ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2878/2008

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 213 din 9 noiembrie 2007, Tribunalul Neamț a dispus condamnarea inculpaților:

- D.C., la pedepsele de:

- 8 ani închisoare și doi ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută la art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) și (3) C. pen.; 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen.;

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul

D.C. să execute pedeapsa cea mai grea de opt ani închisoare și doi

ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută la art., 64 lit. a) teza a

II-a lit. b) C. pen.

În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen., i-au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 357 alin. (2) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestului preventiv de la data de 7 iulie 2006 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută

starea de arest a inculpatului.

- B.I.S., la pedepsele de:

- 8 ani închisoare și doi ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) și (3) C. pen.;

- 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen.;

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul

B.I.S. să execute pedeapsa cea mai grea de opt ani

închisoare și doi ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută la

art. 64 lit. a) teza a lI-a lit. b) C. pen.

În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen., i-au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 357 alin. (2) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestului preventiv de la data de 6 decembrie 2006 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută

starea de arest a inculpatului.

- P.C.l., la pedeapsa de 3 ani închisoare și doi ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 81 – art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe un termen de încercare cinci ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 C. pen., în baza art. 357 alin. (2) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a

arestului preventiv începând cu data de 7 iulie 2006 până la data de 2 aprilie

2007.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b) și art. 346 alin. (l) C. proc. pen.,

cu aplicarea art. 998 C. civ., au fost obligați inculpații D.C. și

B.I.S. în solidar să achite părților civile după cum urmează:

- 2500 curo despăgubiri materiale și 2000 de euro daune morale sau

echivalentul în lei la data executării, către partea civilă B.M.;

- 10000 de lei daune morale către partea civilă P.G.M.

10.000 de lei daune morale către partea civilă B.L.S.

În baza art. l 18 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 85000 de euro de la inculpatul D.C. și a suma de 85000 de la inculpatul B.I.S.

S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărători aleși.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamț nr. 96/D/P/2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților D.C. și B.I.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de viol prevăzută de art. 197 alin. (l) și (2) lit. a) C. pen., infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (l), (2) și (3) C. pen. și infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (l) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., precum și trimiterea în judecată a inculpatului P.C.l. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În esență s-a reținut de către organele de urmărire penală că inculpații D.C. și B.I.S., în perioada 2005 – 2006, au reținut-o pe partea vătămată B.M. în diferite locații închiriate în diverse orașe din Germania, i-au îngrădit libertatea și nu i-au permis să plece întrucât urmăreau să o exploateze sexual și în plus, s-a reținut că ambii inculpați prin violență și amenințare tiu întreținut relații sexuale cu această parte vătămată împotriva voinței acesteia.

Totodată, în perioada anilor 2004 – 2005, cei doi inculpați au racolat mai multe persoane tinere de sex feminin, le-au dus în străinătate și le-au exploatat sexual, încasând sume mari de bani in acest mod.

S-a mai reținut că cele trei fapte au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni, iar infracțiunea de trafic de persoane, săvârșită prin mai multe acte materiale, distanțate în timp, a avut la bază o rezoluție infracțională unică.

În privința inculpatului P.C.l. s-a reținut, în esență că, în luna noiembrie 2005, după o înțelegere prealabilă cu inculpatul D.C. s-a ocupat de trimiterea părții vătămate B.M. în străinătate pentru a fi exploatată sexual.

Din probatoriile administrate în cauză instanța reține următoarea situație de fapt:'

Despre inculpații D.C. și B.I.S. se cunoștea inițial că au mai mers în mai multe rânduri atât în Italia, pentru a munci precum și în Germania. B.I.S. a cumpărat un apartament în Italia despre care arată că l-a dobândit cu banii obținuți din derularea unor afaceri la o firmă de construcții pe care și-a deschis-o în această țară. La adăpostul acestor activități cei doi inculpați au început să caute persoane de sex feminin pe care le înșelau prin diverse promisiuni și le convingeau să

meargă în străinătate la muncă. Astfel, partea vătămată P.G.M. a

fost contactată în martie 2005 de către inculpatul D.C. care i-a propus să meargă în Italia ca damă de companie. În acest sens, inculpatul împreună cu coinculpatul B.I.S. au transportat partea vătămată cu autoturismul în orașul Padova unde a fost cazată în apartamentul lui B.I.

