ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3685/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3685/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 280/A din 21

decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul București și inculpații C.G.I., C.V.C. și U.G.M. împotriva sentinței

penale nr. 356 din 30 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția

I penală.

A fost desființată în

parte sentința penală mai sus menționată și rejudecând:

I. 1). În baza art.

25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) Legea nr. 143/2000 și la art. 31

alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 14 lit. c) Legea nr. 143/2000, art. 74 alin.

(2), 76 alin. (1) lit. a), art. 37 lit. a) și art. 80 C. pen., a fost condamnat

inculpatul C.G.I. la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare (fapta din 22

august 2008).

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea

pedepsei principale.

A făcut aplicarea

art. 71-64 lit. a), b), e) C. pen.

În baza art. 39 alin.

(2) C. pen., a fost contopită această pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare cu

restul de pedeapsă de 4 ani, 8 luni și 23 de zile, rămas de executat din pedeapsa

de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 237 din 04

aprilie 2008 a Judecătoriei sectorului 2 București, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 6 luni închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

A făcut aplicarea

art. 71-64 lit. a), b), e) C. pen.

2). În baza art. 25 C.

pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 lit.

c) Legea nr. 143/2000, art. 74 alin. (2), 76 alin. (1) lit. a), art. 37 lit. a)

și art. 80 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ani și 6

luni închisoare (fapta din 21 octombrie 2008).

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea

pedepsei principale.

A făcut aplicarea

art. 71-64 lit. a), b), e) C. pen.

În baza art. 39 alin.

(2) C. pen., a fost contopită această pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare cu

restul de pedeapsă de 4 ani, 6 luni și 24 de zile, rămas de executat din pedeapsa

de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 237 din 04

aprilie 2008 a Judecătoriei sectorului 2 București, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 6 luni închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

A făcut aplicarea

art. 71-64 lit. a), b), e) C. pen.

3). Conform art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse de câte

6 ani și 6 luni închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea, de 6 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 35 alin.

(2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea

pedepsei principale.

A făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a), b), e) C. pen.

A fost dedusă din pedeapsa

aplicată perioada deja executată în baza mandatului emis conform sentinței penale

nr. 237 din 04 aprilie 2008 a Judecătoriei sectorului 2 București, de la 22

octombrie 2008 la 3 decembrie 2008, precum și durata arestării preventive din cauza

de față, de la 4 decembrie 2008 la zi.

S-a dispus anularea mandatului

de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 237 din 04

aprilie 2008 a Judecătoriei sectorului 2 București și emiterea unui nou mandat,

de executare a pedepsei închisorii aplicată prin prezenta hotărâre.

II. În baza art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr.

143/2000, art. 74 alin. (2), art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen., a fost condamnată

inculpata C.V.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea

pedepsei principale.

A făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a), b), e) C. pen.

Conform art. 86

1

C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare

de 6 ani.

Pe durata termenului de

încercare, a fost obligată inculpata să se spună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)  să se prezinte la

datele stabilite la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu;

b) să anunțe în prealabil

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile, precum și întoarcerea;

c)  să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d)  să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen, pe durata termenului de încercare a fost suspendată executarea pedepselor

accesorii.

Conform art. 359 C. proc.

pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C.

pen. referitor la revocarea suspendării sub supraveghere.

A fost dedusă din pedeapsa

aplicată durata reținerii de 24 de ore de la 3 decembrie 2008 la 4 decembrie 2008.

III. În baza art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul

U.G.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

A fost menținută măsura

arestării preventive a apelantului inculpat C.G.I.

A fost dedusă din pedeapsa

aplicată apelantului inculpat C.G.I. perioada deja executată de la 22 octombrie

2008 la 3 decembrie 2008, precum și durata arestării preventive de la 4

decembrie 2008 la zi.

Cheltuielile judiciare

în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 356/F din 30 aprilie 2010,

Tribunalul București, secția I penală, a dispus în baza art. 25 C. pen. raportat

la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și la art. 31 alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 74 alin. (2),

art. 76 lit. a), art. 37 lit. a) și art. 80 C. pen., condamnarea inculpatului C.G.I.

la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 25 C.

pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 14 lit. c) din același act normativ, art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76

lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) și art. 80 C. pen. a fost condamnat același inculpat

la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 39 alin.

(1) C. pen., art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate

prin sentință și pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința

penală nr. 237 din 4 aprilie 2008 a Judecătoriei sectorului 2 București, inculpatul

urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 35 alin.

(2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o perioadă de 6 ani după executarea

pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea

art. 71-64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

Conform art. 350

alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza

art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 15 noiembrie 2007 la zi.

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000,

art. 74 alin. (2), art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen. a fost condamnată inculpata

C.V.C. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea

pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea

art. 71-64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit.

a) C. pen. a fost condamnat inculpatul U.G.M. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

Conform art. 65 alin.

