ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2515/2010

Asupra recursului de fața,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 70 din 22 februarie 2005 a Tribunalului Gorj, inculpatul R.C. a fost condamnat la câte 4 ani închisoare pentru fiecare din cele opt infracțiuni de trafic de influență prevăzute de art. 257 din C. pen., iar, în urma contopirii acestora, s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa de 4 ani închisoare, sporită cu 1 an, adică 5 ani închisoare în condițiile aplicării art. 71 - 64 C. pen.

Totodată, s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumelor de: 1 milion lei primită de la B.C.; 1000 DM sau echivalentul în RON primită de la Z.M.; 300 euro sau echivalentul în RON, primită de la L.B.; 5 milioane lei primită de la R.M.; 100 euro sau echivalentul în RON primită de la Z.P.; 10 milioane lei primită de la T.G.; 200 euro sau echivalentul în RON primită de la S.M.; 100 euro sau echivalentul în RON primită de la T.M.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 4.500.000 lei primiți și restituiți denunțătorului R.M.

În esență, s-a reținut că inculpatul, pretinzând că are relații la punctele de frontieră române și străine, a pretins și primit sumele de bani sus-menționate de la cetățeni din localitatea Turceni, județul Gorj, în schimbul cărora Ie-a promis acestora că-i va duce în străinătate, fără ca aceștia să mai prezinte suma de 500 euro la trecerea frontierei.

Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin Decizia penală nr. 238 din 7 iulie 2005, admițând apelul parchetului, a desființat sentința penală atacată, cu privire la neconfiscarea sumei de 5 milioane lei, primită de inculpat de la denunțătorul R.M. și, în consecință, a dispus confiscarea acesteia.

Ulterior, inculpatul a declarat recurs peste termen împotriva acestei decizii, susținând că procedura de citare la judecarea apelului a fost viciată, el neavând cunoștință de proces, întrucât era plecat din țară și că a luat la cunoștință despre condamnarea sa abia la 16 februarie 2009, când, la domiciliul său din comuna U., sat F., județul G., s-a prezentat un echipaj de poliție pentru a pune în executare mandatul de executare a pedepsei emis de Tribunalul Gorj.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia penală nr. 2055 din 2 iunie 2009, a constatat că cererea formulată de inculpat, privind Decizia penală nr. 238 din 7 iulie 2005 a Curții de Apel Craiova reprezintă apel peste termen și a trimis cauza la Curtea de Apel Craiova, pentru soluționarea acesteia.

În motivarea instanței supreme, s-a arătat că inculpatul nu a fost prezent la judecată, nici la instanța de fond și nici la instanța de apel, lipsind și la pronunțarea hotărârilor.

Totodată, s-a reținut că inculpatul nu a exercitat în cauză calea de atac a apelului, astfel că cererea sa a fost greșit calificată drept recurs peste termen, în condițiile în care el nu a exercitat prima cale ordinară de atac, cea a apelului.

Curtea de Apel Craiova, conformându-se deciziei mai sus-menționată a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a procedat la judecarea apelului, constatând însă că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Critica privind necitarea inculpatului la judecarea apelului a fost respinsă, deoarece din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că inculpatul a fost citat la toate adresele cunosute, potrivit art. 177 alin. (1) - (4) C. proc. pen., fie ca urmare a declarațiilor acestuia cu privire la locul de citare, fie ca urmare a datelor obținute potrivit art. 180 C. proc. pen.

S-a motivat că niciodată inculpatul nu a indicat reședința sa din Italia, ca loc de citare, decât cu ocazia judecării acestui apel, iar agentul procedural a constatat că "destinatarul este plecat cu toată familia în Italia și la adresa de domiciliu nu mai locuiește nimeni" ori că "persoana citată, schimbându-și adresa, nu s-a putut afla noua adresă", trimițându-se în acest sens, la dovezile de realizare a procedurii de citare cu inculpatul la fond și în apel, existente în dosar.

S-a mai reținut că, urmare acestor constatări, s-a procedat la citarea inculpatului și în varianta citării inculpatului prin afișare la ușa Consiliului local de la ultimul său domiciliu, precum și la cel al locului unde s-a comis fapta, conform art. 177 alin. (4) C. proc. pen.

De asemenea, Curtea de Apel Craiova a mai reținut că la Dosarul 4882/54/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, se află o dovadă scrisă, potrivit căreia inculpatul domicilia în localitatea T., județul G., unde, de altfel, a și fost citat prin afișare.

În sfârșit, aceeași curte de apel a constatat că inculpatul nu și-a îndeplinit obligația de a încunoștința în scris instanța privitor la schimbarea domiciliului sau a reședinței sale.

Examinând și fondul soluției de condamnare, aceeași curte de apel a constatat că critica privind greșita condamnare este nefondată. Sub acest aspect, s-a arătat că, la prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatul a recunoscut faptele de trafic de influență pentru patru persoane, iar pe cele denunțate de Z. și B., deși Ie-a negat, a relatat că nu are probe pentru a combate susținerile acestora.

Recursul declarat de inculpat împotriva acestei ultime decizii este, de asemenea, nefondat.

Examinând legalitatea și temeinicia deciziei atacate, se constată că nu există temeiuri care să impună casarea acesteia.

De altfel, edificator este că inculpatul, prin apărătorul său, a precizat prin scrisoarea trimisă Înaltei Curți, existentă la dosar, că motivele de recurs le va depune și dezvolta în fața instanței de recurs, fără ca ulterior să arate care sunt aceste motive.

În ceea ce privește criticile inculpatului formulate în apel, referitor la legalitatea procedurii de citare și la comunicarea hotărârilor atacate, Înalta Curte constată că aceste critici au fost corect respinse, prin argumentarea din considerentele Deciziei penale nr. 58 din 4 martie 2010 a Curții de Apel Craiova.

În concluzie, neinvocându-se niciun temei de casare prin recursul declarat și nici alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat R.C. împotriva Deciziei penale nr. 58 din 4 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat R.C. împotriva Deciziei penale nr. 58 din 4 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2010.