În instanță partea vătămată P.M., cu ocazia audierii, a declarat că în momentul sosirii în Italia a fost violată de către inculpatul D.C. însă această acuzație nu a fost cuprinsă în actul de sesizare a instanței și nu s-au făcut cercetări cu privire la ea, astfel că instanța nu s-a consideră legal sesizată.

Revenind la partea vătămată P.M., imediat cum a ajuns în Italia

aceasta a fost obligată să facă prostituție în strada, punându-i-se în vedere că trebuie să recupereze suma de 500 euro ce a fost investită pentru aducerea sa în Italia. încă de la bun început partea vătămată a fost amenințată la modul cel mai violent să iasă în stradă pentru a produce bani pentru cei doi inculpați. Toate sumele încasate de partea vătămată erau ulterior luate de D.C.

S-a mai reținut că, la momentul sosirii în Italia partea vătămată era însărcinată urmare a unei relații pe care a avut-o cu prietenul său din

România și în acest context, inculpatul D.C. a obligat-o să ia medicamente

pentru a-i provoca avortul, lucru cu care deși partea vătămată nu a fost de acord nu s-a putut opune din cauză că era amenințată. După întreruperea sarcinii, părții vătămate i s-a făcut foarte rău și întrucât starea de sănătate agrava, a fost transportată la spital unde s-a finalizat întreruperea cursului sarcinii pe cale medicală.

La scurt timp după externarea din spital, fără a se respecta vreun termen de convalescență sau recuperare medicală, inculpatul D.C. a obligat-o pe partea vătămată P.M. să iasă din nou în stradă, pentru a practica prostituția.

Ulterior, partea vătămată a fost dusă de către inculpat într-un club unde a fost obligată să se prostitueze alături de o altă tânără pe nume G. din

Roman. În acest loc partea vătămată a stat aproximativ două săptămâni toate

sumele fiind încasate de D.C. După aceasta, partea vătămată a fost

din nou adusă în apartamentul lui B. unde între timp mai fuseseră aduse

o persoană minoră, K. din Roman, ambele fiind obligate să se prostitueze. Într-una din zile inculpatul D.C. a încercat să o violeze pe minoră însă partea vătămată P.M. s-a opus motiv pentru care a fost bătută violent. De menționat că persoanele traficate erau obligate să iasă în stradă la prostituție chiar și în zilele de menstruație și chiar și atunci când aveau urme de lovituri.

În aceeași perioadă în care partea vătămată era exploatată în Italia, aceasta a sesizat că mai erau două persoane M., din Târgu Neamț și P. din Săbăoani care fuseseră traficate și erau exploatate sexual de către cei doi inculpați.

Inculpatul D.C. le exploata sexual pe victime cu acordul unui alt român poreclit „Marele”, căruia îi plătea o taxă de 25 euro pe zi.

Începând cu luna octombrie 2005, urmare a faptului că autoritățile italiene au sesizat existența rețelelor de traficanți în zonă, cei doi inculpați au dus-o pe partea vătămată în Germania în orașul Mainz, cu intenția de a continua exploatarea sexuala.

Aici, inculpatul D.C. i-a procurat părții vătămate un pașaport fals pe numele C.M. și a dus-o într-un bordel unde timp de o lună a obligat-o să facă prostituție, toți banii fiind încasați de inculpat. Bordelul consta într-o casă compusă din două camere și era administrat de o femeie ce se ocupa de găsirea clienților. După aceasta, partea vătămată a fost din nou luată și dusă la un bordel „puf administrat de doi cetățeni germani pe

nume M. și W. Despre minoră se știe că aceasta a fost dată ulterior

unor turci fără a se cunoaște exact suma de bani pe care a primit-o inculpatul D.C. De precizat că minora pe nume A. despre care partea vătămată P.M. face vorbire este una și aceeași persoană cu K.. în acest club partea vătămată a stat aproape două - trei săptămâni în condițiile în care în prealabil au mai stat încă două săptămâni la acei turci cărora Ie-a fost „vândută” minora A. în perioada în care a stat la clubul celor doi germani, P.M. Ie-a întâlnit pe celelalte două părți vătămate B.M. și B.L. Cu această ocazie P.M. a înțeles de la M. că

D.C. i-ar fi vândut-o pentru suma de 3000 euro însă s-a constatat că în fapt,

inculpatul D.C. și M. au împărțit toate sumele realizate din exploatarea sexuală a părții vătămate. În perioada în care au locuit împreună cele trei părți vătămate acestea s-au confesat reciproc cu referire la traumele pe care le-au suferit, ocazie cu care partea vătămată P.M. a luat cunoștință

de faptul că și B.M. a fost violată nu doar de D.C. ci și de inculpatul B.I.S., experiență în urma căreia aceasta a rămas însărcinată și a

fost obligată să întrerupă sarcina.

