ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2043/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2043/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 20 din 22 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Buzău, a fost
condamnat inculpatul N.D., arestat preventiv în Arestul IPJ Buzău, după cum urmează:
- în baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu
referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de
luare de mită în perioada aprilie-mai 2012.
- în baza art. 65 alin. (2) C. pen. a fost
aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute
de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a), b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani.
- în baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu
referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul N.D. la pedeapsa de 2 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în perioada august-septembrie 2012.
- în baza art. 65 alin. (2) C. pen. a fost
aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute
de art. 64 alin. (1) (teza a II-a), b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani.
- în baza art. 257 alin. (1) C. pen. cu
referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul N.D. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în perioada noiembrie 2011-martie
2012.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și
35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul având de executat
în final pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare alături de pedeapsa complementară
a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a),
b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 88 C. pen. a fost computată
din pedeapsa de executat durata reținerii și arestării preventive, începând cu data
de 11 decembrie 2012 - la zi.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzise
inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a), b)
și c) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea
executării pedepsei.
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută
starea de arest preventiv a inculpatului dispusă prin mandatul de arestare preventivă
nr. 61 din 12 decembrie 2012 al Tribunalului Buzău.
În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 cu
referire la art. 255 alin. (5) C. pen. a fost obligat inculpatul să restituie martorului
I.M. suma de 3.500 RON.
În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 cu
referire la art. 254 alin. (3) C. pen. a fost confiscată de la inculpat suma de
1.000 euro (în RON la cursul de schimb al B.N.R. de la momentul efectuării plății)
obținută prin săvârșirea infracțiunii.
De asemenea, a fost disjunsă soluționarea
cauzei privind pe coinculpatul V.F., stabilindu-se termen de judecată la data de
12 februarie 2013. A fost obligat inculpatul la 1.100 RON cheltuieli judiciare către
stat. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul
nr. 709/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău înregistrat pe rolul
Tribunalului Buzău sub
nr. 105/114/ la 4 ianuarie 2013 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv
inculpatul N.D. pentru comiterea a două infracțiuni de luare de mită prevăzute de
art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000
și o infracțiune de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.
cu referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, fapte penale aflate în concurs
real de infracțiuni conform art. 33 lit. a) C. pen.
Prin același act de sesizare a instanței
a fost trimis în judecată și inculpatul V.F. pentru comiterea infracțiunii de dare
de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 7 alin. (2)
din Legea nr. 78/2000, în privința acestuia cauza fiind disjunsă sub nr. 365/114/2013
cu termen de judecată la data de 12 februarie 2013.
În
esență, s-a reținut în fapt în sarcina inculpatului N.D. că,
în calitatea sa de agent de poliție judiciară în cadrul I.J.J. Buzău - Secția 13
de Poliție Rurală Smeeni, a pretins și primit, într-o singură tranșă, în perioada
aprilie-mai 2012, suma de 2.500 RON de la I.M., cercetat pentru infracțiunea prevăzută
de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 în dosarul pe care îl instrumenta (nr.
280/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele) în scopul de a propune
scoaterea acestuia de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter
administrativ; că a primit în perioada august-septembrie 2012, într-o singură tranșă,
suma de 1.000 de euro de la V.F., cercetat pentru infracțiunea prevăzută de
art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 în dosarul pe care îl instrumenta (nr.
720/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele) în scopul de a propune
neînceperea urmăririi penale a acestuia; că a pretins și primit, în două tranșe
egale, în perioada noiembrie 2011 - martie 2012, suma totală de 1.000 RON de la
I.M., cercetat pentru infracțiunea de furt calificat în Dosarul nr. 749/P/2011 al
Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele, prevalându-se de influența pe care
a lăsat să se creadă că o are asupra unor procurori pentru a-i determina să soluționeze
favorabil respectiva cauză penală în sensul netrimiterii în judecată a făptuitorului.
Analizând întregul material probator administrat
în cauză, respectiv: declarațiile martorului denunțător I.M., declarațiile martorilor
D.A., D.A.R., M.A., C.V., I.I., declarațiile inculpatului N.D., procesele-verbale
de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza ordonanței
din 31 octombrie 2012, emisă de parchet și în baza autorizațiilor Tribunalului Buzău
nr. 0130, 0131, 0132, 0153/2012, procesele-verbale de redare a convorbirilor purtate
in mediul ambiental interceptate și înregistrate în baza ordonanței din 21
noiembrie 2012 emisă de parchet în baza autorizației Tribunalului Buzău nr. 0152/2012,
dosarele penale cu nr. 280/P/2012, 720/P/2012, 286/P/2009, 794/P/2011, 722/P/2012
ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele, procesele-verbale de confruntare
precum și celelalte înscrisuri
atașate la dosar, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
Începând cu anul 2009, inculpatul N.D.
a fost agent la Secția 13 de Poliție Rurală Smeeni, fiind desemnat organ de cercetare
al poliției judiciare. Din septembrie 2012 el a ocupat funcția de șef al Postului
de Poliție al comunei G.S. până la data de 12 decembrie 2012 când a demisionat.
