ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2055/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 264

din 6 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 715/2004,

inculpatul R.C. a fost condamnat, în baza art. 257 C. pen., la câte 4 ani

închisoare, pentru fiecare din cele 8 infracțiuni săvârșite.

În baza art. 33 și 34 C.

pen., pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute 4

ani închisoare și un an spor, în total 5 ani închisoare, în condițiile

prevăzute de art. 71 și 64 C. pen.

S-a dispus confiscarea

sumelor de bani primite de inculpat în urma activității infracționale desfășurate,

astfel: 200 euro de la S.M., 300 euro de la L.B., 100 euro de la Z.P., 100 euro

de la T.M., 10.000.000 lei de la T.G., 9.500.000 lei de la R.M., 1.000.000 lei

de la B.C.

Inculpatul a fost obligat la

2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

În esență, instanța de fond

a reținut că inculpatul a pretins și primit de la șase persoane, sume de bani

pentru a le transporta în străinătate, creându-le convingerea că are relații la

punctele de frontieră pentru a le facilita trecerea, iar de la alte două

persoane lăsând să se înțeleagă că are relații la Poliția Rutieră Gorj și le

poate ajuta să obțină permisul de conducere auto.

Curtea de Apel Craiova, prin

decizia penală nr. 512 din 17 noiembrie 2004, a admis apelul inculpatului, a

desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Gorj,

constatând că la judecată a avut loc în complet nelegal constituit.

În rejudecare, Tribunalul

Gorj, prin sentința penală nr. 70 din 22 februarie 2005, l-a condamnat pe

inculpatul R.C., la pedeapsa de câte 4 ani închisoare, pentru fiecare din cele

8 infracțiuni de trafic de influență, prevăzute de art. 257 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele s-au contopit în pedeapsa de 4 ani

închisoare, ce a fost sporită cu un an închisoare, inculpatul având de executat

pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, în condițiile aplicării art. 64 și 71 C.

pen.

S-a dispus confiscarea de la

inculpat a următoarelor sume: 1.000.000 lei, sumă primită de la B.C.; 1.000 mărci

germane sau echivalentul în lei, sumă primită de la Z.M.; 300 euro sau

echivalentul în lei, sumă primită de la L.B.; 5.000.000 lei, sumă primită de la

R.M.; 100 euro sau echivalentul în lei, sumă primită de la Z.P.; 10.000.000

lei, sumă primită de la T.G.; 200 euro sau echivalentul în lei, sumă primită de

la S.M.; 100 euro sau echivalentul în lei, sumă primită de la T.M.

A fost obligat inculpatul la

plata sumei de 4.500.000 lei, primiți și restituiți denunțătorului R.M.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpatul R.C., susținând

că are relații la punctele de frontieră românești și străine, a pretins și

primit sume de bani de la mai mulți cetățeni din localitatea Turceni, județul

Gorj, promițându-le că-i poate duce în străinătate, fără ca aceștia să mai

prezinte suma de 500 euro la frontieră.

Astfel, inculpatul a pretins

martorului S.M. 200 euro, pentru a-l duce în Italia, la muncă, spunând că are

relații la Vama Nădlag și că acesta nu va fi nevoit să prezinte cei 500 euro,

necesari ieșirii din țară.

De la martorul L.B. a

încasat suma de 300 euro, pentru a-l duce în Italia și a-i găsi acolo, loc de

muncă.

În același scop, inculpatul

a încasat suma de 10.000.000 lei de la martorul T.G., 9.500.000 lei de la R.M.,

100 euro de la Z.P. și 100 euro de la T.M., tuturor promițându-le că-i va

transporta în străinătate și că îi va trece frontiera fără ca respectivii să

mai prezinte cei 500 euro, întrucât cunoaște pe vameși.

În luna februarie 2001,

inculpatul a solicitat un împrumut de 1.000 mărci germane de la partea vătămată

Z.M., iar pentru că s-a aflat în imposibilitate să restituie suma, și aflând că

aceasta urma cursurile școlii de șoferi amatori, s-a oferit să o ajute,

invocând că are anumite cunoștințe la poliție.

Pentru credibilitate,

inculpatul a menționat și numele unui polițist, respectiv col. N.