În cele din urmă partea vătămată a fost dusă de către M. în Cehia în februarie 2006 ca urmare a faptului că la bordelul din Germania a avut loc o razie a poliției, ocazie cu care partea vătămată B.M. a fost luată de polițiști. În Cehia, partea vătămată P.M. a reușit să îl convingă pe M. să o lase să plece în țară iar acesta se pare că din milă i-a permis să se întoarcă.

Instanța de fond a mai reținut că, din declarațiile părții vătămate a rezultat că, pe toată perioada cât a fost exploatată sexual de către inculpați aceștia au încasat de pe urma ei suma de 165.000 euro.

Partea vătămată B.M. locuia în același sat cu inculpații D.C. și B.I.S. iar anterior plecării în Germania era în relații de concubinaj cu un anume B.C. Acesta a inițiat cu partea vătămată perspectiva de a merge în Germania la un loc de muncă pe care îl va găsi D.C. în acest context, inculpatul D.C. care la acea dată era deja plecat în străinătate a stabilit toate datele pentru a face posibilă aducerea părții vătămate în Germania. Astfel, în noiembrie 2005 inculpatul D.C. a contactat-o și i-a Spus că se ocupă el de asigurarea transportului până în Germania și că va vorbi cu cumătrul său, inculpatul P.C.l., care se va îngriji de plecarea sa din țară. Prin urmare, la scurt timp inculpatul P.C.l. a chemat partea vătămată în municipiul Roman și i-a spus că îi va asigura cele necesare plecării în Germania și că o va combina cu un prieten de al său din Suceava care urmează să o transporte până în Germania, iar la destinație contravaloarea transportului va fi achitată de D.C. în această ordine de idei, inculpatul P.C.I. a luat legătura cu F.M. administrator al unei firme de transport din Suceava, care efectua în mod curent transporturi în Germania și care în data de 24 noiembrie 2005 a efectuat transportul părții vătămate de la Nisiporești în Germania prin municipiul Suceava .

La destinație, în orașul Mainz, B.M. a fost așteptată de B.I.S. care a plătit transportul și care ulterior a condus-o pe Buzău la

locuința unde era inculpatul D.C. împreună cu altă persoană de sex feminin

pe nume R. în locația în care a fost adusă partea vătămată a constatat că se afla un club de noapte și atunci a înțeles care era adevărata muncă pentru care fusese trimisă în Germania, deși inițial a căutat să dea de înțeles că nu vrea să practice prostituția, părții vătămate i s-a pus în vedere să nu facă nici o opoziție și să procedeze la fel ca celelalte fete din club.

În chiar prima seară inculpatul D.C. văzând că partea vătămată

refuză să dea ascultare, a lovit-o și a avut relații sexuale cu aceasta împotriva

voinței sale. De asemeni, și celălalt inculpat B.I.S. a forțat partea vătămată

să aibă relații sexuale cu el. Relațiile sexuale s-au consumat sub amenințarea

cu violența și urmare a loviturilor aplicate de către inculpatul D.C. Partea vătămată a insistat că vrea să plece înapoi în țară însă inculpații i-au spus expres că nu are voie să plece nicăieri întrucât s-au investit bani cu aducerea sa în Germania și această sumă trebuie recuperată. După ce a fost instalată partea vătămată a primit un pașaport cu identitate falsă pe numele S., cetățean italian și a fost chiar bătută pentru a fi forțată să învețe noua identitate.

S-a mai reținut că, în aceste împrejurări partea vătămată a fost exploatată sexual mai bine de trei luni, inculpații fiind cei care găseau clienții și se asigurau ca partea vătămată să le dea toți banii și să nu fugă. în perioada respectivă, după aprecierea părții vătămate, cei doi inculpați au încasat 75.000 euro.

