ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 801/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 801/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând

asupra cauzei de față, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de

pe lângă Tribunalul Gorj din 28 decembrie 2011, a fost

trimis în

judecată inculpatul B.V.S. pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență

prevăzută de art. 257 C. pen..

În fapt s-a reținut

că, în luna iunie 2010, martora-denunțătoare M.R. din comuna Drăguțești, jud. Gorj,

a absolvit cursurile școlii de pregătire a conducătorilor de autovehicule SC C.

SRL Tg-Jiu, în vederea obținerii permisului de conducere categoria B. Aceasta s-a

prezentat la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatricularea

Vehiculelor Gorj, în vederea susținerii examenului pentru obținerea permisului de

conducere categoria B, fiind respinsă în cursul anului 2010 de mai multe ori la

proba teoretică sau la proba practică, iar în data de 20 ianuarie 2011 a fost admisă

la proba teoretică, fiind programată pentru susținerea probei practice de conducere

în data de 17 februarie 2011.

Întrucât a considerat

că, în cazul în care nu va promova proba practică de conducere, va fi nevoită să

repete cursurile școlii de șoferi, la începutul lunii februarie 2011 a discutat

telefonic cu martorul B.V.G. care i-a făcut cunoștință cu inculpatul B.V.S. despre

care știa că ar fi avut influență pe lângă polițiștii examinatori din cadrul Serviciului

permise auto, acesta ajutând și alte persoane să obțină permisul de conducere în

schimbul unor sume de bani.

Inculpatul B.V.S.

a pretins suma de 150 euro, sumă ce a fost achitată prin echivalent în RON de către

martora denunțătoare M.R., în două tranșe.

În data de 17

februarie 2011, martora-denunțătoare M.R. a susținut examenul la proba practică

de conducere dar a fost respinsă, contactând telefonic pe inculpatul B.V.S., căruia

i-a solicitat să-i restituie suma de 650 RON pe care i-a dat-o. Atât martora-denunțătoare

cât și martorul M.I., soțul său, l-au contactat telefonic de mai multe ori pe B.V.S.,

pentru a le restitui suma de bani, dar acesta Ie-a adresat cuvinte jignitoare.

în dimineața zilei

de 18 februarie 2011, martora-denunțătoare M.R. s-a deplasat la Complexul Energetic

Rovinari, unde lucrează inculpatul B.V.S., pentru a-l contacta și a-i restitui suma

de 650 RON și întrucât nu l-a găsit, a discutat cu martorul O.T., șeful formației

de lucru în care își desfășoară activitatea și inculpatul, căruia i-a comunicat

că acesta refuză să-i restituie suma de 650 RON pe care i-a solicitat-o pentru a

interveni pe lângă examinatorii din cadrul Serviciului permise auto.

Martora-denunțătoare

s-a deplasat apoi la Postul de Poliție Drăguțești, pentru a depune denunțul față

de B.V.S. și a fost îndrumată să se deplaseze la I.P.J. Gorj, fapt care l-a și făcut

în aceeași zi.

În seara de 18

februarie 2011, inculpatul B.V.S. a contactat-o pe martora-denunțătoare căreia i-a

spus că-i va restitui suma de 650 RON pe care i-a solicitat-o, dacă își va retrage

plângerea.

În dimineața zilei

de 21 februarie 2011, martora-denunțătoare s-a deplasat la sediul I.P.J. Gorj împreună

cu martorii M.I. și C.E., pentru a da declarație și, în timp ce se afla în sediul

I.P.J. Gorj, inculpatul a restituit suma de 650 RON martorei C.E..

Prin sentința

penală nr. 74 de la 21 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul cu

nr. 14945/95/2011, în baza art. 257 C. pen. a fost condamnat inculpatul B.V.S.,

la 2 ani închisoare, iar în baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen..

S-a confiscat

în folosul statului suma de 650 RON de la martorul denunțător M.R. și a fost obligat

inculpatul la 800 RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 RON, reprezentând

onorariu apărător oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerul Justiției

și Libertăților Cetățenești.

Astfel, prima

instanță a constatat că, în drept, fapta inculpatului B.V.S. (care în data de 08

februarie 2011 a pretins suma de 150 euro de la martora-denunțătoare M.R. și a primit

în datele de 11 februarie 2011 și 16 februarie 2011, suma de 600 RON și respectiv

50 RON, echivalentul a 150 euro, promițându-i că va interveni pe lângă polițiștii

examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. Gorj, pentru ca aceasta să promoveze proba

practică de conducere în vederea obținerii permisului de conducere categoria B),

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută

de art. 257 C. pen..

