ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 691/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 691/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față:

Prin

sentința penală nr. 77 din 7 martie 2012 a Tribunalului Vrancea pronunțată în Dosarul

nr. 1620/91/2011 a fost condamnat inculpatul L.C.D., la pedeapsa de 2 (doi) ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. și ped.

de art. 257 alin. (1) C. pen..

A condamnat pe inculpatul T.G., la pedeapsa

de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență,

prev. și ped. de art. 257 alin. (1) C. pen..

Au fost interzise inculpaților L.C.D. și

T.G. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. în

condițiile art. 71 alin. (2) C. pen..

A fost suspendată condiționat executarea

pedepselor aplicate inculpatului L.C.D. și s-a atras atenția acestuia cu privire

la consecințele săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare de 4 ani

stabilit potrivit art. 82 C. pen. (pedeapsa principală și pedepsele accesorii).

A fost confiscată de la inculpatul T.G.

suma de 300 euro, în temeiul art. 257 alin. (2) raportat la art. 256 alin. (2)

C. pen..

A fost obligat inculpatul la plata sumei

de 900 RON, fiecare, către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul

a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 557/P/2011, a Parchetului de pe lângă

Tribunalul Vrancea au fost trimiși în judecată inculpații T.G. și L.C.D. pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de influență

prev.de

art. 257 alin. (1) C. pen..

În

sarcina inculpaților T.G. și L.C.D. s-a reținut în esență,

că au primit de la C.I. suma de 350 euro, lăsând să se creadă că au influență pe

lângă lucrătorii de poliție, pentru a-i asigura acestuia promovarea la proba practică

a examenului pentru obținerea permisului de conducere.

Analizând actele și lucrările cauzei, precum

și susținerile orale ale părților prin prisma dispozițiilor legale relevante în

cauză, instanța a reținut următoarele:

Inculpatul L.C.D. se cunoștea cu martorul

C.I.; acesta l-a întrebat dacă cunoaște vreo persoană care-i poate facilita promovarea

examenului pentru obținerea permisului de conducere auto.

Inculpatul L.C.D. l-a contactat pe inculpatul

T.G.- unchiul său, care a confirmat că poate interveni la funcționarii de la S.E.I.P.-

examinatori, pentru a-i facilita promovarea examenului martorului C.I., în schimbul

sumei de 300 euro.

Martorul C.I. a fost de acord cu suma solicitată

pe care a remis-o inc. L.C.D. și T.G.; ulterior fiindu-i solicitată suplimentar

suma de 50 euro, procedând în același mod.

Toate acestea rezultă din depozițiile martorilor

C.I. și C.A. coroborate cu depoziția inculpatului L.C.D. la care se adaugă conținutul

convorbirilor înregistrate de organele de urmărire penală.

Apărarea inculpatului T.G. în sensul că

a fost sunat de martorul C.I. în 7 martie 2011 să îi „ceară o carte de circulație

pentru a învăța pentru școala de șoferi „ nu a fost reținută, întrucât nu se coroborează

cu probele administrate în cauză și anume declarațiile inculpatului L.C.D. și este

infirmată de conținutul convorbirilor telefonice înregistrate.

Mai mult, inculpatul T.G. a depus la dosar

copie a coperții cărții în discuție pe care a prezentat-o la termenul din 29

februarie 2012, element care nu schimbă datele cauzei, întrucât respectiva carte

nici nu putea fi folosită de martorul C.I. pentru a învăța în vederea examenului

pentru obținerea permisului de conducere, câtă vreme este editată ținându-se seama

de cadrul normativ fixat de Decizia nr. 328/1966, privind circulația pe drumurile

publice, în prezent abrogat prin O.U.G. nr. 195/2002 la data de 28 decembrie 2002.

În

aceste condiții apărarea inculpatului T.G. este irelevantă.

S-a reținut în fapt că inculpații L.C.D. și T.G. au primit de la martorul C.I. suma

de 350 euro, după ce i-au creat convingerea că pot intervenii pe lângă funcționarii

examinatori în vederea promovării probei practice a examenului pentru obținerea

permisului de conducere auto.

Raportând cele reținute în sarcina inc.

