ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 801/2013

Deliberând asupra cauzei de față, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj din 28 decembrie 2011, a fost trimis în judecată inculpatul B.V.S. pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen.. În fapt s-a reținut că, în luna iunie 2010, martora-denunțătoare M.R.

din comuna Drăguțești, jud. Gorj, a absolvit cursurile școlii de pregătire a conducătorilor de autovehicule SC C. SRL Tg-Jiu, în vederea obținerii permisului de conducere categoria B. Aceasta s-a prezentat la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatricularea Vehiculelor Gorj, în vederea susținerii examenului pentru obținerea permisului de conducere categoria B, fiind respinsă în cursul anului 2010 de mai multe ori la proba teoretică sau la proba practică, iar în data de 20 ianuarie 2011 a fost admisă la proba teoretică, fiind programată pentru susținerea probei practice de conducere în data de 17 februarie 2011. Întrucât a considerat că, în cazul în care nu va promova proba practică de conducere, va fi nevoită să repete cursurile școlii de șoferi, la începutul lunii februarie 2011 a discutat telefonic cu martorul B.V.G.

care i-a făcut cunoștință cu inculpatul B.V.S. despre care știa că ar fi avut influență pe lângă polițiștii examinatori din cadrul Serviciului permise auto, acesta ajutând și alte persoane să obțină permisul de conducere în schimbul unor sume de bani. Inculpatul B.V.S. a pretins suma de 150 euro, sumă ce a fost achitată prin echivalent în RON de către martora denunțătoare M.R., în două tranșe. În data de 17 februarie 2011, martora-denunțătoare M.R. a susținut examenul la proba practică de conducere dar a fost respinsă, contactând telefonic pe inculpatul B.V.S., căruia i-a solicitat să-i restituie suma de 650 RON pe care i-a dat-o. Atât martora-denunțătoare cât și martorul M.I., soțul său, l-au contactat telefonic de mai multe ori pe B.V.S., pentru a le restitui suma de bani, dar acesta Ie-a adresat cuvinte jignitoare.

în dimineața zilei de 18 februarie 2011, martora-denunțătoare M.R. s-a deplasat la Complexul Energetic Rovinari, unde lucrează inculpatul B.V.S., pentru a-l contacta și a-i restitui suma de 650 RON și întrucât nu l-a găsit, a discutat cu martorul O.T., șeful formației de lucru în care își desfășoară activitatea și inculpatul, căruia i-a comunicat că acesta refuză să-i restituie suma de 650 RON pe care i-a solicitat-o pentru a interveni pe lângă examinatorii din cadrul Serviciului permise auto. Martora-denunțătoare s-a deplasat apoi la Postul de Poliție Drăguțești, pentru a depune denunțul față de B.V.S. și a fost îndrumată să se deplaseze la I.P.J. Gorj, fapt care l-a și făcut în aceeași zi.

În seara de 18 februarie 2011, inculpatul B.V.S. a contactat-o pe martora-denunțătoare căreia i-a spus că-i va restitui suma de 650 RON pe care i-a solicitat-o, dacă își va retrage plângerea. În dimineața zilei de 21 februarie 2011, martora-denunțătoare s-a deplasat la sediul I.P.J. Gorj împreună cu martorii M.I. și C.E., pentru a da declarație și, în timp ce se afla în sediul I.P.J. Gorj, inculpatul a restituit suma de 650 RON martorei C.E.. Prin sentința penală nr. 74 de la 21 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul cu nr. 14945/95/2011, în baza art. 257 C. pen. a fost condamnat inculpatul B.V.S., la 2 ani închisoare, iar în baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen..

S-a confiscat în folosul statului suma de 650 RON de la martorul denunțător M.R. și a fost obligat inculpatul la 800 RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariu apărător oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești. Astfel, prima instanță a constatat că, în drept, fapta inculpatului B.V.S. (care în data de 08 februarie 2011 a pretins suma de 150 euro de la martora-denunțătoare M.R. și a primit în datele de 11 februarie 2011 și 16 februarie 2011, suma de 600 RON și respectiv 50 RON, echivalentul a 150 euro, promițându-i că va interveni pe lângă polițiștii examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. Gorj, pentru ca aceasta să promoveze proba practică de conducere în vederea obținerii permisului de conducere categoria B), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen..

