ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 06.09.2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2619/2013

HOTĂRÂRE

06.09.2013

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2619/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului penal de față ;

Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 155 din 3 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul P.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- trafic de influență prevăzut de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 din Legea nr. 78/2000 modificată, la pedeapsa de 2 ani închisoare (fapta din 21 ianuarie 2011);

- trafic de influență prevăzut de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 din Legea nr. 78/2000 modificată, la pedeapsa de 2 ani închisoare (fapta din 25 ianuarie 2011);

- trafic de influență prevăzut de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 din Legea nr. 78/2000 modificată, la pedeapsa de 2 ani închisoare (fapta din 8 februarie 2011);

- trafic de influență prevăzut de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 din Legea nr. 78/2000 modificată, la pedeapsa de 2 ani închisoare (fapta din ianuarie 2011, bani pretinși de la B.S.);

- trafic de influență prevăzut de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 din Legea nr. 78/2000 modificată, la pedeapsa de 2 ani închisoare (fapta din 25 ianuarie 2011, bani primiți de la B.S.);

-trafic de influență prevăzut de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 din Legea nr. 78/2000 modificată, la pedeapsa de 2 ani închisoare (fapta din 20 ianuarie 2011).

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute rezultanta de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicare art. 71 C. pen. privind interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe durata termenului de încercare de 4 ani prevăzut de art. 82 C. pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 și art. 85 C. pen.

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, s-au suspendat și executarea pedepselor accesorii.

Conform art. 6

alin. (2) și alin. (4) din Legea nr. 78/2000, a fost obligat inculpatul să restituie denunțătorului T.L. suma de 150 RON (bani pe care i-a primit la data de 25 ianuarie 2011).

S-a luat act de faptul că suma de 200 RON i-a fost restituită aceluiași denunțător la data de 10 februarie 2011.

În baza art. 257 alin. (2) raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul P.D. următoarele sume:

- 150 RON, bani primiți la data de 25 ianuarie 2011 de la B.S.;

- 150 RON, bani primiți la data de 25 ianuarie 2011 de la G.D.;

- 200 de euro primiți la data de 20 ianuarie 2011 de la P.I.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 91

alin. (7) C. proc. pen., la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, cu privire la 18 CD-uri ce conțin imagini video și înregistrări audio, ce au fost predate la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Tribunalului Suceava, la data de 11 ianuarie 2012.

A fost obligat inculpatul să plătească suma de 2.000 de RON cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 63/P/2011 din 28 decembrie 2011, a fost trimis în judecată inculpatul P.D. pentru săvârșirea a 8 infracțiuni de trafic de influență prevăzut de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 din Legea nr. 78/2000.

Se reține că numitul T.L. și în cursul lunilor octombrie-noiembrie 2010 și-a întocmit dosarul pentru efectuarea școlii de șoferi, optând în acest sens pentru SC M. SRL din municipiul Rădăuți, administrată de către inculpatul P.D. După depunerea dosarului, a efectuat orele de conducere, la data de 21 ianuarie 2011 rămânându-i de efectuat două ore, sub îndrumarea instructorului P.D. În paralel, a susținut și examenul teoretic la sediul S.P.C.R.P.Î.C.V. din incinta M.L. Suceava, pe care l-a absolvit, fiind programat la proba de traseu în ziua de 25 ianuarie 2011.

În una din zilele lunii decembrie 2010, în timp ce efectua o oră de conducere pe traseul Suceava-Rădăuți și retur, T.L. i-a spus instructorului său P.D. că are emoții la examenul de traseu și că a auzit că pentru aceste probe se dau diferite sume de bani. Instructorul P.D. nu a negat acest lucru, dimpotrivă, i-a spus că în medie, la un examen de traseu se dă câte 150 de euro, sumă pe care i-a recomandat și lui T.L. să o aibă asupra sa. În luna ianuarie 2011, tot cu ocazia efectuării unei ore de conducere, instructorul P.D. i-a relatat aceluiași cursant că a avut mai mulți elevi care au dat diferite sume de bani pentru asigurarea reușitei la examenul de traseu, exemplificând în acest sens o fată de etnie rromă pe numele N. care a susținut proba la 7 ianuarie 2011 cu instructorul P., cumnatul lui P.D. și care a dat 100 de euro în scopul mai sus-arătat, ulterior fiind identificată în persoana numitei D.N. În urma audierii sale, numita D.N. a negat că i-ar fi fost pretinse sume de bani de către instructorul auto pentru a-i facilita promovarea probei practice.