În ceea ce privește

individualizarea pedepsei, sub aspectul întinderii și modalității de executare,

prima instanță a avut în vedere pericolul social concret al faptei, conduita nesinceră

a inculpatului, care a negat fără temei fapta, atitudinea sfidătoare față de instanță,

în fața căreia nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, deși a fost citat

legal și împrejurarea că, anterior, prin sentința penală nr. 166 din 12

octombrie 2011 a Tribunalului Gorj, secția penală, nedefinitivă, a fost condamnat

la 3 ani închisoare, în condițiile art. 81 și următoarele C. pen., pentru comiterea

aceluiași gen de fapte; de asemenea, la individualizarea pedepsei s-a avut în vedere

faptul că inculpatul, în fază de urmărire penală, a determinat pe martorii L.G.V.,

B.F.M., S.G.S. și H.A.I. să declare mincinos, în sensul că suma dată de denunțătoare

ar fi reprezentat un avans pentru un autoturism pe care trebuia să-l cumpere de

la acesta, declarații pe care martorii le-au retractat în faza de judecată; pentru

aceste considerente, s-a apreciat că, pentru corectarea comportamentului infracțional

al inculpatului, se impune aplicarea unei pedepse care să reprezinte minimul special

prevăzut de lege, cu executarea în regim de detenție.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de lege inculpatul B.V.S., oral susținând

prin apărătorul ales motivele scrise de apel, cu excepția motivului referitor la

achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Astfel, în esență,

inculpatul a criticat sentința instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate,

susținând că s-a soluționat cauza cu lipsă de procedură, deoarece instanța a dispus

citarea sa la fostul domiciliu, respectiv în mun. Târgu Jiu, județ Gorj, deși nu

mai locuia la această adresă încă din anul 2009, așa cum rezultă și din contractul

de închiriere din 04 octombrie 2010, precum și din chitanța din 21 iunie 2012, depuse

la dosar; mai mult, din actele dosarului de urmărire penala, nu rezultă că i s-ar

fi pus în vedere să anunțe în fața instanței schimbarea domiciliului.

A precizat că

s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta în fața instanței de fond la soluționarea

cauzei, sau de a încunoștința instanța despre această împiedicare, deoarece se afla

internat în spital în perioada 08-31 martie 2012, așa cum reiese din certificatul

de concediu medical depus la dosar.

A solicitat într-o

primă teză admiterea apelului, desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de fond, deoarece i s-a încălcat un drept și o garanție procesuală,

de natură a-i leza interesele legitime în vederea unei juste soluționări a cauzei.

În subsidiar,

față de poziția sa procesuală sinceră, de starea de sănătate precară, precum și

de suma primită de la denunțător, inculpatul a susținut că instanța de fond i-a

aplicat o pedeapsă mult prea aspră și se impune

reindividualizarea acesteia,

în sensul redozării cuantumului și aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen.

A fost audiat

inculpatul, care a depus la dosar copia sentinței civile nr. 977 din 16

februarie 2009 a Judecătoriei Tg. Jiu, irevocabilă la 05 mai 2009, copia contractului

de închiriere din 04 octombrie 2010 încheiat între inculpat și SC E.P. SA Tg. Jiu

privind locuința din Tg. Jiu, jud. Gorj, copia facturii din 17 iulie 2012, emisă

de SC C.E.Z. SA către inculpat, la adresa din Tg. Jiu, jud. Gorj, copia chitanței

din 21 iunie 2012 emisă de SC E.P. SA Tg. Jiu, atestând plata de către inculpat

a chiriei, acte medicale pentru a dovedi că în perioada 05 februarie 2012-15

februarie 2012 a fost internat în Spitalul Târgu Jiu și că s-a aflat în concediu

medical până la 06 aprilie 2012 ca urmare a intervenției chirurgicale suferite.

Prin decizia penală

nr. 322 din 26 octombrie 2012 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, a respins apelul formulat de către inculpatul B.V.S. ca nefondat.

Față de criticile

formulate de inculpat, instanța de prim control judiciar a constatat că, adresa

pe care inculpatul a precizat-o în declarațiile date în cursul urmăririi penale

a fost cea din Tg. Jiu, deși potrivit actelor depuse în apel, acesta ar fi închiriat

o locuință. Curtea a mai reținut că în faza de urmărire penală s-au emis mandate

de aducere pe numele inculpatului, la adresa indicată de acesta, adresa de domiciliu

conform Serviciului de Evidență a Persoanelor și că, potrivit procesului verbal

încheiat de Poliția Tg. Jiu la 31 mai 2011, a luat personal la cunoștință de emiterea

mandatului de aducere întocmit cu acel prilej. Curtea a mai reținut, observând sentința

penală nr. 166 din 12 octombrie 2011 a Tribunalului Gorj, pronunțată în Dosarul

nr. 5209/95/2011, în care inculpatul a fost condamnat în primă instanță pentru comiterea

unei alte infracțiuni de trafic de influență că, deși prezent în instanță la 04

mai 2011 acesta a comunicat același domiciliu, deși, potrivit contractului de închiriere,

ar fi închiriat, începând cu 04 octombrie 2010, apartamentul numărul din Tg. Jiu.