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, sub aspectul întinderii și modalității de executare, prima instanță a avut în vedere pericolul social concret al faptei, conduita nesinceră a inculpatului, care a negat fără temei fapta, atitudinea sfidătoare față de instanță, în fața căreia nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, deși a fost citat legal și împrejurarea că, anterior, prin sentința penală nr. 166 din 12 octombrie 2011 a Tribunalului Gorj, secția penală, nedefinitivă, a fost condamnat la 3 ani închisoare, în condițiile art. 81 și următoarele C. pen., pentru comiterea aceluiași gen de fapte; de asemenea, la individualizarea pedepsei s-a avut în vedere faptul că inculpatul, în fază de urmărire penală, a determinat pe martorii L.G.V., B.F.M., S.G.S.

și H.A.I. să declare mincinos, în sensul că suma dată de denunțătoare ar fi reprezentat un avans pentru un autoturism pe care trebuia să-l cumpere de la acesta, declarații pe care martorii le-au retractat în faza de judecată; pentru aceste considerente, s-a apreciat că, pentru corectarea comportamentului infracțional al inculpatului, se impune aplicarea unei pedepse care să reprezinte minimul special prevăzut de lege, cu executarea în regim de detenție. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de lege inculpatul B.V.S., oral susținând prin apărătorul ales motivele scrise de apel, cu excepția motivului referitor la achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. Astfel, în esență, inculpatul a criticat sentința instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că s-a soluționat cauza cu lipsă de procedură, deoarece instanța a dispus citarea sa la fostul domiciliu, respectiv în mun.

Târgu Jiu, județ Gorj, deși nu mai locuia la această adresă încă din anul 2009, așa cum rezultă și din contractul de închiriere din 04 octombrie 2010, precum și din chitanța din 21 iunie 2012, depuse la dosar; mai mult, din actele dosarului de urmărire penala, nu rezultă că i s-ar fi pus în vedere să anunțe în fața instanței schimbarea domiciliului. A precizat că s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta în fața instanței de fond la soluționarea cauzei, sau de a încunoștința instanța despre această împiedicare, deoarece se afla internat în spital în perioada 08-31 martie 2012, așa cum reiese din certificatul de concediu medical depus la dosar. A solicitat într-o primă teză admiterea apelului, desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, deoarece i s-a încălcat un drept și o garanție procesuală, de natură a-i leza interesele legitime în vederea unei juste soluționări a cauzei.

În subsidiar, față de poziția sa procesuală sinceră, de starea de sănătate precară, precum și de suma primită de la denunțător, inculpatul a susținut că instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă mult prea aspră și se impune reindividualizarea acesteia, în sensul redozării cuantumului și aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen. A fost audiat inculpatul, care a depus la dosar copia sentinței civile nr. 977 din 16 februarie 2009 a Judecătoriei Tg. Jiu, irevocabilă la 05 mai 2009, copia contractului de închiriere din 04 octombrie 2010 încheiat între inculpat și SC E.P. SA Tg. Jiu privind locuința din Tg. Jiu, jud. Gorj, copia facturii din 17 iulie 2012, emisă de SC C.E.Z. SA către inculpat, la adresa din Tg.

Jiu, jud. Gorj, copia chitanței din 21 iunie 2012 emisă de SC E.P. SA Tg. Jiu, atestând plata de către inculpat a chiriei, acte medicale pentru a dovedi că în perioada 05 februarie 2012-15 februarie 2012 a fost internat în Spitalul Târgu Jiu și că s-a aflat în concediu medical până la 06 aprilie 2012 ca urmare a intervenției chirurgicale suferite. Prin decizia penală nr. 322 din 26 octombrie 2012 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins apelul formulat de către inculpatul B.V.S. ca nefondat. Față de criticile formulate de inculpat, instanța de prim control judiciar a constatat că, adresa pe care inculpatul a precizat-o în declarațiile date în cursul urmăririi penale a fost cea din Tg.