În același context, T.L. a vorbit și cu un băiat din municipiul Iași stabilit în B., cu prenumele „I.”, care a susținut examenul de traseu la 20 ianuarie 2011, tot la instructorul P.D. care i-a pretins 250 de euro, motivat de faptul că ar fi născut în alt județ, I. dându-i doar 200 de euro, restul urmând a-l remite ulterior. I. a fost identificat în persoana numitului P.I. Despre această sumă de bani, instructorul P.D. a afirmat că trebuie să o dea polițistului care urma să efectueze examinarea. Fiind audiat, P.I. a recunoscut că P.D. i-a pretins suma de 200 euro, în scopul facilitării promovării probei practice susținute la data de 20 ianuarie 2011, la care a fost declarat admis, instructorul spunându-i că a mai dat de la el încă 50 euro, motivat de faptul că ar fi fost din alt județ. Cu privire la suma de 50 euro, P.I. a declarat că nu i-a mai dat-o instructorului, deși acesta i-a cerut-o.

Tot din declarația denunțătorului T.L., a rezultat că instructorul auto P.D. a avut-o drept elevă și pe C.M.M., din municipiul Rădăuți, care a susținut proba practică a examenului pentru obținerea permisului de conducere categoria B în ziua de 21 ianuarie 2011, la care a fost declarată admisă și i-ar fi dat și ea o sumă de bani inculpatului pentru promovarea acesteia. Deși legal citată, numita C.M.M. nu a putut fi audiată, întrucât așa cum a rezultat din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii, este plecată în Anglia din luna iunie 2011. Drept urmare, sub acest aspect, în sarcina instructorului P.D. nu a fost reținută săvârșirea vreunei fapte penale.

În dimineața zilei de 21 ianuarie 2011, T.L. a mai efectuat o oră de conducere cu P.D. în municipiul Rădăuți, împrejurări în care a reluat discuția despre examenul de traseu pe care urma să îl susțină în data respectivă, astfel, l-a întrebat pe instructor ce au făcut colegii săi la examenul din 20 ianuarie 2011, acesta arătând că toți trei au luat, confirmând că I. i-a dat 200 de euro, urmând să-i mai dea 50 de euro motivat de faptul că era născut în alt județ.

Aducându-și aminte de relatările inculpatului, conform cărora fata de etnie rromă, N., a trebuit să dea 200 de euro datorită originii sale, T.L. fiind la rândul său mai brunet, l-a întrebat pe instructor dacă din această cauză trebuie să dea mai mulți bani, lucru confirmat de P.D., care i-a spus că trebuie să dea 200 de euro, adăugând totodată că dacă nu este stăpân pe el, va trebui să mai aibă asupra sa 50 de euro pentru a lua examenul.

Având în vedere discuțiile anterioare zilei de 21 ianuarie 2011, privind sumele de bani pe care cursanții trebuiau să le dea pentru obținerea permisului de conducere, T.L., în aceeași dată, a înregistrat pe reportofonul personal convorbirile purtate cu instructorul și după încheierea orei de conducere, s-a deplasat la sediul D.G.A., S.J.A. Suceava, unde a relatat în scris și verbal cele de mai sus, punând la dispoziție și un CD cuprinzând dialogul purtat în acea zi cu P.D. La aceeași dată, a fost audiat de procuror, după care, prin rezoluția 63/P/2011 din 21 ianuarie 2011, constatându-se elocvența conținutului convorbirilor înregistrate și redate pe CD de denunțătorul T.L., suportul electronic a fost admis ca probă în dosarul penal.