Inițial, partea vătămată era cazată în diverse imobile închiriate de inculpați, imobile în care erau aduși clienții găsiți de către inculpați. În toată această perioadă, partea vătămată a constatat că cei doi inculpați mai aveau și alte fete pe care le obligau să se prostitueze și pe care le exploatau, menționând în acest sens pe M.P. din Cordun, R. din Roman, A. din Sagna, L. (B.) din Reșița. În ultima parte a perioadei cât a fost exploatată de cei doi inculpați, partea vătămată a fost dusă într-un club din Leipzig, constând într-o clădire cu mai multe etaje fiecare etaj fiind dotat cu mai multe camere unde se făcea prostituție. În acest loc partea vătămată a cunoscut un cetățean italian căruia i s-a plâns de situația sa și l-a rugat să o ajute. Anterior venirii în acest club, partea vătămată a fost „vândută” de către cei doi inculpați unui proxenet german pentru suma de 4500 euro.

În urma unui incident în care un client care a dorit să stea mai mult cu

partea vătămată și a devenit violent deoarece a fost refuzat de către aceasta,

cei care administrau clubul au fost verificați de către poliție, s-au luat declarații părții vătămate și s-au făcut verificări amănunțite. În aceste condiții proxenetul german a apreciat ca este periculos să o mai țină pe partea vătămată B.M. și a hotărât să o trimită în Cehia. Aflând despre intențiile acestuia prin intermediul părții vătămate P.M., partea vătămată B.M. l-a sunat pe cetățeanul italian pe care l-a rugat să alerteze poliția și să o scape din acel local. In aceste condiții, a avut loc o a doua descindere a poliției germane, care de această dată, a luat-o pe partea vătămată și i-a stabilit adevărata identitate.

S-a mai reținut că, pe toată durata cât a fost ținută forțat de către cei doi

inculpați, partea vătămată a asistat la mai multe discuții dintre inculpați și diverse alte persoane cu care aceștia stabileau modalitățile în care să fie aduse în Germania diverse persoane de sex feminin în vederea exploatării lor sexuale.

Partea vătămată B.M. este, de asemeni, cuprinsă și în sinteza actelor de urmărire penală ale anchetei efectuată de Parchetul din Stuttgart și

poliția din Ludwigsburg.

S-a mai reținut că, partea vătămată B.L.

a ajuns în Germania în iulie 2005, transportul

fiind înlesnit de un anume C.M. care după ce a exploatat-o aproximativ o lună de zile i-a vândut-o cetățeanului german W.

S-a mai arătat că, în perioada în care a stat la cetățeanul german W., partea vătămată B.L. i-a cunoscut pe inculpații D.C. și B.I.S., acesta din urmă convingând-o să meargă cu el și pentru a părea credibil i-a făcut chiar declarații de dragoste . Contând pe buna credință a celor doi, partea vătămată a fugii cu aceștia de la W. însă după scurt timp a înțeles că a fost înșelată și a fost obligată să practice prostituția prin violență și amenințări.

A mai reținut prima instanță că, pentru cei doi inculpați, partea vătămată s-a prostituat aproximativ patru luni de zile, perioadă în care inculpații ar fi încasat aproximativ 20.000 euro.

În toată această perioadă, partea vătămată a constatat că, cei doi inculpați aveau și alte fete pe care le exploatau în aceeași manieră, nominalizându-le pe A., M. și A., aceasta din urmă fiind trimisă de un anume P. din Pașcani.

S-a mai arătat că, din datele culese de la autoritățile germane s-a constatat că B.L. a reușit să fugă și de la inculpații din prezenta cauză și a fost în cele din urmă găsită din nou de către W. și M. care au adus-o înapoi la bordelul R.M.

La stabilirea situației de fapt s-au avut în vedere declarațiile părților vătămate, declarația martorei B.A., raportul asupra cazului R. instrumentat de Procuratura din Stuttgart, procesele verbale de consemnare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul P.C.I. O atenție aparte trebuie acordată martorului D. care in inițial a dat o declarație la urmărirea penală iar in instanța a retractat totul spunând că a fost amenințat de anchetator. Ceea ce este mai interesant este faptul că martorul s-a solidarizat cu inculpații și chiar a devenit pătimaș în cursul declarației dând dovadă de partizanat. În orice caz nu se poate neglija faptul ca martorul, în cuprinsul primei declarații martorul precizează unele detalii ce nu putea fi cunoscute de anchetator.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri inculpații D.C., B.I.S. și P.C.I.

În apelul său, inculpatul B.I.S. a criticat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în sensul că, aceasta reprezintă rezultatul unei greșite evaluări a probelor administrate în cauză.

A susținut că, în mod greșit a fost condamnat pentru faptele pentru

care a fost trimis în judecată, întrucât instanța a avut în vedere numai probele

administrate în cursul urmăririi penale, încălcând astfel dispozițiile art. 62 C. pen.

