ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 707/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 707/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Bacău, prin sentința

penală nr. 6 din 13 ianuarie 2003, a dispus condamnarea inculpatului S.F.,

pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- trafic de persoane, prevăzută de

art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, parte vătămată R.I.,

la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- trafic de persoane, prevăzută de

art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, parte vătămată R.I.,

la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- trafic de persoane, prevăzută de

art. 13 alin. (1) și (3) teza I, alin. (4) teza III din Legea nr. 678/2001,

parte vătămată R.L., la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- violare de domiciliu, prevăzută de

art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13

C. pen., parte vătămată R.P., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea

mai grea de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv începând cu data de 19 iulie

2002, la zi.

S-au interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile și pe durata

prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

A mai fost condamnat inculpatul

R.L.M., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- trafic de persoane, prevăzută de

art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, parte vătămată R.I.,

la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- trafic de persoane, prevăzută de

art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, parte vătămată R.I. la

pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- trafic de persoane, prevăzută de

art. 13 alin. (1), 3 teza I, alin. (4) teza III din Legea nr. 678/2001, parte

vătămată R.L., la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- proxenetism, prevăzută de art. 329

alin. (1), cu aplicarea art. 13 C. pen., faptă din perioada 1997 - 1998, parte

vătămată C.A., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- violare de domiciliu, prevăzută de

art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13

C. pen., parte vătămată R.P., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea

mai grea de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată

perioada arestului preventiv începând cu data de 19 iulie 2002 până la 23 iulie

2002.

S-au interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile și pe durata

prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. h) C.

proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpaților S.F. și

R.L.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 193 C. pen. și art.

205 C. pen., prin retragerea plângerii prealabile a părții vătămate R.P.

În baza art. 329 alin. (3) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpatul S.F. a sumei de 7.500 Euro reprezentând

contravaloarea de 15.000 mărci germane.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen. și art. 998 C. civ., s-a luat act că părțile vătămate R.P., R.L., R.I.,

R.L. și C.A. nu s-au constituit părți civile în cauză.

S-a reținut în fapt că la începutul

lunii ianuarie 2002 la locuința părții vătămate R.P. a venit R.L.M. cu care se

cunoștea (pentru că au fost vecini) și știa că are o situație materială

precară, propunându-i să-și lase fetele la muncă în Italia. I-a spus că știe un

patron care are fermă de animale în Italia și i l-a recomandat pe inculpatul

S.F. zis B.

A doua zi, inculpatul R.L.M. a

revenit cu inculpatul S.F. la locuința părții vătămate, aceasta a discutat cu

inculpatul S.F., care i-a dat asigurări că mama sa are fermă de animale în Italia

și că le va asigura fetelor un salariu de 1.000 dolari S.U.A. pe lună.

Pentru a-i crea convingerea asupra

seriozității ofertei sale, inculpatul S.F. i-a spus părții vătămate că îi poate

lăsa în acel moment (al discuției), 1000-2000 dolari S.U.A. ca o garanție a

cinstei sale.

R.P. nu a luat nici o sumă de bani

de la inculpatul S.F. însă i-a spus că pașapoartele fetelor sale sunt amanetate

pentru o datorie de 1.700.000 lei. Inculpatul S.F. i-a dat această sumă

inculpatului R.L.M. și împreună cu R.P. în schimbul banilor, au luat

pașapoartele de la C.Z. Inculpatul S.F. s-a uitat la pașapoarte și s-a convins

că nu au interdicție de a ieși din țară și le-a reținut asupra sa.

A doua zi dimineață, pe 11 ianuarie

2002, inculpatul S.F. a luat de acasă cele trei surori, R.L., R.I. și R.P. și

au plecat spre Italia cu mașina condusă de G.M., promițându-i lui R.P. că le va

înlesni fetelor posibilitatea de a telefona în momentul în care vor ajunge în

Italia. În Vama Nădlac, inculpatul S.F. le-a dat pașapoartele și câte 500

dolari S.U.A. pentru a trece granița țării în condițiile legale, după care le-a

reluat pașapoartele.

În Veneția au ajuns pe 13 ianuarie

2002, în jurul orelor 16,00-17,00, au coborât din mașina lui G.M. care și-a

continuat călătoria și au fost introduse de către inculpatul S.F. într-o altă

mașină marca BMV, condusă de un italian, cu care acesta se conversa în limba

italiană (părțile vătămate neștiind ce vorbeau) și în care se mai aflau alți

bărbați. Au continuat călătoria timp de cca. 5-6 ore.