Ulterior, la 25 ianuarie 2011, cu ocazia audierii în continuare a denunțătorului, acesta a arătat că în ziua de 23 ianuarie 2011, de pe telefonul său mobil a mai purtat o discuție cu I., care susținuse examenul de obținere a permisului de conducere categoria B la 20 ianuarie 2011 și care i-a dat instructorului o sumă de bani, dialog din care rezultă că P.D. i-a pretins unui alt elev de-al său numitului R.M., suma de 400 de euro, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra examinatorilor, acesta urmând să susțină proba de traseu la 7 februarie 2011. T.L. a înregistrat cu telefonul său mobil această discuție pe care a transpus-o pe un CD și care, de asemenea, l-a pus la dispoziția organelor de cercetare penală care, constatând elocvența conținutului convorbirilor, prin rezoluția 63/P/2011 din 25 ianuarie 2011, au admis și acest suport electronic ca probă în dosarul cauzei.

Fiind audiat, numitul R.M. nu a recunoscut că i s-ar fi pretins de către instructor vreo sumă de bani și implicit că ar fi dat, pentru a-i fi facilitată promovarea probei practice a examenului pentru obținerea permisului de conducere. Astfel, acesta a fost planificat inițial pentru susținerea probei practice la data de 7 februarie 2011, când P.D. i-a indicat să nu se prezinte. Ulterior, la data de 31 martie 2011, ca urmare a unei reprogramări făcute chiar de el, R.M. a susținut proba practică a examenului pentru obținerea permisului de conducere categoria B, fiind declarat respins. Abia în luna august 2011, martorul a reușit promovarea examenului, sub îndrumarea altui instructor auto.

Cum la 25 ianuarie 2011, T.L. urma să susțină proba practică pentru obținerea permisului de conducere, la 24 ianuarie 2011, a fost dispusă începerea urmăririi penale față de P.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 5 din Legea nr. 78/2000 și s-a solicitat Tribunalului Suceava autorizarea înregistrărilor ambientale audio-video, care a emis autorizația din 24 ianuarie 2011, pe o durată de 3 zile, de la 25 ianuarie 2011 la 27 ianuarie 2011.

Totodată, la 25 ianuarie 2011, s-a constituit echipa operativă care s-a deplasat în municipiul Rădăuți în vederea punerii în executare a autorizației emise de Tribunalul Suceava, fiind pusă la dispoziția denunțătorului suma de 250 euro, compusă dintr-o bancnotă de 100 euro și trei bancnote a câte 50 euro cu serii înscrise în procesul-verbal de organizare a constatării. La locul desfășurării examenului, asupra denunțătorului T.L. a fost instalată aparatură audio-video din dotarea M.A.I., sens în care s-a încheiat procesul-verbal din 25 ianuarie 2011, orele 10:30.

Conform celor constatate în teren și declarațiile lui T.L. din 25 ianuarie 2011, după ce s-a întâlnit cu inculpatul P.D., s-a urcat în mașina școlii de șoferi împreună cu alți doi elevi care urmau să susțină în acea zi examenul (respectiv martorii B.S. și G.D.), pe care denunțătorul i-a întrebat câți bani au asupra lor pentru examen, ambii spunând că dețin câte 150 de euro. Instructorul a revenit la mașină, le-a arătat părțile componente ale motorului și alte elemente despre care ar fi putut fi întrebați de către examinator, după care P.D. a mers să se întâlnească cu polițiștii examinatori care între timp veniseră la fața locului.

După ce unul din polițiști a terminat de citit lista cu programarea elevilor la examen, instructorul P.D. a revenit la mașina în care se afla denunțătorul și ceilalți doi elevi și le-a spus că sunt repartizați la un agent despre care crede că s-ar numi P., și le-a precizat faptul că toți examinatorii din acea zi „sunt răi și că nu merge nici cu unul”.