L.C.D. și T.G. la dispozițiile normative

prev.de

art. 257 alin. (1) C. pen., instanța a constatat că sub aspect

obiectiv este realizată acțiunea incriminată sub forma primirii de bani, inculpatul

L.C.D. în mod direct, iar inculpatul T.G. indirect prin intermediul primului inculpat.

În

cauză martorul C.I., cumpărătorul de influență a avut inițiativa,

context în care se realizează obiectiv fapta mcriminată prin aceea că inculpatul

L.C.D. și T.G. au primit suma de 350 euro.

Urmarea imediată este realizată prin crearea

stării de pericol pentru buna desfășurare a activității de serviciu în cadrul S.E.I.P.-

Vrancea.

Prin faptul că martorul C.I. nu a promovat

examenul de conducere, coroborat cu depozițiile inculpatului, a reieșit că aceștia

nu au transferat suma de bani spre vreun funcționar din cadrul S.E.I.P. ceea ce

pune în evidență amăgirea „cumpărătorului de influență" faptă cu relevanță

penală care excede sesizării instanței.

Sub aspect subiectiv cei doi inculpați

L.C.D. și T.G. au acționat cu intenție directă, în sensul art. 19 pct. 1 lit.

a) C. pen., la dosar nefiind dovezi care să releve contrariul.

În

consecință, instanța reținând în cauză comiterea de către

inculpați a faptei ce constituie acuzarea și care realizează elementele constitutive

ale infracțiunii de trafic de influență

prev.de

art. 257 C. pen., a condamnat pe fiecare dintre inculpați.

În

privința inculpatului L.C.D. care a solicitat a i se aplica

procedura

prev.de

art. 320

1

C.

proc. pen., Tribunalul a constatat că acesta nu poate uza de prevederile legale

întrucât cererea sa s-a realizat după începerea cercetării judecătorești. Cercetarea

judecătorească a început la 21 septembrie 2011, iar inculpatul L.C.D. a solicitat

aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. la termenul din 14 decembrie 2012,

astfel că nu mai erau realizate cerințele alin. (1) al art. menționat.

Individualizarea judiciară a pedepselor

aplicate fiecăruia dintre inculpați s-a făcut prin raportare la criteriile

prev.de

art. 72 C. pen.. Astfel în privința inculpatului

L.C.D. instanța a reținut conduita sinceră pe durata procesului, ceea ce a determinat

aplicarea unei pedepse îndreptată spre minimul special

prev.de

art. 257 C. pen..

În

privința inculpatului T.G., s-a reținut, pe lângă gradul de

pericol social concret ridicat al faptei comise, persoana acestuia care a avut o

contribuție determinantă la comiterea infracțiunii.

S-a apreciat că se impune aplicarea unei

pedepse majorate inculpatului T.G. cată vreme contribuția sa a fost mai mare în

comiterea infracțiunii.

Cu privire la inculpatul L.C.D., instanța,

observând vârsta acestuia, poziția din cursul procesului, a considerat că scopul

pedepsei poate fi atins și fără privarea sa de libertate.

Coroborând cele reținute cu faptul că sunt

realizate în privința inculpatului L.C.D. condițiile art. 81 C. pen. în privința

pedepsei aplicată și a persoanei inculpatului, s-a dispus suspendarea condiționată

a executării pedepsei.

Cât privește pe inculpatul T.G. s-a considerat

că scopurile pedepsei

prev.de

art. 52 C. pen. nu pot fi

atinse decât prin privarea de libertate a acestuia.

În

privința sumei de 30 euro folosiți la săvârșirea infracțiunii

s-a propus de procuror aplicarea art. 6 alin. (6) din Legea nr. 78/2000, solicitare

pe care instanța nu a primit-o câtă vreme nu sunt incidente dispozițiile Legii

nr. 78/2000.

Împotriva sentinței penale nr. 77 din 7

martie 2012 a Tribunalului Vrancea a declarat apel T.G., fără a-l motiva în scris

și nici oral în ziua judecății.

Prin decizia penală nr. 181/A din 10 septembrie

2012, Curtea de Apel Galați, a respins ca nefondat apelul declarat.

