ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2960/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 97/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 2923/97/2012, a fost condamnat inculpatul P.V.T. la 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 31/2011 a Judecătoriei Petroșani și s-a dispus să fie executată alături de pedeapsa din prezenta cauză, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 21 martie 2012 până la 02 mai 2012. în baza art. 6 1 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.V.T. a sumei de 6.300 lei, fiind obligat inculpatul la plata către stat a acestei sume. În baza art. 356 C. proc. pen. rap. la art. 2 din Legea nr. 78/2000, s-a menținut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor de orice natură și oriunde s-ar afla care aparțin inculpatului P.V.T., instituit până la concurența sumei de 6.300 lei prin ordonanța din data de 23 martie 2012 dată în Dosarul nr. 213/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: La data de 15 martie 2012 a fost înregistrat la Serviciul Județean Anticorupție Hunedoara denunțul numitului C.G. din comuna Banița, sat Merișor, împotriva inculpatului P.V.T., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență. În cuprinsul denunțului se reclama faptul că, în luna ianuarie 2012, denunțătorul s-a întâlnit cu inculpatul P.V.T. la un bar, unde denunțătorul i-a povestit că, în anul 2009, i-a fost anulat permisul de conducere, iar inculpatul i-a solicitat acestuia suma de 1.000 euro pentru a-i da unei persoane pe nume „O." de la „permise auto din Deva" pentru a-i restitui permisul de conducere denunțătorului.

Denunțătorul a declarat că, în perioada ianuarie - februarie, i-a dat inculpatului suma de 4.300 lei pentru ca acesta să-i dea angajatului susmenționat al Serviciului public Regim permise auto din Deva, în scopul de a-i restitui permisul de conducere categoria B care îi fusese anulat anterior. De asemenea, denunțătorul a reclamat și faptul că, în aceeași perioadă, inculpatul P.V.T. i-a mai solicitat o sumă de bani, pentru a interveni la o angajată a A.P.I.A. Timișoara cu numele de „A.", pentru a „rezolva" obținerea unor fonduri nerambursabile în sumă de 48.000 lei, iar denunțătorul i-a dat, în acest scop, suma de 2.000 lei. În baza autorizațiilor nr. 53 și 54/2012, emise de către Tribunalul Hunedoara, s-a procedat la interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice, precum și a interceptării în mediu ambiental a întâlnirilor dintre denunțător și inculpat.

Astfel, în data de 19 martie 2012, între orele 11,05 - 11,25, între denunțător și inculpat a avut loc o convorbire telefonică în cursul căreia denunțătorul C.G. îl întreba pe inculpat „S-a dus la A.? Bă da rezolvă la A.P.I.A.? sau ", inculpatul răspunzând: „Rezolvăm". în cursul aceleiași convorbiri telefonice, denunțătorul îl întreabă pe inculpat: „Permisul cănd l-am putea lua, bă?", inculpatul răspunzând „Astăzi ți-l iei" și „Mergem la Deva și ai pe el B-ul, C-ul, E-ul și atestat". De asemenea, cu acea ocazie, denunțătorul C.G. l-a întrebat pe inculpat: „Tu ai calculat câți bani ți-am dat și câți trebuie să-ți mai dau?", inculpatul răspunzând: "Da", că „îi scris" și că „trebuia să-mi dai atunci 1.000 euro și mi-ai dat 30 de milioane și mi-ai mai dat 800 de mii". În cursul aceleiași convorbiri telefonice, denunțătorul i-a spus inculpatului că i-a dat 63 de milioane lei (4.300 lei pentru permisul de conducere și 2.000 lei pentru intervenția la A.P.I.A.

Timișoara n.n.) 3 la care inculpatul i-a spus acestuia că „totul este scris în carnețel" și că „ eu scriu tot să nu uit". Tot din convorbirile purtate între cei doi cu acea ocazie a rezultat faptul că inculpatul era foarte preocupat de faptul că la Curtea de Apel Alba Iulia se judeca un apel al acestuia împotriva unei sentințe penale a Tribunalului Hunedoara, prin care inculpatul fusese condamnat într-un alt dosar penal, la 5 ani cu executare, pentru o altă infracțiune de trafic de influență și că acesta se pregătea să fugă în Olanda pentru a nu fi arestat. În baza autorizației nr. 54/2012 emisă de Tribunalul Hunedoara, s-a procedat la interceptarea discuțiilor purtate în medul ambiental de către inculpat și denunțător.

Astfel, în data de 21 martie 2012 în intervalul orar 10,49 -10,5i, s-au purtat următoarele discuții între cei doi: P.V.T.: - G. tu 44 mi-ai dat mie nu 43! C.G.: - 44. Și așa-i bine.(neinteligibil). ai hârtia? P.V.T.: - Am scos-o eu, că n-am lăsat agenda aia aicea! M-am gândit că poate se uită acela, știi? C.G.: - Da, da. P.V.T.: - Deci 44 mi-ai dat din 63.750! C.G.: - Așa! Da! P.V.T.: - Îs ăia 1.500 de euro! C.G.: - Așa și pentru A.? P.V.T.: - Mai era 19.750 cu aia de la spital. C.G.: - Cu analize. P.V.T.: - Testa 1 psihologic și taxa de permis. C.G.: - Bun și la A.? P.V.T.: - Și la A. o fost așa: 12 cu 8 . înțelegi? Din 12 mi-ai adus atunci 8 milioane în parcare C.G.: - Da, da, da! P.V.T.: - Am pus eu 4. Din 8 milioane mi-ai adus 5, am pus eu 3. C.G.: Da.