Dată fiind această situație de fapt, instructorul le-a spus că dacă fiecare dintre ei pun în dosarele lor câte 150 RON îi reprogramează pentru examenul practic chiar în acea zi. Astfel, denunțătorul și ceilalți doi cursanți (B.S. și G.D.), au pus fiecare în dosarul lui câte 150 RON, mai puțin G.D., care avea asupra lui doar 100 RON, completând suma la scurt timp, după ce a împrumutat 50 RON de la un coleg. Inculpatul a plecat de la mașină, după care a revenit și a luat dosarele în care se aflau sumele de bani sus-amintite, a mers cu ele în zona în care se aflau polițiștii, după care s-a întors, spunându-le elevilor săi că „o să rezolve” să fie programați eventual pentru 7 februarie 2011. P.D. împreună cu ceilalți doi elevi (B.S. și G.D.) au plecat cu mașina școlii, iar denunțătorul a rămas spunându-i că are o problemă de rezolvat în zona gării. În sensul celor de mai sus, a fost încheiat procesul-verbal din 25 ianuarie 2011, orele 10:40, urmare a constituirii echipei operative.

Sumele de bani pretinse și primite de instructorul P.D. au fost luate de acesta în afara cadrului legal, întrucât așa cum rezultă din adresa S.P.C.R.P.C.Î.V. Suceava din 12 decembrie 2011, reprogramarea candidaților neprezentați nu necesită plata vreunei noi taxe.

Pentru data de 7 februarie 2011, inculpatul a reușit să-i reprogrameze pe elevii săi, în persoana denunțătorului T.L., a lui G.D. din orașul V.S. și B.S. din comuna V., județul Suceava, și așa cum stabiliseră anterior, fiecare trebuia să aibă asupra sa câte o sumă de bani cuprinsă între 150-200 euro, pretinsă de instructor și despre care acesta a afirmat, în mod repetat, că banii vor fi folosiți pentru favorizarea obținerii permiselor de conducere categoria B.

Drept urmare, la aceeași dată, 7 februarie 2011, a fost emisă ordonanța de autorizare provizorie a interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice efectuate de către P.D. de pe telefoanele sale mobile cu nr. X1 și nr. X2, care a fost confirmată de Tribunalul Suceava prin autorizația din 9 februarie 2011 și prelungită pe o perioadă de 14 zile de la 10 februarie 2011 și până la 23 februarie 2011, precum și ordonanța de autorizare provizorie a înregistrărilor audio-video în mediu ambiental pentru 48 de ore, începând cu 7 februarie 2011, orele 09:00 până la 9 februarie 2011, orele 09:00, care a fost confirmată de Tribunalul Suceava prin încheierea nr. 157/I din 10 februarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1232/86/2011.

În dimineața aceleiași zile de 7 februarie 2011, s-a constituit din nou echipa operativă în vederea deplasării la locul examenului și de această dată, punându-se la dispoziția denunțătorului suma de 250 euro, compusă din aceleași bancnote care i-au mai fost date în ziua de 25 ianuarie 2011.

Denunțătorul T.L. s-a prezentat la 7 februarie 2011 în vederea susținerii probei practice, s-a întâlnit cu instructorul și alți elevi ai acestuia, inclusiv cei doi care au amânat examinarea la 25 ianuarie 2011 și care îi dăduseră inculpatului, la fel ca și el, câte 150 RON pentru reprogramare. După strigarea listei de către un polițist, instructorul a mers la elevii săi și le-a spus că și de această dată au fost repartizați la același examinator „rău” la care fuseseră repartizați și la 25 ianaurie 2011, motiv pentru care, P.D. le-a spus că dacă se încumetă, fiecare din elevi poate merge la proba practică, însă pe riscul lor.

Martorii G.D. și B.S. au ales să susțină proba practică, în urma căreia primul a fost declarat respins, iar cel de-al doilea a fost admis, fără ca vreunul din ei să-i mai dea lui P.D. sumele pretinse anterior.

