ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 257/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 8 din 13 ianuarie 2004, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul C.D.G. la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii preventive de 24 ore, de la 5 decembrie 2002. Conform art. 257 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 3.209.100 lei. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 4.000.000 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență că în cursul lunii noiembrie 2002, a pretins și primit de la martora M.A., suma de 100 dolari S.U.A.

și suma de 1.000.000 lei pentru a interveni pe lângă subcomisarul P.S. de la I.P.J. Dolj, în vederea obținerii de către soțul acesteia a aprobărilor necesare participării la examenul de conducere auto. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 345 din 7 iulie 2004, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul C.D.G., în principal, avea să fie achitat întrucât fapta comisă nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, întrucât subcomisarul de poliție P.S. nu avea în atribuțiile de serviciu înregistrarea dosarelor pentru susținerea examenelor de conducere auto, iar în subsidiar suspendarea condiționată a executării pedepsei. Împotriva menționatelor hotărâri, inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 12 și 14 C. proc.

pen., invocate în apel, respectiv lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de influență și greșita individualizare a pedepsei. Examinând hotărârile pronunțate, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art. 257 C. pen., fiind corespunzătoare. Din probele administrate (denunțul și declarațiile constante ale martorei M.A., procesul – verbal și planșele foto întocmite cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatului, procesul – verbal de percheziție corporală întocmit cu aceeași ocazie, declarațiile martorilor M.Șt., F.S., I.P., C.E., P.S.M., G.N.

și H.L., coroborate cu recunoașterile parțiale ale inculpatului) care au fost analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultă, fără dubiu, că în cursul lunii noiembrie 2002, inculpatul mergând la Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie din Municipiul Craiova, pentru a-și vizita soacra internată în acel spital, a cunoscut-o pe M.A., care l-a rugat să intervină la conducerea I.P.J. Dolj pentru a obține aprobările necesare soțului său în vederea participării la examenul de conducere auto. Inculpatul a fost de acord și i-a promis că va interveni pe lângă subcomisarul P.S., pe care îl cunoaște, cerându-i pentru aceasta suma de 100 dolari S.U.A. După câteva zile inculpatul i-a mai cerut sus-numitei, în același scop, suma de 800.000 lei, situație în care martora a denunțat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, la data de 5 decembrie 2002, acesta fiind prins în flagrant în timp ce primea suma de bani pretinsă.

În cursul procesului s-a mai stabilit că inculpatul a înmânat martorului P.S. actele primite de la M.A., rugându-l să verifice dacă soțul acesteia poate obține aprobarea necesară pentru a participa la examenul de conducere auto. Susținerea inculpatului, în sensul că subcomisarul P.S. avea atribuții de serviciu în legătură cu verificarea dosarelor necesare participării la examenul de conducere auto, nu are relevanță pentru existența infracțiunii de trafic de influență fiind suficient că inculpatul a indicat, autoritatea și funcția persoanei la care urma să intervină, care potrivit legii avea competență să soluționeze cererea în discuție.

Referitor la pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului se constată că aceasta a fost corect individualizată, la stabilirea ei cât și a modalității de executare, instanța de fond ținând seama de criteriile prevăzute de art. 72 și art. 56 C. pen., respectiv de gradul sporit de pericol social al infracțiunii comise cât și de persoana infractorului, care este cunoscut cu antecedente penale. Întrucât din actele dosarului nu rezultă nici existența unor motive de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. penultim C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D.G. împotriva deciziei penale nr. 345 din 7 iulie 2004 a Curții de Apel Craiova. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2005.