ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 257/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 8 din

13 ianuarie 2004, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul C.D.G. la 2 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de

art. 257 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen.,

s-a dedus perioada reținerii preventive de 24 ore, de la 5 decembrie 2002.

Conform art. 257 alin. (2)

C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 3.209.100 lei.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 4.000.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța

de fond a reținut, în esență că în cursul lunii noiembrie 2002, a pretins și

primit de la martora M.A., suma de 100 dolari S.U.A. și suma de 1.000.000 lei

pentru a interveni pe lângă subcomisarul P.S. de la I.P.J. Dolj, în vederea

obținerii de către soțul acesteia a aprobărilor necesare participării la

examenul de conducere auto.

Curtea de Apel Craiova, prin

decizia penală nr. 345 din 7 iulie 2004, a respins, ca nefondat, apelul prin

care inculpatul C.D.G., în principal, avea să fie achitat întrucât fapta comisă

nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență,

întrucât subcomisarul de poliție P.S. nu avea în atribuțiile de serviciu

înregistrarea dosarelor pentru susținerea examenelor de conducere auto, iar în

subsidiar suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Împotriva menționatelor

hotărâri, inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele de casare prevăzute

de art. 385

9

pct. 12 și 14 C. proc. pen., invocate în apel,

respectiv lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de

influență și greșita individualizare a pedepsei.

Examinând hotărârile

pronunțate, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât și din

oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și

vinovăția inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art. 257 C. pen.,

fiind corespunzătoare.

Din probele administrate

(denunțul și declarațiile constante ale martorei M.A., procesul – verbal și

planșele foto întocmite cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatului,

procesul – verbal de percheziție corporală întocmit cu aceeași ocazie,

declarațiile martorilor M.Șt., F.S., I.P., C.E., P.S.M., G.N. și H.L.,

coroborate cu recunoașterile parțiale ale inculpatului) care au fost analizate

în considerentele celor două hotărâri, rezultă, fără dubiu, că în cursul lunii

noiembrie 2002, inculpatul mergând la Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie din

Municipiul Craiova, pentru a-și vizita soacra internată în  acel spital, a

cunoscut-o pe M.A., care l-a rugat să intervină la conducerea I.P.J. Dolj

pentru a obține aprobările necesare soțului său în vederea participării la

examenul de conducere auto.

Inculpatul a fost de acord

și i-a promis că va interveni pe lângă subcomisarul P.S., pe care îl cunoaște,

cerându-i pentru aceasta suma de 100 dolari S.U.A.

După câteva zile inculpatul

i-a mai cerut sus-numitei, în același scop, suma de 800.000 lei, situație în

care martora a denunțat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, la data de 5

decembrie 2002, acesta fiind prins în flagrant în timp ce primea suma de bani

pretinsă.

În cursul procesului s-a mai

stabilit că inculpatul a înmânat martorului P.S. actele primite de la M.A.,

rugându-l să verifice dacă soțul acesteia poate obține aprobarea necesară

pentru a participa la examenul de conducere auto.

Susținerea inculpatului, în

sensul că subcomisarul P.S. avea atribuții de serviciu în legătură cu

verificarea dosarelor necesare participării la examenul de conducere auto, nu

are relevanță pentru existența infracțiunii de trafic de influență fiind

suficient că inculpatul a indicat, autoritatea și funcția persoanei la care

urma să intervină, care potrivit legii avea competență să soluționeze cererea

în discuție.

Referitor la pedeapsa de 2

ani închisoare, aplicată inculpatului se constată că aceasta a fost corect

individualizată, la stabilirea ei cât și a modalității de executare, instanța

de fond ținând seama de criteriile prevăzute de art. 72 și art. 56 C. pen.,

respectiv de gradul sporit de pericol social al infracțiunii comise cât și de

persoana infractorului, care este cunoscut cu antecedente penale.

Întrucât din actele

dosarului nu rezultă nici existența unor motive de casare din cele prevăzute de

art. 385

9

alin. penultim C. proc. pen., urmează ca recursul declarat

de inculpat să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D.G. împotriva deciziei penale nr.

345 din 7 iulie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 ianuarie 2005.