În ceea ce îl privește pe denunțător, acesta nu a optat pentru susținerea examenului și l-a întrebat pe instructor cât trebuie să dea pentru o nouă reprogramare, spunându-i totodată dacă 200 RON sunt suficienți. Instructorul a răspuns afirmativ, denunțătorul spunându-i că nu are bani asupra sa și că merge la o rudă să împrumute, pe care nu a găsit-o acasă, înmânarea sumei de 200 RON fiind amânată pentru ziua următoare, 8 februarie 2011. La această dată, în jurul orelor 09:00, denunțătorul s-a întâlnit cu instructorul în fața școlii de șoferi din municipiul Rădăuți, a intrat în mașina „Școala” și a dat două bancnote a câte 100 RON, inculpatul spunându-i că nu mai este sigur că va reuși să îl reprogrameze și că va încerca tot ce poate în acest sens.

În după amiaza zilei de 8 februarie 2011, instructorul P.D. i-a trimis un mesaj pe telefonul mobil denunțătorului și i-a cerut să se prezinte în ziua următoare, în 9 februarie 2011, orele 08:00 la Rădăuți în fața școlii sale de șoferi, ceea ce denunțătorul a și făcut, însă inculpatul nu a venit întrucât era plecat la Botoșani. În dimineața zilei de 10 februarie 2011, în jurul orelor 08:00, aflându-se în municipiul Rădăuți, denunțătorul l-a sunat pe instructor care i-a spus să îl aștepte în fața școlii de șoferi și după ce s-au întâlnit, P.D. i-a cerut acestuia să meargă el să se programeze, întrucât nu se mai poate rezolva pentru că „băieții lui” i-au spus că este filat. Inculpatul i-a spus să meargă la Suceava la Serviciul Permise Auto la polițistul C., însă să nu-i spună din partea cui vine. După aceste discuții, instructorul i-a dat dosarul în care a găsit cele două bancnote a câte 100 RON fiecare.

Denunțătorul s-a prezentat la Serviciul Permise Auto Suceava, nu l-a găsit pe polițistul C., motiv pentru care s-a înscris în audiență la comandatul serviciului și urmare a cererii formulate, a fost programat pentru proba practică în ziua de 22 februarie 2011.

La 22 februarie 2011, s-a constituit din nou echipa operativă care s-a deplasat la fața locului și conform procesului-verbal din 22 februarie 2011, T.L. a susținut proba practică cu comisarul șef de poliție G.C. (examinatorul S.P.C.R.P.Î.C.V. Suceava), autoturismul „Școală” părăsind zona de plecare în jurul orelor 11:00, revenind la orele 12:05, din autoturism a coborât denunțătorul care s-a deplasat spre locul unde se afla echipa operativă și care a declarat verbal că a fost respins, întrucât a comis mai multe greșeli de pilotaj din cauza emoțiilor. Totodată, T.L. a precizat că nici înainte și nici după această examinare, P.D. nu i-a solicitat vreo sumă de bani.

În cauză, s-a solicitat Tribunalului Suceava și autorizarea unei percheziții domiciliare la locuința instructorului auto P.D., însă urmare derulării evenimentelor astfel cum au fost prezentate anterior, această activitatea nu a mai avut loc.

Ulterior acestei date, T.L. a susținut o nouă probă teoretică la 28 martie 2011, la care a fost declarat respins, iar până în prezent nu mai figurează ca fiind reprogramat, a se vedea adresa S.P.C.R.P.C.Î.V. Suceava din 8 decembrie 2011.

Față de situația de fapt rezultată din probatoriul existent, la data de 21 decembrie 2011, în temeiul dispozițiilor art. 238 C. proc. pen., s-a procedat la extinderea cercetărilor față de P.D. sub aspectul săvârșirii altor 7 infracțiuni de trafic de influență, prevăzut de art. 257 C. pen. raportat la art. 5 din Legea nr. 78/200, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., la aceeași dată fiind începută și urmărirea penală sub acest aspect.