La data de 13 aprilie 2012 I.M. a fost
depistat în comuna G.S. de un echipaj de poliție conducând autoturismul propriu
sub influența băuturilor alcoolice, valorile alcoolemiei fiind de 1,15 și respectiv
1,00 gr/l.
Urmare acestei fapte s-a format dosarul
penal nr. 280/P/2012 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele pentru infracțiunea
prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, făptuitorului I.M. fiindu-i
reținut permisul de conducere.
La scurt timp după ce acest dosar i-a fost
repartizat, inculpatul i-a pretins direct martorului denunțător cu care s-a întâlnit
la terasa unui local din comună, suma de 3.000 RON, negociată în final la 2.500
RON, în schimbul soluționării favorabile a cauzei.
Martorul denunțător a procurat suma de
2.500 RON printr-un împrumut de la nașii săi de cununie, martorii D.A și D.A.R.
- după care a predat-o inculpatului la locuința sa de serviciu din comuna G.S..
Ulterior, inculpatul a înaintat parchetului dosarul penal cu propunere de scoatere
de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ
față de făptuitor, adică martorul denunțător I.M.
În cadrul cercetărilor din dosarul privind
infracțiunea de alcoolemie, in circumstanțierea situației personale inculpatul I.M.
a dorit să achite o amendă cu caracter administrativ aplicată anterior pentru o
faptă de furt calificat și cheltuielile judiciare. Pentru a se asigura că nu va
relata procurorilor, în cursul urmăririi penale, despre suma de bani oferită pentru
rezolvarea favorabilă a dosarului, inculpatul N.D. i-a restituit martorului denunțător,
printr-un intermediar suma de 407 RON ce a fost folosită pentru ștergerea din evidențele
fiscale a debitului respectiv.
La data de 24 august 2012 V.F. a fost surprins
de un echipaj de poliție conducând autoturismul marca D.B. în comuna G.S. în timp
ce se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Urmare acestui fapt s-a înregistrat dosarul
penal nr. 720/P/2012 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele, dosar ce i-a
fost repartizat inculpatului N.D. pentru efectuarea cercetărilor.
Cu prilejul audierii făptuitorului V.F.
care și-a manifestat disponibilitatea de a-i oferi o sumă de bani, neprecizată,
în scopul rezolvării favorabile a dosarului, inculpatul a acceptat propunerea și
i-a cerut suma de 1.000 euro. La scurt timp V.F. a revenit la postul de poliție
și i-a înmânat inculpatului suma pretinsă, după care a întocmit referatul cu
propunerea de neîncepere a urmăririi penale,
din dosar lipsind la acel moment buletinele cu rezultatele prelevării probelor de
sânge. Inculpatul a motivat în referat că făptuitorul nu ar fi condus pe drum public,
ci pe un drum de exploatare agricolă. Ulterior s-a constatat că valorile alcoolemiei
au fost de 1,10 și respectiv 0,95 gr/l. precum și că cei doi țineau legătura telefonic
despre stadiul dosarului.
În
timpul cercetărilor penale I.M. a mai formulat un denunț împotriva
inculpatului, susținând că i-a pretins suma de 1.000 RON în schimbul obținerii unei
soluții favorabile de sancționare cu amendă administrativă într-un alt dosar penal
în care era cercetat pentru infracțiunea de furt calificat.
Astfel, cercetările au fost extinse și
în privința acestei fapte, rezultând că la data de 26 septembrie 2011, I.I. a depus
o plângere penală la Secția 13 de Poliție Rurală Smeeni, reclamând sustragerea de
către persoane necunoscute a cantității de 3.000 kg știuleți de porumb, pe timpul
nopții, de pe un teren ce-i aparținea.
Această plângere i-a fost repartizată inculpatului
N.D. și a făcut obiectul Dosarului nr. 794/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria
Pogoanele. Făptuitorul I.M. a fost suspectat încă de la începutul cercetărilor pentru
comiterea faptei, ulterior stabilindu-se că, împreună cu un văr, I.D., a luat fără
drept de pe terenul folosit de I.I. o cantitate de produse agricole.