O altă critică s-a referit la greșita condamnare pentru infracțiunea de viol, susținând că aceasta, în conformitate cu jurisprudența în materie, este absorbită în conținutul infracțiunii de lipsire de libertate.

Inculpatul B.I.S. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și achitarea sa pentru toate infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În subsidiar a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și 76 C. pen. și aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86

1

C. pen.

În apelurile lor, inculpații D.C. și P.C.I. au susținut că, ansamblul probator administrat în cauză nu conține probe temeinice care să dovedească vinovăția lor. Au solicitat admiterea apelurilor, desființarea

hotărârii atacate și în principiu, achitarea lor pentru faptele pentru care au fost

trimis în judecată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Inculpatul D.C. a solicitat în subsidiar, reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen. și aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86

1

C. pen.

Prin decizia penală nr. 71 din 6 mai 2008, Curtea de Apel Bacău, secția penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații D.C., B.I.S. și P.C.I.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea

de arest a inculpaților D.C. și B.I.S.

În baza art. 381 C. proc. pen., s-a dedus în continuare

arestarea preventivă a inculpaților D.C. și B.I.S. de la 9 noiembrie 2007 la zi.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a contactat că, din ansamblul materialului probator administrat în cauză, soluția

de condamnare pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, astfel încât, vinovăția inculpaților este pe deplin dovedită de probele administrate în

cauză.

În acest sens s-a reținut că, declarațiile părților vătămate care îi incriminează pe inculpații D.C., B.I.S. și P.C.I. se coroborează cu elementele de fapt ce rezultă din celelalte probe existente în cauză.

Instanța de apel a apreciat ca fiind relevante la aflarea adevărului declarația martorului D.M.A. dată la urmărirea penală, precum și conținutul interceptărilor convorbirilor telefonice purtate între inculpatul P.C.I. și numitul P.

A mai reținut instanța de control judiciar că, elementele de fapt ce rezultă din convorbirile celor două persoane menționate, confirmă activitatea infracțională a inculpaților ce a constat în racolarea, transportul și exploatarea sexuală a victimelor, astfel că susținerile acestora în sensul că sunt nevinovați, sunt lipsite de fundament real.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, instanța de control judiciar a apreciat că, instanța de fond a constatat în mod corect toate aspectele legate de pericolul social al faptelor, cât și persoana inculpaților, sancțiunile aplicate fiind de natură să realizeze rolul preventive a acestora.

În acest sens, instanța de apel a reținut că, infracțiunile ce formează obiectul judecății sunt deosebit de grave, dat fiind faptul că, traficul de persoane constituie un fenomen tot mai prezent în sfera criminalității organizate, iar în contextual social actual, tot mai multe tinere devin victime ale traficului de persoane.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri inculpații D.C.,

B.I.S. și P.C.I.

În recursurile lor, inculpații D.C. și B.I.S. au solicitat admiterea acestora, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și achitarea lor.

Ulterior declarării recursului de față, în ședința de judecată din data de 19 septembrie 2008, inculpatul P.C.I. a declarat personal că își retrage recursul.

Asupra retragerii recursului inculpatului P.C.I.:

Potrivit art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen., părțile pot renunța la recurs, potrivit dispozițiilor art. 368 și pot retrage recursul în condițiile art. 369 din același cod, care se aplică în mod corespunzător.

În conformitate cu art. 369 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat.

Retragerea trebuie făcută personal sau prin mandatar special iar dacă partea se află în stare de deținere printr-o declarație atașată sau consemnată într-un proces verbal de către conducerea locului de deținere.

Având în vedere că prevederile textului de lege citat, care se aplică și în cazul recursului, sunt îndeplinite, în sensul că, recurentul prezent în instanță și-a manifestat expres voința de a retrage recursul declarat, urmează a se lua act și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurentul inculpat P.C.I. să fie obligată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Examinând recursurile inculpaților D.C. și B.I.S. în raport de motivele de casare invocate, care se înscriu în dispozițiile art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen., precum și din oficiu, conform art. 385 alin. (3) C. proc. pen., se constată că sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează.

Verificând actele și lucrările dosarului se reține că, atât instanța de fond cât și instanța de apel au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților D.C. și B.I.S., în raport de materialul probator amplu și judicios administrat în cauză și au aplicat pedepse just proporționalizate, conform criteriilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen.

