ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2055/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 264 din 6 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 715/2004, inculpatul R.C. a fost condamnat, în baza art. 257 C. pen., la câte 4 ani închisoare, pentru fiecare din cele 8 infracțiuni săvârșite. În baza art. 33 și 34 C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute 4 ani închisoare și un an spor, în total 5 ani închisoare, în condițiile prevăzute de art. 71 și 64 C. pen. S-a dispus confiscarea sumelor de bani primite de inculpat în urma activității infracționale desfășurate, astfel: 200 euro de la S.M., 300 euro de la L.B., 100 euro de la Z.P., 100 euro de la T.M., 10.000.000 lei de la T.G., 9.500.000 lei de la R.M., 1.000.000 lei de la B.C.

Inculpatul a fost obligat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului. În esență, instanța de fond a reținut că inculpatul a pretins și primit de la șase persoane, sume de bani pentru a le transporta în străinătate, creându-le convingerea că are relații la punctele de frontieră pentru a le facilita trecerea, iar de la alte două persoane lăsând să se înțeleagă că are relații la Poliția Rutieră Gorj și le poate ajuta să obțină permisul de conducere auto. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 512 din 17 noiembrie 2004, a admis apelul inculpatului, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Gorj, constatând că la judecată a avut loc în complet nelegal constituit.

În rejudecare, Tribunalul Gorj, prin sentința penală nr. 70 din 22 februarie 2005, l-a condamnat pe inculpatul R.C., la pedeapsa de câte 4 ani închisoare, pentru fiecare din cele 8 infracțiuni de trafic de influență, prevăzute de art. 257 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele s-au contopit în pedeapsa de 4 ani închisoare, ce a fost sporită cu un an închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, în condițiile aplicării art. 64 și 71 C. pen.

S-a dispus confiscarea de la inculpat a următoarelor sume: 1.000.000 lei, sumă primită de la B.C.; 1.000 mărci germane sau echivalentul în lei, sumă primită de la Z.M.; 300 euro sau echivalentul în lei, sumă primită de la L.B.; 5.000.000 lei, sumă primită de la R.M.; 100 euro sau echivalentul în lei, sumă primită de la Z.P.; 10.000.000 lei, sumă primită de la T.G.; 200 euro sau echivalentul în lei, sumă primită de la S.M.; 100 euro sau echivalentul în lei, sumă primită de la T.M. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.500.000 lei, primiți și restituiți denunțătorului R.M. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: Inculpatul R.C., susținând că are relații la punctele de frontieră românești și străine, a pretins și primit sume de bani de la mai mulți cetățeni din localitatea Turceni, județul Gorj, promițându-le că-i poate duce în străinătate, fără ca aceștia să mai prezinte suma de 500 euro la frontieră.

Astfel, inculpatul a pretins martorului S.M. 200 euro, pentru a-l duce în Italia, la muncă, spunând că are relații la Vama Nădlag și că acesta nu va fi nevoit să prezinte cei 500 euro, necesari ieșirii din țară. De la martorul L.B. a încasat suma de 300 euro, pentru a-l duce în Italia și a-i găsi acolo, loc de muncă. În același scop, inculpatul a încasat suma de 10.000.000 lei de la martorul T.G., 9.500.000 lei de la R.M., 100 euro de la Z.P. și 100 euro de la T.M., tuturor promițându-le că-i va transporta în străinătate și că îi va trece frontiera fără ca respectivii să mai prezinte cei 500 euro, întrucât cunoaște pe vameși. În luna februarie 2001, inculpatul a solicitat un împrumut de 1.000 mărci germane de la partea vătămată Z.M., iar pentru că s-a aflat în imposibilitate să restituie suma, și aflând că aceasta urma cursurile școlii de șoferi amatori, s-a oferit să o ajute, invocând că are anumite cunoștințe la poliție.

Pentru credibilitate, inculpatul a menționat și numele unui polițist, respectiv col. N. Tot în anul 2001, inculpatul a cunoscut pe partea vătămată B.C., iar în contextul discuțiilor ce le-au purtat, partea vătămată i-a relatat inculpatului că a pierdut de 3 ori examenul pentru obținerea permisului de conducere auto. Inculpatul i-a spus cu această ocazie că-l poate ajuta, întrucât cunoaște pe polițiștii din județul Gorj, însă, pentru a-l rezolva, i-a pretins părții vătămate B.C. suma de 5.000.000 lei. Înainte de susținerea examenului, inculpatul a solicitat și primit suma de 1.000.000 lei, urmând ca diferența să-i fie înmânată ulterior. Întrucât partea vătămată a picat examenul pentru obținerea permisului de conducere, diferența respectivă nu i-a mai fost dată inculpatului.

Situația de fapt reținută de prima instanță, existența faptelor, cât și vinovăția inculpatului, au fost demonstrate de un probatoriu constând în declarațiile de recunoaștere făcute de acesta, coroborate cu declarațiile părților vătămate, cât și cu cele date de martorii T.G., R.M., Z.P., T.M. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul că în aplicarea art. 257 alin. (2) C. pen., greșit nu s-a dispus confiscarea de la denunțătorului R.M. a sumei de 5.000.000 lei, de vreme ce această sumă nu se mai afla în posesia inculpatului, fiind restituită cumpărătorului de trafic de influență. Prin decizia penală nr. 238 din 7 iulie 2005, Curtea de Apel Craiova a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj și a desființat sentința numai cu privire la neaplicarea dispoziției art. 257 alin. (2) C. pen.

În baza art. 257 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 5.000.000 lei de la denunțătorul R.M., prin obligarea acestuia la plata sumei de bani către stat. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. Onorariul apărătorului din oficiu pentru asistența juridică a intimatului inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii penale, la data de 19 februarie 2009 a declarat recurs peste termen inculpatul R.C. S-a susținut că procedura de citare a inculpatului și de comunicare a actelor procedurale către acesta a fost viciată, iar inculpatul nu a avut cunoștință de proces, fiind plecat din țară, la muncă; despre condamnarea sa a aflat pe data de 16 februarie 2009 când la reședința sa din comuna Urdari, sat Fântânele, județul Gorj, s-a prezentat un echipaj de poliție în vederea punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei nr. 75 din 14 septembrie 2005 al Tribunalului Gorj.

S-a solicitat admiterea recursului peste termen, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Examinând cererea formulată de inculpatul R.C. și denumită recurs peste termen, Înalta Curte constată următoarele: Inculpatul nu a fost prezent la niciun termen de judecată, nici la instanța de fond și nici la instanța de apel; tot astfel, el a lipsit și de la pronunțarea hotărârilor la fond și în apel. În aceste împrejurări, Înalta Curte constată că inculpatul nu a exercitat în cauză calea de atac a apelului, cererea sa fiind greșit calificat drept recurs peste termen în condițiile în care nu s-au epuizat posibilitățile legale de verificare a sentinței pronunțate de instanța de fond prin prima cale ordinară de atac, cea a apelului.

Inculpatul nu poate recurge la ultimul grad de jurisdicție fără a-l parcurge pe cel imediat superior fondului, respectând dispozițiile legale privind ierarhia căilor de atac în procesul penal. Așa fiind, Înalta Curte constată că cererea formulată de inculpatul R.C. reprezintă apel peste termen și va trimite cauza Curții de Apel Craiova în vederea soluționării ei. Văzând dispozițiile art. 365 și 378 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată că cererea formulată de inculpatul R.C. privind decizia penală nr. 238 din 7 iulie 2005 a Curții de Apel Craiova reprezintă apel peste termen și trimite cauza la Curtea de Apel Craiova pentru soluționarea acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2009.