A oprit mașina în fața unei vile și

acolo inculpatul S.F. le-a spus că vor practica prostituția la stradă, că nu

vor lucra la fermă dar că vor câștiga bani mai mulți.

Cele trei părți vătămate realizând

că au fost înșelate s-au certat cu inculpatul S.F., care văzându-le reacția

le-a amenințat, le-a spus că le va despărți, iar părții vătămate L.R., fiind

cea mai mare, i-a spus că pentru a nu fugi de la stradă o va lăsa la acea vilă

unde va practica prostituția.

Din acel moment, partea vătămată

L.R. a fost introdusă în vilă (inculpatul S.F. a plecat cu mașina cu celelalte

două surori) și încuiată într-o cameră. A doua zi, partea vătămată a înțeles de

la proprietarul casei că urma să-i aducă doi clienți cu care să întrețină

raporturi sexuale. Pentru că ea a reacționat la propunerea acestuia, a doua zi

inculpatul S.F. a venit în camera sa, i-a dat două palme și a amenințat-o cu

moartea dacă nu va accepta să se prostitueze.

În aceste condiții, fără

posibilități materiale de a se întoarce în țară, sechestrată, pașaportul fiindu-i

la inculpat, partea vătămată a fost constrânsă să se prostitueze.

Timp de 90 de zile cât a fost

sechestrată în acea cameră, partea vătămată a fost forțată să întrețină

raporturi sexuale cu cca. 130 clienți, iar tariful pe care îl încasa

proprietarul casei era de 50-100 Euro. Era încuiată în aceeași cameră în care i

se aducea mâncarea și la toaletă era supravegheată de o femeie.

Partea vătămată a mai declarat că în

tot acest interval de timp, o singură dată a reușit să o sune pe mama sa de pe

telefonul mobil al unui client, comunicându-i că au fost vândute și nu pot să

se întoarcă acasă.

În aceeași manieră a procedat

inculpatul S.F. și cu celelalte două fete. Astfel a lăsat-o pe partea vătămată

R.I. la o altă vilă, predând-o unui cetățean italian și primind o sumă de

dolari în schimbul acesteia.

Partea vătămată a fost introdusă

într-o cameră și încuiată, fiind obligată să se prostitueze cu aproximativ

120-140 clienți până, în jurul datei de 5 aprilie 2002, când a fost dusă de

către italian la vila în care se afla sora sa L.R., apoi împreună cu aceasta au

fost trimise în țară.

La momentul la care a fost dusă de

inculpatul S.F. la vila italianului respectiv, inculpatul i-a spus părții

vătămate că a fost vândută și că urma să se prostitueze, la rândul său cetățeanul

italian amenințând-o și el cu bătaia pe partea vătămată.

Cea de-a treia parte vătămată R.L.,

minoră în vârstă de 17 ani a fost lăsată și ea la o altă vilă de către

inculpatul S.F. fiind de asemenea încuiată într-o cameră și obligată să

întrețină raporturi sexuale cu peste 100 de clienți.

Ca și celelalte părți vătămate

minora nu a primit bani, iar în final, la sfârșitul lunii mai a reușit să fugă

cu ajutorul unui client italian, dar neavând bani s-a adăpostit în diferite

locuri publice.

Ulterior a fost prinsă de inculpatul

S.F. care a obligat-o să se prostitueze și care a amenințat-o cu moartea,

spunându-i că este și urmărită pentru a nu putea fugi.

În aceste condiții partea vătămată

era dusă în stradă noaptea și era luată dimineața, iar de la clienții pe care

îi avea a primit fără știința inculpatului sume mici de bani, pe care dealtfel

i-a și cheltuit pentru o intervenție chirurgicală de urgență la care a fost

supusă.

S-a mai reținut că potrivit

înțelegerii pe care au avut-o în țară, când au ajuns în Veneția inculpatul S.F.

i-a dat telefonul mobil părții vătămate L.R., iar aceasta a sunat-o pe mama sa

spunându-i că au ajuns cu bine în Italia.

La câteva ore după aceasta, R.P.

mama părților vătămate a primit un telefon de la inculpatul S.F. care i-a reproșat

că fetele au fugit și a amenințat că dacă le va prinde le va tăia capul.

După aproximativ 1/2 oră, pe timp de

noapte au intrat în curte și apoi în locuința sa inculpații R.L.M. și C.M. care

au amenințat-o cu moartea și au jignit-o motivat de faptul că fiicele R.P. au

fugit de la inculpatul S.F. căruia îi și datorau 2000 dolari S.U.A.