În

motivare, s-a reținut că vinovăția inculpatului T.G. a fost

corect reținută de către instanța de fond și amplu motivată, rezultând în principal

din coroborarea declarațiilor martorului denunțător C.I. cu declarația martorului

C.A., inculpatului L.C.D., procesele-verbale de redare rezumativă a convorbirilor

telefonice, proces -verbal de constatare a infracțiunii flagrante.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect

individualizată raportat la împrejurările comiterii faptei, cât și la contribuția

fiecărui inculpat, a atitudinii sale nesincere și circumstanțelor sale personale.

Analizând din oficiu sentința penală apelată,

Curtea a apreciat că nu subzistă alte temeiuri de desființare a acesteia.

Împotriva deciziei penale nr. 181/A din

10 septembrie 2012 a declarat recurs inculpatul T.G., invocând cazurile de casare

prevăzute de dispozițiile art. 385

9

punctul 18 și 14 C. proc. pen..

În

motivare, a susținut că instanța a comis o eroare gravă de

fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, întrucât

nu există probe că a săvârșit infracțiunea de trafic de influență, solicitând achitarea

în temeiul dispozițiile art. ll pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. c) C.

proc. pen..

De asemenea, a solicitat reducerea pedepsei

aplicate și schimbarea modalității de executarea prin aplicarea dispozițiilor

art. 81 C. pen. sau 86

1

C. pen., urmând a se avea în vedere circumstanțele

personale favorabile.

Examinând motivele de recurs invocate,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul inculpatului T.G. este

fondat.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului

T.G. pentru fapta săvârșită - trafic de influență, au fost avute în vedere corect

criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă

prevăzute de textul lege (2-10 ani închisoare), natura și gravitatea faptei comise,

infracțiunea în legătură cu serviciul, de natură a perturba normala desfășurare

a activității de serviciu și de a-i știrbi prestigiul, împrejurările comiterii faptei

și circumstanțele personale ale inculpatului.

Fiind stabilită pedeapsa într-un cuantum

orientat spre minimul special prevăzut de lege, s-a avut într-o măsură suficientă

atât datele care circumstanțiază persoana inculpatului (vârsta, antecedentele penale)

cât și pericolul social concret al faptei, pus în evidență de împrejurările și modalitatea

în care a acționat

În

raport cu circumstanțele personale ale inculpatului T.G. -necunoscut

cu antecedente penale, în vârstă de 46 ani, căsătorit, cu afecțiuni medicale, dovedite

cu înscrisurile depuse la dosar - se apreciază că schimbarea modalității de executare

a pedepsei de 3 ani închisoare din detenție în suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei pe durata unui termen de încercare de 8 ani, se justifică în acest caz.

în acest caz, condamnarea, constituie un avertisment pentru inculpat și chiar fără

executarea pedepsei inculpatul T.G. nu va mai săvârși infracțiuni.

Referitor la cazul de casare prevăzut de

dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. - s-a comis o eroare gravă

de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare -

invocat de apărare, nu ne aflăm în ipoteza unei situații de fapt stabilită contrar

probelor dosarului.

În

urma analizării materialului probator administrat, s-a reținut

o corectă situație de fapt, o justă încadrare a faptei inculpatului, constatând

că vinovăția acestuia a fost dovedită și întrunite condițiile legale pentru răspunderea

penală a inculpatului T.G. pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență

prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen..

Acțiunea infracțională a inculpatului a

fost dovedită cu probe certe de vinovăție, în acest sens fiind avute în vedere depozițiile

martorilor C.I., C.A., coroborate cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii

flagrante, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, inclusiv

cu relatările inculpatului L.C.D..

Se reține că la data de 8 februarie 2011,

inculpații T.G. și L.C.D. au pretins și primit de la martorul C.D. suma de 350 euro,

lăsând să se creadă că au influență pe lângă lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului

Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Autovehicule Vrancea

pentru a-l promova la proba practică a examenului pentru obținerea permisului de

conducere.