P.V.T.: -. și mi-ai mai dat 5 milioane! C.G.: - Da, așa-i. P.V.T.: - Ăă, cinci sute de mii. C.G.: - Da, cinci sute, cinci sute de mii. P.V.T.: - Cinci sute de mii. Și aicea mai ai opt sute de mii! care mi i-ai dat atunci, știi? C.G.: - Ultima dată. (neinteligibil). Da, mă, stai liniștit. P.V.T. - Deci, 19 milioane ar veni. 18 milioane nouăsute cincizeci! îi tăiem ăștia! C.G.: - Ahă. P.V.T.: - Știi că eu am scos exact de pe aia, că n-am lăsat-o în . mea în mașină, că se uitau ăștia! C.G.: - Să vadă ăștia. Da normal. în aceeași ordine de idei, în data de 19 martie 2012, la ora 1257, inculpatul P.V.T.

l-a contactat telefonic pe denunțătorul C.G., solicitându-i acestuia să-i mai dea „cincimilioanecincisutelei" pentru „că-i trebuie în jumătate de oră". În urma acestui fapt, denunțătorul a luat legătura cu organele de urmărire penală, care au pus la dispoziția acestuia suma de 500 lei provenind din fondul special pentru probarea infracțiunilor de corupție, constituit la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Suma de 500 lei formată din bancnote de câte o sută lei a fost predată denunțătorului C.G., în data de 21 martie 2012, pentru a fi înmânată inculpatului. În aceeași dată, pretinzând că trebuie să scoată un C.A.R. din Hațeg, deoarece nu are bani, denunțătorul și inculpatul P.V.T.

s-au deplasat, cu autoturismul (proprietatea inculpatului), în orașul Hațeg, județul Hunedoara, unde denunțătorul i-a înmânat, în autoturismul respectiv, suma de 500 lei inculpatului, fiind imediat surprins în flagrant de către organele de urmărire penală. Astfel, conform procesului verbal încheiat la data de 21 martie 2012, cu ocazia percheziției autoturismului (cu care veniseră din Petroșani denunțătorul și inculpatul), în parasolarul de la șofer a fost găsită suma de 500 lei, în bancnote de 100 lei, având seriile bancnotelor care, anterior, fuseseră predate denunțătorului de către organele de urmărire penală. Cu acea ocazie, inculpatul P.V.T. a recunoscut că suma respectivă de bani îi fusese dată cu puțin timp în urmă, de către denunțător.

În urma percheziției portbagajului autoturismului respectiv, au fost identificate și depuse la dosarul cauzei și dosare cuprinzând diferite formulare destinate obținerii permiselor de conducere ale următoarelor persoane: C.G. (denunțătorul), S.P.I., C.S., precum și 3 fișe (formulare) ștampilate în alb cu numele de A.K. și S.C. De asemenea, a fost identificată o agendă cuprinzând evidențele unor sume de bani și numere de telefon ale unor persoane, precum și diferite foi de vărsământ către unități bancare. Denunțătorul C.G. a înregistrat, personal, convorbirile purtate cu inculpatul P.V.T. pe perioada 2 martie 2012-15 martie 2012, punându-le la dispoziția organelor de cercetare penală. Potrivit procesului verbal de transcriere a acestor convorbiri, în perioada susmenționată, au fost purtate între cei doi un număr de 32 de convorbiri telefonice care au legătură cu obiectul prezentului dosar.

Conform declarației martorei C.E., aceasta cunoștea faptul că fiul ei, C.G., i-a dat mai multe sume de bani inculpatului P.V.T. pentru a interveni la unele persoane de la „Permise auto" în scopul obținerii permisului de conducere. De asemenea, martora cunoștea faptul că fiul ei i-a dat suma de 2.000 lei aceluiași inculpat pentru a interveni la o persoană din cadrul A.P.I.A. Timișoara, în vederea obținerii unor fonduri europene destinate unei „culturi de căpșuni". în acest sens, martora a declarat că, de mai multe ori, a scos bani de la bancă și-a dat fiului ei. La rândul său, martorul R.M.N. a declarat că C.G. i-a solicitat, în luna februarie 2012, suma de 250 euro, pentru a-i da unei persoane care îi promisese că-i „rezolvă" problema pe care o avea cu obținerea permisului de conducere și că martorul i-a dat susnumitului suma de bani susmenționată.