(2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea

pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea

art. 71-64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 17 și 18

din Legea nr. 143/2000 s-au confiscat cantitățile de 1,47 grame heroină și respectiv

2,61 grame heroină, depuse la Camera de corpuri delicte.

Pentru a hotărî astfel,

Tribunalul a reținut, pe baza probatoriilor administrate, următoarea situație de

fapt:

Activitatea infracțională

a inculpatului C.G.I., care la data de 22 august 2008, aflându-se în stare de detenție,

în Penitenciarul J., a instigat o persoană - S.M.G., să îi aducă un pachet care

conținea droguri (1,50 grame heroină), aceasta acționând fără vinovăție, întrunește

în drept elementele constitutive ale incriminării prevăzute de art. 25 C. pen. raportat

la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c)

din aceeași Lege și art. 31 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat,

care la data de 21 octombrie 2008 a cerut sorei sale, inculpata C.V.C., să-i aducă

droguri în penitenciar (2,68 grame heroină), instigare urmată de executare, constituie

infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000.

S-a reținut că faptele

au fost comise de inculpatul C.G.I. în concurs real, conform art. 33 lit. a) C.

pen.

În ceea ce o privește

pe inculpata C.V.C., activitatea ei infracțională, constând în faptul că la data

de 21 octombrie 2008, a introdus în Penitenciarul J., pentru fratele său, deținutul

C.G.I., cantitatea de 2,68 grame heroină, constituie infracțiunea prevăzută de

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din

același act normativ.

S-a mai stabilit că, referitor

la inculpatul U.M.G., fapta sa de a-i remite, la data de 22 august 2008 martorei

S.M.G. un pachet în care se afla cantitatea de 1,50 grame heroină, fără ca martora

să cunoască acest aspect, destinat deținutului C.G.I., realizează conținutul constitutiv

al infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și cei trei inculpați.

Prin apelul declarat de

Parchet, astfel cum a fost precizat cu ocazia dezbaterilor au fost aduse sentinței

mai multe critici de nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, sub un prim aspect,

s-a susținut că instanța de fond a greșit aplicând prevederile art. 39 alin.

(1) C. pen., în cauză fiind incidente dispozițiile art. 39 alin. (2) C. pen. cu

referire la inculpatul C.G.I. La momentul comiterii faptelor acesta se afla în penitenciar,

executând pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 237/2008 a Judecătoriei sectorului 2 București încă de la data de 15

noiembrie 2007. În aceste condiții, nu prevederile art. 31 alin. (1) C. pen. erau

incidente în cauză, ci cele ale alin. (2) al textului, contopirea urmând să aibă

loc nu cu întreaga pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare, ci doar cu restul rămas

neexecutat în raport de data comiterii fiecărei infracțiuni.

Pe de altă parte, față

de reținerea, urmată de arestarea preventivă în cauză a inculpatului, s-a susținut

că urma să se deducă și prevenția de la 4 decembrie 2008 la zi.

Un al doilea motiv de

apel a vizat faptul că instanța de fond nu a aplicat, în temeiul art. 71 alin.

(2) Teza I C. pen., pedeapsa complementară pe lângă fiecare dintre sancțiunile cu

închisoarea stabilite, ci doar ulterior, urmare a concursului de infracțiuni, conform

art. 33-34 C. pen.

În al treilea rând, s-a

susținut că Tribunalul a omis deducerea duratei reținerii de o zi în cazul inculpatei

C.V.C.

În fine, a fost criticată

sentința și pentru faptul că în mod netemeinic instanța de fond a interzis dreptul

electoral de a alege, prev. de art. 64 lit. a) Teza I tuturor inculpaților, sens

în care s-a solicitat, conform prevederilor art. 373 C. proc. pen., extinderea efectelor

apelului și în favoarea inculpatului U.G.M.

Prin apelul său inculpatul

C.G.I. a solicitat redozarea pedepsei aplicate, despre care a arătat că este prea

severă în raport de sinceritatea pe care a manifestat-o.

Apelanta inculpată C.V.C.

a solicitat redozarea pedepsei, arătând că regretă faptele, nu este o traficantă

de droguri, are un copil foarte mic în întreținere, iar executarea pedepsei într-un

loc de detenție este excesiv de severă.

În apelul său, inculpatul

U.G.M. a solicitat să se dispună achitarea sa, întrucât nu a comis fapta reținută

în sarcina sa, depoziția singurei martore, S.M.G., nefiind relevantă.

Pe parcursul soluționării

apelului Curtea a făcut demersurile procedurale necesare, inclusiv cu concursul

organelor de poliție, pentru aducerea și audierea în calitate de martor a numitei

S.M.G. Acest lucru nu a fost posibil, martora dispărând de la domiciliu și neputând

fi găsită, astfel încât s-a făcut aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Examinând actele și lucrările

dosarului în raport de criticile formulate și având în vedere și dispozițiile

art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a reținut următoarele:

Apelul declarat de Parchet

este întemeiat în sensul dezvoltărilor ce succed.