Cu privire la denunțătorul T.L., acesta beneficiază de cauza de nepedepsire prevăzută de art. 6

alin. (2) din Legea nr. 78/2000, conform căreia „făptuitorul nu se pedepsește dacă denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea faptă”.

În ceea ce-i privește pe numiții D.N., R.M. și C.M.M., din probatoriul administrat nu a fost reținută în sarcina instructorului auto P.D. săvârșirea vreunei fapte penale și implicit nici în sarcina celor enumerați.

Referitor la P.I., B.S. și G.D., deși există indicii de săvârșire a infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 6

din Legea nr. 78/2000, văzând circumstanțele concrete în care s-au desfășurat evenimentele, respectiv constrângerea generată de situația aparent fără ieșire în care se aflau, astfel cum le-a fost prezentată de către instructorul auto, s-a apreciat de către Parchet că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 46 C. pen., care reprezintă o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei.

Pe parcursul cercetării judecătorești inculpatul a înțeles să se prevaleze de dreptul de a nu da nicio declarație reglementată de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Reținând că din probele dosarului rezultă că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Apreciind că scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi atins fără privare de libertate și chiar fără executarea acesteia, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei conform dispozițiilor art. 81 C. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat apel, în termenul legal prevăzut de art. 363 C. proc. pen., inculpatul P.D. solicitând, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond apreciind că cercetarea judecătorească nu există, motivarea hotărârii se bazează doar pe probele administrate în faza de urmărire penală, fără a se face vreo referire la probele administrate în faza de cercetare judecătorească.

În subsidiar, inculpatul a solicitat a se reține că nu sunt întrunite elementele constitutive ale unor infracțiuni de trafic de influență, sens în care a solicitat achitarea.

Prin decizia penală nr. 131 din 27 decembrie 2012 Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de inculpatul P.D., instructor auto la SC M. SRL Siret, fără antecedente penale, împotriva sentinței penale nr. 155 din data de 3 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 229/86/2012.

A desființat în parte sentința penală mai sus-menționată și în rejudecare:

A înlăturat din sentința penală dispozițiile de executare de către inculpat a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare și de aplicare a art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen.

A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 78/2000 modificată relativ la toate infracțiunile, în aplicarea dispozițiile art. 334 C. proc. pen.

A condamnat pe inculpatul P.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- trafic de influență prevăzut de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare (în loc de 2 doi ani închisoare), fapta din 21 ianuarie 2011;

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute rezultanta de 1 an închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante de 1 închisoare (în loc de 2 doi ani închisoare) pe durata termenului de încercare de 3 ani (în loc de 4 ani) prevăzut de art. 82 C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de prim control judiciar a apreciat că situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond, încadrarea juridică dată faptelor este corectă, singura critică ce poate fi reținută fiind cea referitoare la cuantumul pedepsei în raport de care a apreciat că se impune a se reține circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 385

C. proc. pen., inculpatul P.D., criticile sale vizând cazul de casare prevăzut de art. 385

pct. 12 C. proc. pen., arătând că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, sens în care solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Susține apărarea că suma de 150 RON care a fost primită de la denunțătorii T.L., B.S. și G.D. cu titlu de taxe pentru deplasările ce urmau să se facă în vederea reprogramării examenului, nu constituie, prețul unui trafic de influență față de împrejurarea că nu s-a făcut dovada că inculpatul ar fi afirmat că ar cunoaște o persoană care să asigure reprogramarea sau ori altă activitate în favoarea denunțătorilor.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, conform art. 385

alin. (2) C. proc. pen., cât și din perspectiva dispozițiilor art. 385

alin. (3) C. proc. pen. reține Înalta Curte că recursul declarat de inculpatul P.D. nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond în baza unei analize obiective și complete asupra întregului material probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în mod direct și nemijlocit, în faza de cercetare judecătorească , faptele au fost greșit încadrate juridic, în mod corect apreciind instanța fondului că în cauză sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii penale a inculpatului sub aspectul săvârșirii a 8 infracțiuni de trafic de influență în concurs real.

