct de vedere teritorial era Tribunalul Iași.

În consecință,

Tribunalul București, în baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 27 C.

proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Iași.

Față de cele arătate,

s-a constatat că atât Tribunalul Iași cât și Tribunalul București își declină

competența de soluționare a prezentei cauze, iar potrivit dispozițiilor art. 43

C. proc. pen., s-a ivit conflict negativ de competență și a dispus înaintarea

cauzei pentru soluționarea conflictului către Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 449

alin. (2) C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra modificării

pedepsei este instanța de executare, sau în cazul când cel condamnat se află în

stare de deținere, instanța în a cărei rază teritorială se află locul de

deținere. Cum petentul-condamnat se află în executarea unei pedepse de 6 ani

închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 63 din 29 ianuarie 2010 a

Tribunalului Iași, aceasta fiind instanța de executare, iar la momentul

formulării cererii de contopire petentul-condamnat se afla încarcerat în

Penitenciarul Iași, competența de soluționare a cererii de contopire aparține

Tribunalului Iași. Faptul că petentul-condamnat a fost transferat temporar la

Penitenciarul Rahova nu conferă competență teritorială Tribunalului București

de a judeca cererile ce privesc modificarea pedepsei sau legate de incidentele

ivite cu privire la executarea pedepsei.

Potrivit art. 43 C.

proc. pen., Înalta Curte, rezolvând conflictul de competență teritorială apărut

între Tribunalul Iași și Tribunalul București cu privire la cererea de

contopire formulată de petentul-condamnat S.D., va stabili competența de

soluționare la Tribunalului Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei cu nr. 38047/3/2012, privind pe condamnatul S.D., în

favoarea Tribunalului Iași și dispune trimiterea dosarului acestei instanțe.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 100 RON, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi, 13 februarie 2013.

Procesat de GGC - GV