Instanța de prim

control judiciar, în raport de dispozițiile art. 177 alin. (3) C. proc. pen., a

reținut că inculpatul a primit personal actele de procedură întocmite în cursul

urmăririi penale la adresa iar în cursul cercetării judecătorești s-au întocmit

procese-verbale potrivit art. 179 alin. (4) C. proc. pen., fără a exista vreun indiciu

pentru instanță că este necesară citarea inculpatului la o altă adresă. Mai mult

în cursul soluționării apelului, la 28 mai 2012 inculpatul a solicitat studierea

și efectuarea unor copii din dosar, indicându-și domiciliul din Tg. Jiu, dosarul

de apel în consecință, s-a reținut de către Curtea de Apel că inculpatul a fost

legal citat la prima instanță.

În raport de susținerile

inculpatului cu privire la imposibilitatea de a se prezenta și de a înștiința instanța

în ziua dezbaterilor, deoarece s-a aflat în spital, suferind o intervenție chirurgicală,

instanța de prim control judiciar a constatat din actele depuse de inculpat că acesta

a fost internat în spital în vederea efectuării acestei intervenții chirurgicale

în perioada 05-15 februarie 2012, după care până la data de 06 aprilie 2012 a beneficiat

de concediu medical. Or, potrivit art. 379 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., pentru

a se dispune desființarea sentinței și rejudecarea cauzei de către prima instanță

e necesar să fie îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de textul de lege, respectiv

ca inculpatul să fie în imposibilitatea de a se prezenta și de a încunoștința instanța.

S-a apreciat că, dacă se poate presupune că starea de sănătate l-ar fi împiedicat

pe inculpat să se prezinte în ședința publică de la 21 martie 2012, acesta nu a

indicat motivul pentru care nu a putut încunoștința instanța în ziua dezbaterilor

sau, cel puțin, la termenele anterioare, din 22 februarie 2012 șj 7 martie 2012.

În ceea ce privește

critica referitoare la cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare aleasă

de instanță, Curtea de a Apel a apreciat că pedeapsa aplicată și modalitatea de

executare aleasă de prima instanță sunt corecte. în raport de susținerile inculpatului

în ultimul cuvânt, acordat în dezbaterile apelului respectiv că suma pretinsă este

prea mică pentru a justifica privarea sa de libertate și că ar pierde tot în această

ipoteză, după eliberarea din penitenciar rămânându-i decât soluția de a comite noi

infracțiuni pentru a se întreține, Curtea a apreciat că ceea ce se dorește a se

proteja prin incriminarea infracțiunii de trafic de influență este încrederea în

prestigiul și integritatea funcționarului aflat într-un" serviciu public, iar

nu patrimoniul cumpărătorului de influență, astfel că nu are relevanță suma pretinsă

de inculpat.

Împotriva deciziei

penale nr. 322 din 26 octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul B.V.S..

Inculpatul a criticat

ambele hotărâri pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie arătând

în esență că fondul cauzei a fost soluționat cu lipsă de procedură deoarece acesta

a fost citat la adresa din mun. Târgu Jiu, adresă la care nu mai locuiește de mult

timp și astfel i-a fost încălcat dreptul la apărare.

În subsidiar acesta

a solicitat ca față de poziția sa procesuală, starea precară de sănătate și cuantumul

sumei primite de la denunțător, să fie reindividualizată pedeapsa care a fost mult

prea aspră în raport de aspectele arătate.

Față de criticile

formulate în ședința publică circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art.

38 alin. (1) pct. 21 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este

întemeiat cu următoarele distincții:

În raport de cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 21 C. proc. pen.,

Înalta Curte apreciază că susținerile recurentului inculpat sunt neîntemeiate și

urmează să le respingă pentru următoarele considerente:

Citarea inculpatului

în cursul procesului penal se realizează potrivit dispozițiilor art. 177 alin.

(1) și (2) C. proc. pen. la adresa unde acesta locuiește sau la adresa indicată

de acesta prin declarație.

Înalta Curte constată

că, în cursul urmăririi penale, în declarația de inculpat aflată la rechizitoriu,

declarație olografă, inculpatul B.V.S. a menționat că are domiciliul stabil în mun.

Târgu Jiu, jud. Gorj.

Citarea atât în

cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății s-a efectuat la domiciliul indicat

având în vedere faptul că inculpatul nu a precizat o altă adresă.