Atât instanța de fond cât și instanța de prim control judiciar au motivat amplu și obiectiv hotărârile recurate, arătând atât elementele de fapt cât și cele de drept, au răspuns tuturor criticilor formulate de apărare în raport de care apreciază Înalta Curte că cele două hotărâri corespund exigențelor unei motivări de natură să garanteze dreptul la un proces echitabil, în acord cu jurisprudența C.E.D.O.

Referitor la criticile formulate de apărare din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385

pct. 12 C. proc. pen., reține Înalta Curte că nu sunt fondate, materialul probator administrat în cauză face dovada mai presus de orice îndoială rezonabilă că faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale celor 8 infracțiuni de trafic de influență în concurs real prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 257 C. pen. constituie infracțiunea de trafic de influență primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Existența infracțiunii de trafic de influență impune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:

- realizarea uneia din modalitățile alternative de comitere a faptei, respectiv, pretinderea, primirea sau acceptarea de bani, daruri sau alte valori;

- făptuitorul să aibă influență sau să lase să se creadă că are influență asupra unui funcționar public sau asupra unui funcționar;

- făptuitorul să promită intervenția sa pe lângă un funcționar spre a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu;

- acțiunea ce constituie elementul material să se fi comis înainte sau concomitent cu îndeplinirea de către funcționarul pe lângă care s-a promis că se va interveni a actului vizat de cumpărătorul de influență.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de trafic de influență poate fi săvârșită doar cu intenție ca formă a vinovăției, întrucât subiectul activ are reprezentarea acțiunii sale, precum și a stării de pericol care se produce cu privire la buna desfășurare a activității de serviciu urmare pe care o dorește.

În cauza dedusă judecății latura obiectivă a infracțiunii s-a realizat atât sub forma pretinderii cât și a primirii folosului material constând în aceea că la data de 21 ianuarie 2011 i-a pretins denunțătorului T.L., suma de 250 euro pentru a-i facilita promovarea probei teoretice a examenului pentru obținerea permisului de conducere categoria B, a pretins și primit de la denunțătorul T.L. suma de 150 RON la data de 25 ianuarie 2011 și suma de 200 RON la data de 8 februarie 2011 pentru a-i obține reprogramarea la susținerea probei practice, în luna ianuarie 2011 a pretins de la martorul B.S. suma de 150 euro pentru a-i facilita promovarea probei practice a examenului pentru obținerea permisului de conducere categoria B, în luna ianuarie 2011 a pretins de la martorul G.D. suma de 150 euro pentru a-i facilita promovarea probei practice a examenului pentru obținerea permisului de conducere categoria B, a pretins și primit de la martorii B.S. și G.D. la data de 25 ianuarie 2011 câte 150 RON, pentru a le obține reprogramarea la susținerea probei practice, iar la 20 ianuarie 2011 a pretins și primit de la martorul P.I. suma de 200 euro promițându-i că îi va facilita promovarea probei practice a examenului pentru obținerea permisului de conducere categoria B, examen pe care l-a promovat la aceeași dată.

Faptul că inculpatul P.D. nu a pronunțat numele vreunui funcționar pe lângă care urma să intervină pentru a-și vinde influența sau pretinsa influență nu poate conduce la concluzia că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență așa cum solicită apărarea inculpatului.

Modul dubios în care a acționat inculpatul în privința cumpărătorilor de influență relevă faptul că aceștia au înțeles atitudinea manifestată de inculpat și le-a întărit convingerea că este în măsură să îi ajute să obțină permisul de conducere, uzând de influența sa asupra examinatorilor în schimbul unor sume de bani.

Aceeași situație se reține și cu privire la modalitatea de reprogramare a cursanților, inculpatul P.D. primind de la martorii T.L., B.S. și G.D. diferite sume de bani în vederea reprogramării la susținerea probei practice.

