ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1963/2011

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 46/F din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul P.C.S. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 132 din 21 mai 2008 a Curții de Apel București și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente de 7 ani închisoare, 4 ani închisoare și 4 ani închisoare. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 966 din 18 iulie 2005 a Tribunalului București, secția l-a penală, și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente de 7 ani închisoare, 7 ani închisoare, 7 ani închisoare, 7 ani închisoare, 7 ani închisoare, 7 ani închisoare, 7 ani închisoare și 3 ani închisoare.

În baza art. 36 C. pen., art. 34 C. pen. și art. 35 C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor de 7 ani închisoare, 4 ani închisoare, 4 ani închisoare, 7 ani închisoare, 7 ani închisoare, 7 ani închisoare, 7 ani închisoare, 7 ani închisoare, 7 ani închisoare, 7 ani închisoare și 3 ani închisoare, urmând ca petentul condamnat P.C.S. să execute pedeapsa de 7 ani închisoare, s-a aplicat un spor de 2 ani închisoare, petentul condamnat urmând a executa pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. S-a dedus perioada executată de la 18 iunie 2004 la 07 aprilie 2005 și de la 07 martie 2008 la zi. S-a dispus ca onorariul avocatului din oficiu în sumă de 150 lei să se suporte din fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut că prin sentința penală nr. 2107 din 25 octombrie 2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de contopire a pedepselor formulată de condamnatul P.C.S. în favoarea Curții de Apel București. Pentru a se dispune astfel, s-a reținut că, prin cererea formulată condamnatul a solicitat contopirea a două pedepse de câte 7 ani închisoare fiecare, aplicate prin hotărâri judecătorești definitive, iar una dintre aceste pedepse a fost dispusă de Curtea de Apel București, ca instanță de fond, situație în care acesteia din urmă instanță îi revine competența materială, conform art. 449 alin. (2) C. proc. pen. să soluționeze cererea de contopire a pedepselor.

Curtea de Apel, examinând actele și lucrările dosarului, a constată fondată cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul P.C.S. În prezent, condamnatul se află în executarea a două pedepse privative de libertate, de câte 7 ani închisoare fiecare, aplicate prin două hotărâri judecătorești definitive, decizia penală nr. 966 din 13 iulie 2005 a Tribunalului București și respectiv sentința penală nr. 132 din 21 mai 2008 a Curții de Apel București. Din examinarea celor două hotărâri judecătorești se reține că, infracțiunile reținute în sarcina condamnatului în două cauze penale separate, au fost săvârșite de acesta înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele. În cauză fiind îndeplinite cerințele art. 36 C. pen.

s-a admis cererea condamnatului, și a dispus contopirea tuturor pedepselor aplicate condamnatului și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare la care se va adăuga un spor de 2 ani, astfel că va executa pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare. În speță, se constată că se impune aplicarea sporului de 2 ani închisoare, avându-se în vedere persistența infracțională manifestată de condamnat, concretizată' prin comiterea mai multor fapte penale (11 fapte) cu un grad ridicat de pericol social, sporit care va determina ca pedeapsa rezultantă să fie de natură a-și realiza scopul, așa cum acesta este circumscris în art. 52 C. pen. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și intimatul condamnat P.C.S.

Înainte de primul termen de judecată, locul de deținere (Penitenciarul-spital București-Rahova) a comunicat că la data de 11 aprilie 2011 intimatul condamnat a decedat. În aceste condiții, cererea de contopire a rămas fără obiect, sens în care în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. vor fi admise ambele recursuri, casată sentința și respinsă cererea. Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de recurentul intimat condamnat P.C.S. împotriva sentinței penale nr. 46/F din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează sentința penală atacată și, rejudecând, respinge cererea de contopire formulată de condamnatul P.C.S. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei pentru apărarea condamnatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2011.