Ulterior, după câteva zile, tot pe

timp de noapte inculpații S.F. și R.L.M. au pătruns din nou în locuința părții

vătămate R.P., pe care au amenințat-o din nou cu moartea, cu incendierea casei

și i-au cerut 2000 de dolari, reproșându-i că fiicele sale au fugit.

Aceleași amenințări au fost adresate

de cei doi inculpați și în seara când părțile vătămate L.R. și R.I. au revenit

la locuința familiei, unde au reușit să se ascundă.

Inculpații au reproșat din nou mamei

celor două părți vătămate faptul că acestea din urmă au fugit, cerându-i suma

de 2000 dolari S.U.A. despre care susțineau că le-o datorează pentru drumul în

Italia și alte cheltuieli ocazionate de deplasarea fiicelor ei.

S-a mai reținut în fapt că în vara

anului 1997, partea vătămată C.A. a fost contactată de numiții S.V. și S.V.

care i-au promis un loc de muncă în Italia.

Ca urmare partea vătămată C.A.

împreună cu V.M. și G.A. au fost transportate de S.V. până în gara Bacău de

unde au fost preluate de S.V., care după ce le-a luat pașapoartele primelor

două, s-a deplasat împreună cu acestea cu trenul până la Arad, iar apoi cu un

autocar au trecut în Iugoslavia unde au coborât într-o parcare cu tiruri.

Părțile vătămate au fost urcate de

S.V. pe platforma unui tir încărcat cu mobilă, iar după ce tirul a ajuns la

marginea unei păduri S.V. a venit la ele, le-a coborât din tir și apoi s-au

deplasat împreună cu trenul până la Roma și apoi în orașul Macanse.

Cele două au fost duse la o vilă

unde au fost așteptate de inculpatul S.F. care le-a oprit pașapoartele și

împreună cu care se mai afla o altă tânără din Buhuși, pe nume I.

După o săptămână de așteptare pentru

a găsi de lucru, inculpatul S.F. le-a comunicat că puteau câștiga bani din

practicarea prostituției și deși cele două nu au acceptat au fost forțate de

inculpatul S.F. și de S.V. care le duceau noaptea pe stradă, le trimiteau

clienți pentru a întreține relații sexuale, timp în care ei patrulau cu mașina

în apropiere, iar după expirarea timpului convenit cu clientul veneau și

încasau banii.

În acest mod, amenințate și lovite

de inculpatul S.F. și de S.V. părțile vătămate întrețineau relații sexuale cu

câte 10-15 clienți pe noapte, fiecare dintre aceștia plătind câte 50 de mărci.

Partea vătămată C.A. a reușit să

fugă cu ajutorul unui client, celelalte două rămânând în continuare la

dispoziția celor doi.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpații S.F. și

R.L.M.

În apelul parchetului s-a criticat

individualizarea pedepselor aplicate, considerate neîndestulătoare

solicitându-se majorarea acestora și omisiunea instanței de a se pronunța cu

privire la menținerea stării de arest a inculpatului R.L.M.

În apelurile inculpaților s-a

susținut, în principal că hotărârea este lovită de nulitate absolută, deoarece

cauza trebuia soluționată în ședință secretă și nu publică, iar în subsidiar

s-a solicitat achitarea întrucât în cauză nu există probe de vinovăție.

A mai fost criticată sentința de

condamnare și pentru faptul că s-a întemeiat pe probe administrate în cursul

unei urmăriri penale greșit efectuată de către organele de poliție, când în

speță era obligatoriu că urmărirea să fie efectuată de procuror, astfel încât

actele de urmărire respective sunt considerate nule.

Curtea de Apel Bacău a admis apelul

parchetului, a casat hotărârea atacată numai sub aspectul pedepselor aplicate

inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001 în dauna părților vătămate L.R. și R.I. și la omisiunea

pronunțării asupra arestului preventiv.

După repunerea în individualitate a

pedepselor pentru fiecare inculpat a majorat cele două pedepse de câte 5 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., la câte 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunile prevăzute de

art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 comise în dauna

părților vătămate L.R. și R.I.

După recontopire s-a stabilit că

inculpații să execute pedepsele cele mai grele respectiv câte 6 ani închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Prin aceeași decizie s-a menținut

măsura arestării preventive a inculpatului R.L.M. luată prin mandatul nr.

109/291/P/2002 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, precum și celelalte

dispoziții ale sentinței apelate.

Apelurile inculpaților au fost

respinse ca nefondate.