Martorul G.D. a declarat în faza de urmărire penală că după ce a fost admis la proba teoretică, cu ocazia unor întâlniri pe care le-a avut cu inculpatul P.D. acesta i-a spus că în ziua probei practice să aibă asupra lui suma de 150 euro pe care urma să o dea polițistului examinator cu scopul de a-i facilita promovarea acestei probe.

Arată martorul că la data de 25 ianuarie 2011 s-a întâlnit cu inculpatul și cu alți doi cursanți, respectiv T.L. și B.S., iar în urma discuțiilor cu aceștia a aflat că și acestora inculpatul le-a spus să aibă asupra lor suma de 150 euro pentru a-i ajuta să obțină proba practică.

Susține, de asemenea, martorul că la un moment dat au apărut în parcare mai mulți polițiști examinatori însă inculpatul le-a spus că nu sunt „examinatori buni” așa încât le-a cerut să se reprogrameze sens în care i-au dat fiecare, la solicitarea inculpatului, câte 150 RON, pentru a obține o reprogramare într-un termen cât mai scurt.

Fiind audiat în faza de cercetare judecătorească, martorul G.D. și-a schimbat declarația fără a prezenta însă o explicație plauzibilă care l-ar fi determinat să adopte această poziție astfel încât apreciază Înalta Curte că în mod corect cele două instanțe inferioare nu au avut în vedere la pronunțarea soluției declarația dată de martor în faza de cercetare judecătorească.

Apărările formulate de inculpat prin apărătorul său ales, în sensul că sumele de bani date de martori reprezentau taxe pentru deplasări, pentru reprogramarea examenului sau în contul taxei de școlarizare nu au corespondent în materialul probator administrat în cauză, modul în care a acționat inculpatul le-a întărit convingerea cumpărătorilor de influență că poate interveni pe lângă examinatori pentru a le facilita obținerea permisului de conducere în schimbul unor sume de bani sau le poate reprograma susținerea examenului la o dată cât mai apropiată tot în schimbul unor sume de bani.

Probele evidente de vinovăție administrate în cele două faze ale procesului penal au fost obținute în mod legal în conformitate cu dispozițiile art. 62 C. proc. pen., relevante în acest sens fiind denunțul și declarațiile martorului T.L., procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice și discuțiilor purtate în mediul ambiental interceptate și înregistrate în mod autorizat, procesele-verbale de supraveghere a activităților desfășurate de inculpatul P.D., procesele-verbale de investigații încheiate de lucrătorii D.G.A.-S.J.A. Suceava, copiile suporților optici, declarațiile martorilor.

În raport de toate argumentele prezentate Înalta Curte apreciază că în mod corect au reținut instanțele inferioare că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzut de art. 257 alin. (1) C. pen., 8 fapte, apărările formulate de inculpat în sensul achitării sale fiind lipsite de consistența necesară de a determina adoptarea unei soluții contrare celei adoptate de instanța de fond și cea de apel.

Nici criticile formulate de apărare referitoare la nelegalitatea înregistrării convorbirilor de către denunțător nu sunt întemeiate.

Dispozițiile art. 91

alin. (2) C. proc. pen. statuează că înregistrările prevăzute în prezenta secțiune efectuate de părți sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări

pe care le-au purtat cu terții.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului Înalta Curte apreciază că a fost corect dozată, instanța de apel dând valoare tuturor criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Înalta Curte apreciază că în raport de circumstanțele personale pozitive ale inculpatului, instanța de apel a individualizat corect sancțiunea penală atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, putând fi atinse în acest mod funcțiile pedepsei, respectiv cea coercitivă, educativă și de exemplaritate.

Cum în cauză nu au fost identificate alte cazuri de casare, care luate în considerare din oficiu să facă reformarea deciziei penale atacate Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul inculpatului.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva deciziei penale nr. 131 din 27 decembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 septembrie 2013.

§ Cauze similare