Cererile inculpaților prin care au solicitat achitarea lor, în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunile de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) C. pen. și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) și (3) C. pen., nu pot fi primate.

Vinovăția inculpaților a fost pe deplin dovedită de declarațiile părților vătămate B.M., P.G.M., B.L. ale martorilor D.M.A., dată în faza urmăririi penale, în care a relatat în detaliu B.A. și B.A., planșele foto, raportul asupra cazului R. instrumentat de Procuratura din Stuttgart, procesele verbale de consemnare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul P.C.I., certificate de instanță, din care rezultă faptul că, între inculpați a existat o înțelegere aceștia având ca preocupare racolarea, transportul și exploatarea sexuală a victimelor și că

toți s-au impacientat în urma plângerilor formulate de partea vătămată B.M

.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 678/2001 constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau primirea de bani ori alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.

Forma agravantă a acestei infracțiuni este prevăzută de alin. (2) a

aceluiași articol și incriminează traficul de persoane săvârșit de două sau mai

multe persoane împreună.

Revenind la cauză se reține că, faptele inculpaților D.C. și B.I.S. de a racola pe martorele B.M., P.G.M. și B.L., utilizând promisiuni false, de a le transporta în afara țării și de a le exploata sexual, împotriva voinței acestora, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, iar prin modul în care acestea au fost săvârșite, rezultă că au avut la bază o rezoluție infracțională unică și în consecință, instanțele au apreciat în mod corect că în cauză, sun incidente dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Pe de altă parte, fapta acelorași inculpați de a o reține pe partea

vătămată B.M. împotriva voinței acesteia, împreună în scopul de a obliga să practice prostituția, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 197 C. pen., infracțiunea de viol constă în actul sexual de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra și de a-și exprima voința.

În afara violului în formă simplă, legiuitorul a prevăzut în alin. (2) și (3) ale art. 197 C. pen., mai multe forme agravate ale infracțiunii, circumstanțele agravante referindu-se fie la subiectul sau victima acesteia, fie la producerea unui anumit rezultat.

Astfel, potrivit alin. (2) a art. 197 infracțiunea este mai gravă, atunci când, între altele, fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună.

Având în vedere caste texte de lege, fapta inculpaților D.C.

și B.I.S. de a întreține relații sexuale cu partea vătămată B.M.

, împotriva voinței acesteia, întrunește elementele constitutive le infracțiunii de viol, prevăzute de art. 197 alin. (1) și (2) C. pen.

Așadar, se constată că nu există temeiuri pentru achitarea inculpaților în sensul solicitat, urmând ca primul motiv de recurs să fie respins, ca nefondat.

Referitor la pedepsele aplicate inculpaților D.C. și B.I.S. se constată că acestea au fost corect individualizate instanțele dând eficientă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

În acest sens, s-a ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptelor, infracțiunea de trafic de persoane fiind săvârșită în formă continuată

și în concurs real cu infracțiunile de viol și lipsire de libertate în mod ilegal, de

limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatoare de modalitatea și mijloacele prin care au fost comise infracțiunile, dar și de datele ce caracterizează persoana inculpaților, care au avut o atitudine nesinceră pe parcursul desfășurării procesului penal negând constant faptele.

Ca atare, pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului D.C. și pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului B.I.S. sub aspectul cuantumului lor, sunt în măsură să asigure realizarea funcțiilor preventive și reeducative ale pedepsei și atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Așadar, se contată că nici ce de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpați nu poate fi primit, urmând să fie respins, ca nefondat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursurile declarate de inculpații D.C. și B.I.S. să fie respinse, ca nefondate.

În baza art. 385

17

alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive după cum urmează: de la 6 decembrie 2006 la 19 septembrie 2008, pentru inculpatul B.I.S. și de la 7 iulie 2006 la 19 septembrie 2008 pentru inculpatul D.C.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurenții inculpați să fie obligați la plata sumei de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

la act de retragerea recursului declarat de inculpatului P.C.I.

împotriva deciziei penale nr. 71 din 6 mai 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați B.I.S. și D.C. împotriva deciziei penale nr. împotriva deciziei penale nr. 71 din 6 mai 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive după cum urmează:

- de la 6 decembrie 2006 la 19 septembrie 2008 pentru inculpatul B.I.S. și, de la 7 iulie 2006 la 19 septembrie 2008 pentru inculpatul D.C.

Obligă recurenții inculpați B.I.S. și D.C. la plata sumei de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat P.C.I. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2008.