La data de 18 noiembrie 2011 inculpatul
N.D. a întocmit rezoluția de începere a urmăririi penale „in rem" față de autori
necunoscuți pentru această infracțiune iar la data de 16 ianuarie 2012, împreună
cu alte dosare aflate inițial în evidența celor cu autori necunoscuți, această cauza
a fost conexată la Dosarul nr. 286/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria
Pogoanele de către un alt ofițer de poliție, P.I., care în urma cercetărilor efectuate,
a dispus începerea urmăririi penale față de mai mulți autori printre care și I.M.
Acest dosar a fost înaintat la parchet
cu propunere de scoatere de sub urmărire penala și de aplicare a unei sancțiuni
cu caracter administrativ față de toți învinuiții.
În
intervalul de timp cuprins între data începerii urmăririi
penale „in rem" și cea a întocmirii referatului cu propunere de scoatere de
sub urmărire penală, inculpatul N.D. i-a pretins lui I.M. suma de 1.000 RON în schimbul
efectuării de intervenții pentru obținerea unei soluții favorabile.
Martorul denunțător I.M. i-a remis inculpatului
N.D., în două tranșe, suma totală de 1.000 RON (din care 500 RON au fost procurați
de la martorul C.V.).
Pe baza acestei stări de fapt tribunalul
a reținut că în drept, faptele inculpatului N.D. - agent de poliție judiciară la
data comiterii faptelor-întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de
luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 7
alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (2 infracțiuni) și ale infracțiunii de trafic de
influență prevăzută de art. 257 alin. (1)
C.
pen. cu referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, comise în condițiile
concursului de infracțiuni, conform art. 33 lit. a) C. pen.
La termenul de judecată din data de 15
ianuarie 2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat
personal că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare
a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate
în faza de urmărire penală pe care și le-a însușit, înțelegând astfel să beneficieze
de dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen.
În aceste circumstanțe, tribunalul a stabilit
răspunderea penală a inculpatului N.D. și l-a condamnat pe acesta la pedepsele de
câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea celor două infracțiuni de luare de mită
comise în perioada aprilie-mai 2012 și respectiv august-septembrie 2012 și la pedeapsa
de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență
comisă în perioada noiembrie 2011 - martie 2012, reținând drept criterii pentru
individualizarea acestor sancțiuni: limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru
aceste infracțiuni, gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite ce rezultă
din natura faptelor de corupție, durata relativ mare de timp în care inculpatul
și-a desfășurat activitatea infracțională, modalitatea de comitere a faptelor și
consecința prejudicierii activității de tragere la răspundere penală a persoanelor
vinovate de încălcarea legii, calitatea polițistului (funcționar public cu statut
special potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului)
cu atribuții de a păstra și restabili el însuși ordinea de drept și situația că
faptele săvârșite sunt de natură să afecteze prestigiul funcționarilor și al organelor
judiciare de anchetă precum și persoana sa în sensul că se află la prima încălcare
a legii penale, este căsătorit și are în întreținere un copil minor.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal,
a exercitat apel inculpatul N.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul a susținut rezumativ că pedeapsa
aplicată spre executare este mult prea aspră în raport cu poziția sa procesuală
și circumstanțele personale care îl caracterizează.
Astfel, a solicitat a se avea în vedere
că și-a însușit întregul probatoriu administrat în faza de urmărire penală, că a
recunoscut și regretă comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, cerând admiterea
recursului, casarea sentinței și pe fond, atât reducerea cuantumului pedepselor
cât și schimbarea modalității de executare a pedepsei rezultante.
Prin decizia penală nr. 48 din 7 martie
2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu
minori și de familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N.D.,
aflat în Arestul I.P.J. Buzău, împotriva sentinței penale nr. 20 din 22 ianuarie
2013, pronunțată de Tribunalul Buzău.
S-a menținut arestarea preventivă a inculpatului
N.D. și s-a computat detenția preventivă de la 11 decembrie 2012, la zi.
A fost obligat apelantul inculpat la plata
sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
În
considerentele acestei decizii s-a reținut că instanța de
fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare
și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul procesului penal,
din care rezultă atât existența faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în
judecată, cât și săvârșirea acestora cu vinovăție, în forma cerută de lege, fiind
valorificate in acest sens, mijloacele de dovadă strânse în cursul urmăririi penale,
solicitatându-se aplicarea procedurii simplificate de judecată.
Deopotrivă, instanța de control judiciar
a apreciat că instanța de fond a analizat în detaliu probele care îl incriminează
pe inculpat, pornind de la convorbirile telefonice, autorizat interceptate și cele
purtate în mediu ambiental până la declarațiile martorilor și care confirmă susținerile
denunțătorului. În aceste circumstanțe, dezlegarea dată de instanța de fond acțiunii
penale prin stabilirea vinovăției inculpatului este legală și susținută de mijloacele
de dovadă administrate în cauză, în condițiile în care inculpatul și-a însușit toate
dovezile strânse împotriva sa, recunoscând faptele astfel cum au fost descrise în
actul de inculpare.