În

acest sens, martorul C.I. a declarat că inculpatul L.C.D.

i-a pretins 300 de euro, precizându-i că unchiul său -inculpatul T.G. are influență

pe lângă lucrătorii de poliție și îl poate ajuta să promoveze examenul pentru permis

de conducere-proba practică. La 8 februarie 2011, fratele său C.A. s-a întâlnit

cu inculpatul L.C.D. și i-a dat suma pretinsă de 300 euro. întrucât martorul nu

a promovat examenul, s-a întâlnit cu cei doi inculpați, inculpatul T.G. solicitându-i

în plus 50 euro pentru a-l ajuta să promoveze proba practică la următorul examen

de conducere.

La data de 15 martie 2011, C.I. i-a remis

suma de 50 euro inculpatului L.C.D., pretinsă de inculpatul T.G., fiind depistat

de organele de urmărire penală, conform procesului-verbal de constatare a infracțiunii

flagrante.

Inculpatul L.C.D. a confirmat susținerile

martorului C.I. și a precizat că suma de 300 euro i-a remis-o inculpatului T.G.,

iar la cererea acestuia i-a solicitat în plus denunțătorului 50 euro pentru ca inculpatul

T.G. să intervină pe lângă polițiști pentru promovarea examenului de conducere.

De asemenea, martorul C.A. a atestat că

a dat 300 euro inculpatului L.C.D., acesta precizându-i că banii vor fi remiși inculpatului

T.G..

Infracțiunea de trafic de influență constă

în primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni,

de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către

o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui

funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile

sale de serviciu.

În

speță, inculpatul T.G., prin intermediul inculpatului L.C.D.

a pretins și primit suma de 350 euro lăsând să se creadă că are influență asupra

lucrătorilor de poliție pentru a-i determina să-l promoveze pe martorul C.I. la

proba practică a examenului pentru obținerea permisului de conducere.

Depozițiile martorilor C.I., C.A. constante

în proces se coroborează cu cele ale inculpatului L.C.D. (expuse anterior) și înregistrările

convorbirilor telefonice purtate între inculpat și denunțător și constituie probe

ce infirmă apărarea inculpatului T.G. ce a negat implicarea sa în acțiunea infracțională.

Concluzionând, a fost dovedită vinovăția

inculpatului T.G., ce a acționat cu intenție directă, în sensul dispozițiilor

art. 19 punctul 1 lit. a) C. pen., a prevăzut rezultatul faptei sale urmărind producerea

lui prin săvârșirea acelei fapte.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție va admite recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva deciziei

penale nr. 181/A din 10 septembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori. Va casa decizia penală atacată și sentința penală nr. 77

din 7 martie 2012 a Tribunalului Vrancea, secția penală, în parte, numai sub aspectul

modalității de executare.

În

temeiul art. 86

1

C. pen. va dispune suspendarea

sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen

de încercare de 8 ani, care se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei

hotărâri.

În

baza art. 863 C. pen., va obliga condamnatul să respecte,

pe durata termenului de încercare, următoarele măsuri de supraveghere:

-să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul

de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea;

-să anunțe în prealabil orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum

și întoarcerea;

-să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

-să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele acestuia de existentă.

În

baza art. 359 C. proc. pen., va atrage atenția condamnatului

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării executării

pedepsei sub supraveghere.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei închisorii, va suspenda și executarea pedepsei

accesorii.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor

atacate.

În

baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare

vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

T.G. împotriva deciziei penale nr. 181/A din 10 septembrie 2012 a Curții de Apel

Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală atacată și sentința

penală nr. 77 din 7 martie 2012 a Tribunalului Vrancea, secția penală, în parte,

numai sub aspectul modalității de executare a pedepsei.

În

temeiul art. 86

1

C. pen. dispune suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de

încercare de 8 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei

hotărâri.

În

baza art. 86

3

C. pen., obligă condamnatul să respecte,

pe durata termenului de încercare, următoarele măsuri de supraveghere:

-să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul

de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea;

-să anunțe în prealabil orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum

și întoarcerea;

-să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă; -să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele

acestuia de existentă;

În

baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenția condamnatului

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării executării

pedepsei sub supraveghere.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepsei

accesorii.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor

atacate. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina

starului, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26

februarie 2013.