În virtutea dispozițiilor

art. 177 alin. (3) C. proc. pen., organul de urmărire penală și instanța de judecată

efectuează procedura de citare la o altă adresă, doar dacă aceasta îi este notificată

sau dacă din verificările realizate la Serviciul de evidență a persoanelor, rezultă

o altă situație domiciliară decât cea declarată.

Se observă că

inclusiv în cursul judecării cauzei în apel, când a fost invocată neregularitatea

procedurii de citare, inculpatul a declarat domiciliu stabil la adresa din mun.

Târgu Jiu, jud. Gorj (Dosarul Curții de Apel).

Abia în motivele

de apel, aflate la dosarul Curții de Apel, inculpatul face referire la o nouă adresă

depunând documente în dovedirea acestei stări de fapt. Față de aspectele arătate,

Înalta Curte apreciază că procedura de citare a fost îndeplinită în mod corect,

neputând fi imputată instanței de judecată omisiunea inculpatului de a notifica

adresa la care locuiește fără forme legale și care nu coincide cu adresa declarată

în fața organelor de urmărire penală.

În ceea ce privește

imposibilitatea de prezentare în instanță din motive medicale și imposibilitatea

de a anunța instanța de judecată cu privire la această împrejurare, Înalta

Curte în raport de dispozițiile art. 291 alin. (1) C. proc. pen. și documentele

medicale depuse la dosar (dosarul Curții de Apel) consideră critica neîntemeiată

având în vedere că, în cursul judecății în fața Curții de Apel, inculpatul a fost

reprezentat de apărător ales care, astfel cum reiese din actele procedurale îndeplinite,

a luat legătura cu inculpatul și a realizat o apărare efectivă a acestuia.

În raport de cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.,

Înalta Curte apreciază că susținerile recurentului inculpat sunt întemeiate și urmează

să le admită pentru următoarele considerente: în procesul de individualizare a pedepsei

instanța de judecată trebuie să țină cont pe de o parte de gravitatea faptei și

consecințele produse dar și de persoana inculpatului, dacă acesta este cunoscut

cu antecedente penale, dacă este o persoană încadrată în societate astfel încât,

în raport de ansamblul acestor elemente, să se poată stabili pedeapsa aplicată și

modalitatea de executare a acesteia.

În ceea ce privește

cuantumul pedepsei aplicate, Înalta Curte apreciază că instanța de fond și instanța

de prim control judiciar au realiza o individualizare corectă, aplicarea unei pedepse

îndreptate spre minimul special fiind adecvată și suficientă în raport de fapta

comisă și consecințele produse, ținând cont și de faptul că inculpatul a avut inițial,

o atitudine de nerecunoaștere a faptei încercând în faza de urmărire penală să influențeze

martorii L.G.V., B.F.M., S.G.S. și H.A.I. care ulterior, în faza de cercetare judecătorească,

și-au schimbat declarațiile date.

Totuși, față de

modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei poate

fi atins fără executarea acesteia în regim de detenție.

Astfel, având

în vedere toate elementele ce caracterizează persoana inculpatului respectiv faptul

că acesta nu are antecedente penale, și-a recunoscut fapta în fața Curții de Apel

iar suma primită pentru cumpărarea influenței a fost restituită denunțătoarei, se

apreciază că o pedeapsă în cuantumul stabilit cu suspendarea sub supraveghere a

executării acesteia, însă cu majorarea corespunzătoare a termenului de încercare

și menținerea obligaților stabilite în sarcina sa, este suficientă și de natură

să conducă la reeducarea inculpatului și la realizarea scopului de prevenție generală

pe care îl are sancțiunea penală.

În consecință,

în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. d) C.

proc. pen., Înalta Curte va admite recursul formulat de inculpatul B.V.S..

Potrivit art.

192 alin. (3) C. proc. pen., va obliga recurentul revizuent la plata cheltuielilor

judiciare ocazionate cu judecarea prezentului recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul B.V.S. împotriva deciziei penale nr. 322 din 26 octombrie

2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia

penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 74 din 21 martie 2012 a Tribunalului

Gorj.

Conform art. 86

1

C. pen., suspendă sub supraveghere pedeapsa de 2 ani închisoare pe un termen de

încercare de 6 ani.

Dispune ca pe

durata termenului de încercare, condamnatul să se supună

următoarelor

măsuri de supraveghere:

- să se prezinte,

conform programului, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj;

- să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute

la literele b), c) și d) se comunică Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul

Gorj.

Potrivit art.

71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se

suspendă și executarea pedepsei accesorii.

Atrage atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen..

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței recurate.

Cheltuielile judiciare

în recurs rămân în sarcina statului.

Onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 05 martie 2013.