S-a motivat că deși potrivit art. 21

din Legea nr. 678/2001 urmărirea penală pentru infracțiunile prevăzute în

această lege se efectuează de către procuror, în speță activitatea de urmărire

penală, deosebit de laborioasă a fost efectuată în parte, înainte de intrarea în

vigoare a acestei legi de organul de cercetare penală, însă potrivit art. 213

și art. 268 C. proc. pen., prin ordonanța din 19 iulie 2002 a Parchetului de pe

lângă Tribunalul Bacău au fost confirmate de către procuror toate aceste acte

efectuate de organele de cercetare penală în condițiile arătate nu se poate

vorbi de nulitatea urmăririi penale.

În legătură cu critica referitoare

la publicitatea ședinței de judecată instanța de apel reține că prin art. 24

1

din Legea nr. 678/2001 se prevede ca ședințele de judecată în cauzele privind

traficul de persoane prevăzută de art. 13 și de pornografie infantilă prevăzută

de art. 18, nu sunt publice, astfel că, în raport de această dispoziție

derogatorie nu operează sancțiunea nulității absolute prevăzută de art. 197

alin. (2) C. proc. pen.

În ce privește fondul cauzei,

instanța de control judiciar a considerat că prima instanță a administrat un

probatoriu amplu, pe baza căruia a stabilit corect situația de fapt și

vinovăția inculpaților, înlăturând justificat apărările inculpatului S.F. care

nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Cu privire la criticile formulate de

parchet, instanța de apel le-a apreciat ca întemeiate, constatând că prima

instanță a omis să se pronunțe cu privire la starea de arest a inculpatului

R.L.M. și că s-a orientat spre pedepse prea blânde pe care le-a aplicat celor

doi inculpați, care nu asigură atingerea scopului prevăzut de legiuitor în art.

52 C. pen.

Ca urmare, desființând parțial,

hotărârea primei instanțe, s-au majorat pedepsele aplicate inculpaților și s-a

menținut măsura arestării preventive a inculpatului R.L.M.

Împotriva deciziei instanței de apel

au declarat recurs inculpații care au criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, solicitând achitarea, deoarece probele administrate nu dovedesc

vinovăția lor.

Recursurile nu sunt întemeiate.

Verificând hotărârile pronunțate în

cauză, respectiv actele și lucrările de la dosar, în raport de criticile

formulate, cât și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., Curtea constată, că instanțele au stabilit o situație de

fapt corectă, întemeiată pe probele existente la dosar, din coroborarea cărora

rezultă că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care

au fost condamnați.

Deși inculpatul S.F. a negat

săvârșirea faptelor, susținerile sale au fost infirmate de coinculpatul R.L.M.,

de martorii V.M., B.M., N.I.V., R.M. și G.A., de părțile vătămate, ale căror

declarații, date în faza de urmărire penală se coroborează și cu înregistrările

convorbirilor telefonice.

În declarațiile date în faza

urmăririi penale atât inculpatul R.L.M., cât și părțile vătămate au relatat cu

lux de amănunte împrejurările în care s-au desfășurat faptele, pentru ca în

faza de judecată aceștia să revină nejustificat asupra primelor declarații,

fără a putea motiva în mod credibil această atitudine.

Întrebat fiind de instanță cu

privire la motivele revenirii asupra declarațiilor inițiale, inculpatul R.L.M.

s-a arătat nemulțumit de faptul că a fost trimis în judecată susținând că

primele declarații pe care le-a dat și în care a relatat întreaga activitate

infracțională a coinculpatului S.F. le-a făcut, încredințat fiind de organele

de poliție că nu va fi și el incriminat, urmând să aibă doar calitatea de martor.

Afirmațiile inculpatului nu sunt

însă susținute de probe care să dovedească o astfel de situație.

Nici revenirile părților vătămate

asupra declarațiilor și plângerilor inițiale nu au un suport probator care să

le justifice. Mai mult, audiate, fiind în instanță ele au relatat că nu au fost

forțate să declare în modul în care au făcut-o la urmărirea penală și că nu-și

pot explica acele declarații.

Așa fiind, Curtea apreciază că în

mod corect instanțele au înlăturat ca nesincere aceste din urmă declarații și

au reținut vinovăția inculpaților în comiterea faptelor pentru care au fost

trimiși în judecată, astfel că cererile de achitare formulate de aceștia în

recursurile lor nu pot fi primite.

În ce privește pedepsele aplicate se

constată că acestea au fost corect individualizate cu respectarea criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se justifică o redozare a acestora.

Pentru aceste considerente Curtea

urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpați în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații S.F. și R.L.M. împotriva deciziei penale nr. 173 din 22

aprilie 2003 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul arestării preventive de la 19 iulie 2002 la 5 februarie

2004.

Obligă pe recurentul inculpat S.F.

să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Obligă pe recurentul inculpat R.L.M.

să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma

de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

februarie 2004.