Astfel, sunt fondate criticile

privind neaplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi în cazul

inculpatului C.G.I., potrivit art. 71 alin. (2) Teza I C. pen., pe lângă fiecare

din pedepsele cu închisoarea aplicate, iar nu doar după aplicarea prevederilor

art. 33-34 C. pen.

Pe de altă parte, instanța

de fond a considerat în mod greșit că în cazul aceluiași inculpat sunt incidente

prevederile art. 39 alin. (1) C. pen., deși în raport de momentele comiterii faptelor,

în stare de deținere, sunt aplicabile, așa cum s-a arătat prin apelul Parchetului,

dispozițiile art. 39 alin. (2), cu consecința contopirii pedepselor aplicate prin

sentință cu resturile rămase neexecutate din sancțiunea anterioară.

În consecință, sub acest

prim aspect, Curtea a dispus, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., admiterea apelului declarat de Parchet, desființarea în parte a sentinței

și, în rejudecare, aplicarea art. 65 alin. (2) C. pen. și a art. 39 alin. (2)

C. pen. în sensul menționat.

O altă consecință a admiterii

apelului declarat de Parchet în privința inculpatului C.G.I. și a aplicării prevederilor

art. 39 alin. (2) C. pen. o va constitui deducerea din pedeapsa aplicată și a perioadei

deja executate în baza mandatului emis conform sentinței penale nr. 237 din 04

aprilie 2008 a Judecătoriei sectorului 2 București, de la 22 octombrie 2008 la 3

decembrie 2008, alături de durata arestării preventive în cauza de față.

S-a constatat de asemenea

că este întemeiat motivul de apel referitor la omisiunea instanței de fond de a

deduce din pedeapsa aplicată inculpatei C.V.C. reținerea de o zi (3 din 4

decembrie 2008), astfel că în rejudecare se va proceda în consecință.

În ceea ce privește critica

privind aplicarea în integralitate, inclusiv Teza I, a dispozițiilor lit. a) a

art. 64 C. pen., deci interzicerea și a dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară,

această măsură este justificată prin natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite,

astfel încât va fi menținută.

În consecință, apelul

declarat de Parchet a fost admis în sensul și cu consecințele, în rejudecare, menționate,

inclusiv sub aspectul emiterii unui nou mandat de executare pentru inculpatul C.G.I.

În ceea ce privește apelul

declarat de acest inculpat, el a fost admis numai în limitele, care îi profită,

inclusiv sub aspectul unei deduceri mai ample din pedeapsă, ale apelului Parchetului.

Nu a fost primită solicitarea sa vizând redozarea pedepsei aplicate, care corespunde

criteriilor instituite prin art. 72 C. pen. Instanța de fond a avut în mod corect

în vedere faptul că inculpatul este cel care a instigat la comiterea infracțiunilor

de la locul de detenție, circumstanțele concrete, care imprimă activității sale

infracționale un caracter grav, statutul de recidivist postcondamnatoriu al acestuia

și incidența art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000.

Apelul declarat de inculpata

C.V.C. în ceea ce privește individualizarea pedepsei este întemeiat. Cuantumul sancțiunii,

ca și modalitatea de executare, în detenție, sunt excesive în raport de criteriile

instituite prin art. 72 C. pen.

Infracțiunea prezintă

un grad de pericol social generic ridicat, însă instanța de fond nu a ținut în suficientă

măsură seama de datele ce caracterizează persoana apelantei inculpate: fără antecedente

penale, cu o comportare anterioară bună, manifestând sinceritate și regret pe parcursul

procesului. Rezultă de asemenea din probatoriile administrate că nu ea a avut inițiativa

activității infracționale, iar în prezent situația sa familială este grea.

În acest context, în rejudecare,

Curtea a apreciat că o pedeapsă mai redusă, de numai 4 ani închisoare, a cărei executare

să fie suspendată sub supraveghere este de natură să asigure scopurile educative

și preventive prevăzute de art. 52 C. pen.

În consecință, potrivit

art. 86

3

C. pen., apelantei inculpate i se vor impune, pe durata termenului

de încercare de 6 ani, obligațiile instituite în alin. (1), lit. a), d) ale textului

menționat.

S-a făcut aplicarea

art. 71 alin. (5) C. pen. cu privire la suspendarea executării pedepselor accesorii

pe durata termenului de încercare.

Conform art. 359 C. proc.

pen. s-a atras atenția apelantei inculpate asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., privind posibilitatea revocării suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei.

În ceea ce privește apelul

declarat de inculpatul U.G.M., acesta este de asemenea întemeiat.