Tot în anul 2001, inculpatul

a cunoscut pe partea vătămată B.C., iar în contextul discuțiilor ce le-au

purtat, partea vătămată i-a relatat inculpatului că a pierdut de 3 ori examenul

pentru obținerea permisului de conducere auto.

Inculpatul i-a spus cu

această ocazie că-l poate ajuta, întrucât cunoaște pe polițiștii din județul

Gorj, însă, pentru a-l rezolva, i-a pretins părții vătămate B.C. suma de

5.000.000 lei.

Înainte de susținerea

examenului, inculpatul a solicitat și primit suma de 1.000.000 lei, urmând ca

diferența să-i fie înmânată ulterior.

Întrucât partea vătămată a

picat examenul pentru obținerea permisului de conducere, diferența respectivă

nu i-a mai fost dată inculpatului.

Situația de fapt reținută de

prima instanță, existența faptelor, cât și vinovăția inculpatului, au fost

demonstrate de un probatoriu constând în declarațiile de recunoaștere făcute de

acesta, coroborate cu declarațiile părților vătămate, cât și cu cele date de

martorii T.G., R.M., Z.P., T.M.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, criticând-o pentru

nelegalitate, sub aspectul că în aplicarea art. 257 alin. (2) C. pen., greșit

nu s-a dispus confiscarea de la denunțătorului R.M. a sumei de 5.000.000 lei,

de vreme ce această sumă nu se mai afla în posesia inculpatului, fiind

restituită cumpărătorului de trafic de influență.

Prin decizia penală nr. 238

din 7 iulie 2005, Curtea de Apel Craiova a admis apelul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Gorj și a desființat sentința numai cu privire la neaplicarea

dispoziției art. 257 alin. (2) C. pen.

În baza art. 257 alin. (2) C.

pen., s-a dispus confiscarea sumei de 5.000.000 lei de la denunțătorul R.M.,

prin obligarea acestuia la plata sumei de bani către stat.

Celelalte dispoziții ale

sentinței au fost menținute.

Onorariul apărătorului din

oficiu pentru asistența juridică a intimatului inculpat se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii

penale, la data de 19 februarie 2009 a declarat recurs peste termen inculpatul

R.C.

S-a susținut că procedura de

citare a inculpatului și de comunicare a actelor procedurale către acesta a

fost viciată, iar inculpatul nu a avut cunoștință de proces, fiind plecat din

țară, la muncă; despre condamnarea sa a aflat pe data de 16 februarie 2009 când

la reședința sa din comuna Urdari, sat Fântânele, județul Gorj, s-a prezentat

un echipaj de poliție în vederea punerii în executare a mandatului de executare

a pedepsei nr. 75 din 14 septembrie 2005 al Tribunalului Gorj.

S-a solicitat admiterea

recursului peste termen, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei

spre rejudecare la instanța de fond.

Examinând cererea formulată

de inculpatul R.C. și denumită recurs peste termen, Înalta Curte constată

următoarele:

Inculpatul nu a fost prezent

la niciun termen de judecată, nici la instanța de fond și nici la instanța de

apel; tot astfel, el a lipsit și de la pronunțarea hotărârilor la fond și în

apel.

În aceste împrejurări,

Înalta Curte constată că inculpatul nu a exercitat în cauză calea de atac a apelului,

cererea sa fiind greșit calificat drept recurs peste termen în condițiile în

care nu s-au epuizat posibilitățile legale de verificare a sentinței pronunțate

de instanța de fond prin prima cale ordinară de atac, cea a apelului.

Inculpatul nu poate recurge

la ultimul grad de jurisdicție fără a-l parcurge pe cel imediat superior

fondului, respectând dispozițiile legale privind ierarhia căilor de atac în

procesul penal.

Așa fiind, Înalta Curte

constată că cererea formulată de inculpatul R.C. reprezintă apel peste termen

și va trimite cauza Curții de Apel Craiova în vederea soluționării ei.

Văzând dispozițiile art. 365

și 378 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată că cererea

formulată de inculpatul R.C. privind decizia penală nr. 238 din 7 iulie 2005 a

Curții de Apel Craiova reprezintă apel peste termen și trimite cauza la Curtea

de Apel Craiova pentru soluționarea acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 mai 2009.