Jiu, deși potrivit actelor depuse în apel, acesta ar fi închiriat o locuință. Curtea a mai reținut că în faza de urmărire penală s-au emis mandate de aducere pe numele inculpatului, la adresa indicată de acesta, adresa de domiciliu conform Serviciului de Evidență a Persoanelor și că, potrivit procesului verbal încheiat de Poliția Tg. Jiu la 31 mai 2011, a luat personal la cunoștință de emiterea mandatului de aducere întocmit cu acel prilej. Curtea a mai reținut, observând sentința penală nr. 166 din 12 octombrie 2011 a Tribunalului Gorj, pronunțată în Dosarul nr. 5209/95/2011, în care inculpatul a fost condamnat în primă instanță pentru comiterea unei alte infracțiuni de trafic de influență că, deși prezent în instanță la 04 mai 2011 acesta a comunicat același domiciliu, deși, potrivit contractului de închiriere, ar fi închiriat, începând cu 04 octombrie 2010, apartamentul numărul din Tg.

Jiu. Instanța de prim control judiciar, în raport de dispozițiile art. 177 alin. (3) C. proc. pen., a reținut că inculpatul a primit personal actele de procedură întocmite în cursul urmăririi penale la adresa iar în cursul cercetării judecătorești s-au întocmit procese-verbale potrivit art. 179 alin. (4) C. proc. pen., fără a exista vreun indiciu pentru instanță că este necesară citarea inculpatului la o altă adresă. Mai mult în cursul soluționării apelului, la 28 mai 2012 inculpatul a solicitat studierea și efectuarea unor copii din dosar, indicându-și domiciliul din Tg. Jiu, dosarul de apel în consecință, s-a reținut de către Curtea de Apel că inculpatul a fost legal citat la prima instanță.

În raport de susținerile inculpatului cu privire la imposibilitatea de a se prezenta și de a înștiința instanța în ziua dezbaterilor, deoarece s-a aflat în spital, suferind o intervenție chirurgicală, instanța de prim control judiciar a constatat din actele depuse de inculpat că acesta a fost internat în spital în vederea efectuării acestei intervenții chirurgicale în perioada 05-15 februarie 2012, după care până la data de 06 aprilie 2012 a beneficiat de concediu medical. Or, potrivit art. 379 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., pentru a se dispune desființarea sentinței și rejudecarea cauzei de către prima instanță e necesar să fie îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de textul de lege, respectiv ca inculpatul să fie în imposibilitatea de a se prezenta și de a încunoștința instanța.

S-a apreciat că, dacă se poate presupune că starea de sănătate l-ar fi împiedicat pe inculpat să se prezinte în ședința publică de la 21 martie 2012, acesta nu a indicat motivul pentru care nu a putut încunoștința instanța în ziua dezbaterilor sau, cel puțin, la termenele anterioare, din 22 februarie 2012 șj 7 martie 2012. În ceea ce privește critica referitoare la cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare aleasă de instanță, Curtea de a Apel a apreciat că pedeapsa aplicată și modalitatea de executare aleasă de prima instanță sunt corecte.

în raport de susținerile inculpatului în ultimul cuvânt, acordat în dezbaterile apelului respectiv că suma pretinsă este prea mică pentru a justifica privarea sa de libertate și că ar pierde tot în această ipoteză, după eliberarea din penitenciar rămânându-i decât soluția de a comite noi infracțiuni pentru a se întreține, Curtea a apreciat că ceea ce se dorește a se proteja prin incriminarea infracțiunii de trafic de influență este încrederea în prestigiul și integritatea funcționarului aflat într-un" serviciu public, iar nu patrimoniul cumpărătorului de influență, astfel că nu are relevanță suma pretinsă de inculpat. Împotriva deciziei penale nr. 322 din 26 octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul B.V.S..

Inculpatul a criticat ambele hotărâri pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie arătând în esență că fondul cauzei a fost soluționat cu lipsă de procedură deoarece acesta a fost citat la adresa din mun. Târgu Jiu, adresă la care nu mai locuiește de mult timp și astfel i-a fost încălcat dreptul la apărare. În subsidiar acesta a solicitat ca față de poziția sa procesuală, starea precară de sănătate și cuantumul sumei primite de la denunțător, să fie reindividualizată pedeapsa care a fost mult prea aspră în raport de aspectele arătate. Față de criticile formulate în ședința publică circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 38 alin. (1) pct. 21 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat cu următoarele distincții: În raport de cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 21 C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că susținerile recurentului inculpat sunt neîntemeiate și urmează să le respingă pentru următoarele considerente: Citarea inculpatului în cursul procesului penal se realizează potrivit dispozițiilor art. 177 alin. (1) și (2) C. proc. pen. la adresa unde acesta locuiește sau la adresa indicată de acesta prin declarație. Înalta Curte constată că, în cursul urmăririi penale, în declarația de inculpat aflată la rechizitoriu, declarație olografă, inculpatul B.V.S. a menționat că are domiciliul stabil în mun. Târgu Jiu, jud. Gorj. Citarea atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății s-a efectuat la domiciliul indicat având în vedere faptul că inculpatul nu a precizat o altă adresă.