De asemenea instanța de apel a considerat
că gradul de pericol social al faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în
judecată și condamnat de prima instanță, modalitatea în care acesta a desfășurat
activitatea infracțională și perioada de timp în care a acționat cu scopul obținerii
unor sume de bani care nu i se cuveneau, fie prin îndeplinirea necorespunzătoare
sau contrară îndatoririlor sale, a actelor de cercetare penală în cauzele pe care
le instrumenta, fie prin traficarea pretinsei sale influențe asupra organului de
urmărire penală, valoarea sumelor primite, coroborate cu circumstanțele personale
au îndreptățit instanța de fond să aplice acestuia pedepse ce au fost just individualizate
înspre minimul special legal rezultat din aplicarea dispozițiilor art.
320
1
alin. (7) C. proc. pen. ce au fost de
asemenea corect aplicate, neimpunându-se modificarea cuantumului lor. S-a mai apreciat,
totodată, de către Curte că scopurile coercitiv, de reeducare și prevenție prevăzute
de art. 52 C. pen. pot fi atinse numai în condițiile executării sancțiunii penale
prin privare de libertate și că, în egală măsură exemplaritatea și fermitatea pedepsei
care trebuie să producă efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind
la reeducarea sa, cât și asupra opiniei publice prin intensitatea dezaprobării morale
a faptei și făptuitorului, se află în raport de complementaritate cu principiul
proporționalității, astfel încât inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct consecințele
actelor sale antisociale, comise repetat și în disprețul onoarei și demnității ce
trebuie să caracterizeze întreaga conduită a unui polițist dar și să îl determine
ca pe viitor să respecte valorile ocrotite de norma penală, plasându-l în situația
de a reflecta asupra propriei comportări ce a atras consecințe și asupra membrilor
familiei sale și de a se abține de la săvârșirea oricăror altor fapte ce contravin
legii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs
inculpatul N.D.,
care a invocat
cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385
9
pct. 14 C. proc.
pen., privind greșita individualizare a pedepsei, având in vedere că nu i-au fost
reținute circumstanțe atenuante la momentul stabilirii cuantumului pedepsei. Examinând
hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform dispozițiilor
art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție
constată că recursul declarat de recurentul inculpat este nefondat pentru considerentele
ce urmează:
C. proc. pen. al României a fost modificat
prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor
judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010
privind C. proc. pen., lege care a fost publicată în M. OF. nr. 89/12.02.2013.
Potrivit art. 78 din Constituția României,
„Legea se publică în M. Of. al României și intră în vigoare la 3 zile de la data
publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei." Față de împrejurarea
că în cuprinsul Legii nr. 2/2013 nu este prevăzută o dată de intrare în vigoare
a acesteia, rezultă, pe cale de consecință, că aceasta are aplicabilitate de la
data de 16 februarie 2013.
Textul pct. 15 al Art. I al Secțiunii 1
a Capitolului
I
al legii stipulează: „La art.
385
9
alin. (1), pct. 14 - 16 se modifică și vor avea următorul cuprins:
„14. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege."
Prezentul recurs vizează decizia penală
nr. 48 pronunțată Ia 7martie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru
cauze cu minori și de familie, și este promovat de inculpatei N.D. la data de 8
martie 2013 adică după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.
Trebuie remarcat că în speță nu are aplicabilitate
art.
II
din Legea nr. 2/2013: „(1) Dispozițiile
privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen., republicat, cu modificările
și completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a prezentei
legi, rămân aplicabile cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv
celor aflate în termenul de declarare a recursului."
Rezultă, așadar, că, în rigoarea juridică
a textelor legale enunțate, motivele subsumate pct. 14 al art. 385
9
C.
proc. pen., în conținutul anterior datei de 16 februarie 2013, data intrării în
vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel cum au fost învederate oral la termenul de astăzi,
nu mai pot fi supuse analizei Înaltei Curți, ca motiv de casare.
Față de aspectele mai sus relatate, in
temeiul art 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge
ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat N.D. împotriva deciziei penale
nr. 48 pronunțată la 7 martie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru
cauze cu minori și de familie.
Din pedeapsa aplicată inculpatuluirecurent
se va deduce timpul reținerii și arestării preventive de la 11 decembrie 2012 la
12 iunie 2013.
În
temeiul art. 192 alin. (2), C. proc. pen., recurentul inculpat
va fi obligat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din
oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat
de inculpatul N.D. împotriva deciziei penale nr. 48 din 7 martie 2013 a Curții de
Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului
durata reținerii și arestării preventive de la 11 decembrie 2012 la 12 iunie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei
de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON
reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 12 iunie 2013.