Curtea a constatat că

soluția de condamnare a acestuia, dispusă de instanța de fond, nu se justifică prin

dovezi certe și concludente, apte să înfrângă prezumția de nevinovăție și să înlăture

dubiul care îi profită inculpatului.

Astfel, el nu a recunoscut

săvârșirea infracțiunii, iar declarația inculpatului C.G.I. nu îl incriminează.

Singura probă reținută,

de altfel cu o motivare extrem de sumară, de către instanța de fond, o constituie

depoziția martorei S.M.G., care nu se coroborează cu nicio altă dovadă.

Martora a dispărut și

nu a putut fi reaudiată, însă depoziția sa, în calitate de persoană care a transportat

drogurile, este în mod vădit interesată, ea urmând să evite propria sa răspundere

penală, astfel încât urmează să fie privită cu toată rezerva.

Împotriva acestei decizii

a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând soluția

ca netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:

- greșita achitare a inculpatului

U.G.M. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000;

- greșita suspendare sub

supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei C.V.C.;

- greșita interzicere

a dreptului de a alege prevăzut de art. 64 lit. a) Teza I C. pen. față de inculpatul

C.G.I.

Au fost invocate cazurile

de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând

decizia recurată prin prisma cazurilor de casare formulate constată că recursul

formulat este nefondat.

Cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.- eroarea gravă de fapt, nu privește

dreptul suveran al instanței de a aprecia probele, ci exclusiv discordanța

între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor

aspecte evidente care au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea

pe care materialul probator o susține.

În cauză Parchetul nu

critică o greșită reținere a situației de fapt, ci relevanța pe care a dat-o instanța

unor probe, astfel încât a ajuns la soluția de achitare a inculpatului.

Înalta Curte apreciază

că nu este incident în cauză cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Nici critica privind greșita

individualizare a pedepsei aplicate inculpatei C.V.C. nu este fondată.

Parchetul a arătat că

în mod greșit a reținut instanța de apel la individualizarea judiciară a pedepsei

inculpatei lipsa antecedentelor penale și comportarea bună, deoarece inculpata a

fost anterior condamnată, dar s-a împlinit termenul de reabilitare.

Înalta Curte, analizând

decizia recurată, apreciază că pedeapsa aplicată inculpatei C.V.C. este legală,

adecvată gravității faptei săvârșite și circumstanțelor personale ale acesteia,

fiind aptă să ducă la realizarea scopurilor trasate în art. 52 C. pen. - prevenția

generală și prevenția specială.

Chiar în motivele de recurs,

Parchetul recunoaște că pentru condamnările anterioare a intervenit reabilitarea,

iar conform dispozițiilor art. 133 alin. (1) C. pen., reabilitarea face să înceteze

decăderile și interdicțiile, precum și incapacitățile care rezultă din condamnare.

De aceea, prin prisma

acestei critici, cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen. nu este aplicabil în cauză.

Nici cea din urmă critică

formulată de Parchet nu este fondată.

Se susține în motivele

de recurs că, în raport de practica Curții Europene a Drepturilor Omului, este netemeinică

interzicerea dreptului electoral de a alege [art. 64 lit. a) Teza I C. pen.] atât

ca pedeapsă accesorie, cât și ca pedeapsă complementară, de aceea, un asemenea drept

nu putea fi interzis inculpatului C.G.I.

În cauza Hirst contra

Marii Britanii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a învederat că dreptul de

a alege nu poate fi interzis ope legis ca pedeapsă accesorie sau complementară,

pentru orice fel de infracțiune.

Și în raport cu această

pedeapsă complementară sau accesorie trebuie să aibă loc un proces de individualizare

judiciară, urmând ca acest drept să fie interzis dacă gravitatea faptei săvârșite

sau circumstanțele personale ale inculpatului o cer.

În cauză, prima instanță

a motivat că fapta de trafic de droguri în mediul penitenciar este de o gravitate

deosebită, care atrage nedemnitatea inculpatului C.G.I. de a exercita drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

Înalta Curte apreciază

ca fiind temeinică și legală dispoziția primei instanțe de interzicere a drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pentru inculpatul C.G.I., dispoziție

menținută de Curtea de Apel.

De aceea, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul

formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, urmând ca statul să

suporte cheltuielile judiciare conform dispozițiilor art. 192 alin. (3) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei

penale nr. 280/A din 21 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimații inculpați

C.V.C., U.G.M. și C.G.I.

Deduce din pedeapsa aplicată

recurentului inculpat C.G.I., durata reținerii și a arestării preventive de la 22

octombrie 2008 la 3 decembrie 2008 și de la 4 decembrie 2008 la 20 octombrie 2011.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de câte 300 RON pentru apărarea intimaților inculpați

C.V.C. și C.G.I. și în sumă de 75 RON pentru inculpatul U.G.M., se vor avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 20 octombrie

2011.