În virtutea dispozițiilor art. 177 alin. (3) C. proc. pen., organul de urmărire penală și instanța de judecată efectuează procedura de citare la o altă adresă, doar dacă aceasta îi este notificată sau dacă din verificările realizate la Serviciul de evidență a persoanelor, rezultă o altă situație domiciliară decât cea declarată. Se observă că inclusiv în cursul judecării cauzei în apel, când a fost invocată neregularitatea procedurii de citare, inculpatul a declarat domiciliu stabil la adresa din mun. Târgu Jiu, jud. Gorj (Dosarul Curții de Apel). Abia în motivele de apel, aflate la dosarul Curții de Apel, inculpatul face referire la o nouă adresă depunând documente în dovedirea acestei stări de fapt.

Față de aspectele arătate, Înalta Curte apreciază că procedura de citare a fost îndeplinită în mod corect, neputând fi imputată instanței de judecată omisiunea inculpatului de a notifica adresa la care locuiește fără forme legale și care nu coincide cu adresa declarată în fața organelor de urmărire penală. În ceea ce privește imposibilitatea de prezentare în instanță din motive medicale și imposibilitatea de a anunța instanța de judecată cu privire la această împrejurare, Înalta Curte în raport de dispozițiile art. 291 alin. (1) C. proc. pen. și documentele medicale depuse la dosar (dosarul Curții de Apel) consideră critica neîntemeiată având în vedere că, în cursul judecății în fața Curții de Apel, inculpatul a fost reprezentat de apărător ales care, astfel cum reiese din actele procedurale îndeplinite, a luat legătura cu inculpatul și a realizat o apărare efectivă a acestuia.

În raport de cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că susținerile recurentului inculpat sunt întemeiate și urmează să le admită pentru următoarele considerente: în procesul de individualizare a pedepsei instanța de judecată trebuie să țină cont pe de o parte de gravitatea faptei și consecințele produse dar și de persoana inculpatului, dacă acesta este cunoscut cu antecedente penale, dacă este o persoană încadrată în societate astfel încât, în raport de ansamblul acestor elemente, să se poată stabili pedeapsa aplicată și modalitatea de executare a acesteia.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, Înalta Curte apreciază că instanța de fond și instanța de prim control judiciar au realiza o individualizare corectă, aplicarea unei pedepse îndreptate spre minimul special fiind adecvată și suficientă în raport de fapta comisă și consecințele produse, ținând cont și de faptul că inculpatul a avut inițial, o atitudine de nerecunoaștere a faptei încercând în faza de urmărire penală să influențeze martorii L.G.V., B.F.M., S.G.S. și H.A.I. care ulterior, în faza de cercetare judecătorească, și-au schimbat declarațiile date. Totuși, față de modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia în regim de detenție.

Astfel, având în vedere toate elementele ce caracterizează persoana inculpatului respectiv faptul că acesta nu are antecedente penale, și-a recunoscut fapta în fața Curții de Apel iar suma primită pentru cumpărarea influenței a fost restituită denunțătoarei, se apreciază că o pedeapsă în cuantumul stabilit cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, însă cu majorarea corespunzătoare a termenului de încercare și menținerea obligaților stabilite în sarcina sa, este suficientă și de natură să conducă la reeducarea inculpatului și la realizarea scopului de prevenție generală pe care îl are sancțiunea penală. În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., Înalta Curte va admite recursul formulat de inculpatul B.V.S.. Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., va obliga recurentul revizuent la plata cheltuielilor judiciare ocazionate cu judecarea prezentului recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.V.S. împotriva deciziei penale nr. 322 din 26 octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 74 din 21 martie 2012 a Tribunalului Gorj. Conform art. 86 1 C. pen., suspendă sub supraveghere pedeapsa de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 6 ani. Dispune ca pe durata termenului de încercare, condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, conform programului, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute la literele b), c) și d) se comunică Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj. Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepsei accesorii. Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen.. Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate. Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 05 martie 2013.