Fiind audiat cu privire la cele expuse mai sus în faza de urmărire penală, inculpatul P.V.T. a declarat că recunoaște faptele, că a primit sumele de bani susmenționate în scopul de a interveni la S.P.C.R.P.A. Deva pentru obținerea permisului lui C.G., precum și la A.P.I.A. Timișoara pentru obținerea unor fonduri europene, dar că persoanele cu numele de „O." și „A." sunt inventate, neexistând în realitate. De asemenea, inculpatul a recunoscut că suma de 500 lei primită e la C.G. în data de 21 martie 2012 și descoperită în autoturismul inculpatului reprezintă ultima tranșă din suma solicitată denunțătorului. Inculpatul a recunoscut și a regretat faptele. În declarația dată în instanță a recunoscut faptele și încadrarea juridică din actul de acuzare și a solicitat să îi fie aplicate prevederile art. 320 1 C. proc.

pen., care reglementează procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției, procedură care presupune că judecata are loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În drept, s-a reținut că faptele inculpatului P.V.T. care, în perioada ianuarie - martie 2012, a pretins și primit suma de 4.300 lei de la numitul C.G., promițându-i acestuia că, prin relațiile pe care le are cu persoana „O." de la S.P.C.R.P.A. Deva, îi va facilita obținerea, fără examen, a permisului de conducere, care fusese anterior anulat și care, în aceeași perioadă, i-a promis lui C.G. că-i va facilita, prin intermediul persoanei numită „A." de la A.P.I.A. Timișoara, obținerea unor fonduri europene în sumă de 48.000 lei, pentru care a pretins și primit de la susnumit suma de 2.000 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen.

rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Pentru considerentele expuse, constatându-se că există probe de vinovăție, inculpatul P.V.T. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. La individualizarea pedepsei, având în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., împrejurărarea că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, gravitatea acesteia, suma relativ mare pretinsă de inculpat, atitudinea inculpatului de perseverare în săvârșirea de fapte antisociale, faptul că are antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru infracțiuni de înșelăciune și trafic de influență, s-a apreciat că o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare este necesară și suficientă pentru reeducarea inculpatului.

S-a avut în vedere că inculpatul a fost condamnat la 6 luni închisoare cu suspendare, pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, prin sentința penală nr. 381/2011 a Judecătoriei Petroșani, definitivă prin decizia penală nr. 20 din 3 decembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia. De asemenea, inculpatul a mai fost condamnat la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, prin sentința penală nr. 148 din 09 august 2011 a Tribunalului Hunedoara pronunțată în Dosarul nr. 7250/97/2010, sentință nedefinitivă, aflată în apel pe rolul Curții de Apel Alba Iulia.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 31/2011 a Judecătoriei Petroșani și s-a dispus să fie executată alături de pedeapsa din prezenta cauză, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare. Pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a o ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat) pe durata și în condițiile art. 71 C. pen. Inculpatul P.V.T. a fost arestat preventiv în temeiul art. 148 lit. a), c) și f) C. proc.

pen., prin încheierea penală nr. 78 din 22 martie 2012 a Tribunalului Hunedoara, pentru 29 de zile, începând cu data de 22 martie 2012 și până la data de 19 aprilie 2012, pentru infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Arestarea preventivă a inculpatului a fost menținută în temeiul art. 160 și art. 300 1 C. proc. pen. prin încheierea penală din data de 12 aprilie 2012. În baza art. 350 C. proc. pen., ca urmare a condamnării, s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada de timp executată de inculpat în stare de reținere și arest preventiv, de la data de 21 martie 2012 până la data de 02 mai 2012. S-a reținut că, potrivit art. 257 alin. (2) C. pen.

rap. la art. 256 alin. (2) C. pen., în cazul infracțiunii de trafic de influență, banii, valorile sau orice alte bunuri se confiscă, iar conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000, infracțiunea de trafic de influență prevăzută la art. 257 C. pen. se pedepsește potrivit acelor texte de lege. În baza art. 6 1 alin. (4) din Legea nr. 78/2000, prin rechizitoriu s-a solicitat restituirea de către inculpatul P.V.T. a sumelor primite, cerere care nu a mai fost reiterată cu prilejul judecării fondului cauzei. Cu ocazia dezbaterilor finale, reprezentantul parchetului a solicitat confiscarea sumelor pe care inculpatul le-a pretins și primit.

S-a reținut că, potrivit art. 6 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani, iar art. 6 1 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 prevede că făptuitorul nu se pedepsește dacă denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea faptă. Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunii prevăzute la alin. (1) se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Conform dispozițiilor art. 6 1 alin. (4) din Legea nr. 78/2000, banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazul prevăzut la alin. (2). În cauză, s-a reținut că numitul C.G. nu poate beneficia de restituirea sumelor remise inculpatului întrucât nu a denunțat faptele decât după ce acestea au fost comise și pentru a fi obținute probele necesare tragerii la răspundere penală a inculpatului și ca urmare a nemulțumirii că nu a obținut rezultatul scontat prin săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 6/1 din Legea nr. 78/2000, reținută în sarcina sa. De asemenea, s-a reținut că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rechizitoriu cu privire la C.G.

în temeiul art. 10 lit. i) 1 C. pen., pentru infracțiunea de cumpărare de influență prev. de art. 6 1 din Legea nr. 78/2000, nu se bucură de autoritate de lucru judecat și nu poate avea ca și conscintă, în mod automat, fără o analiză a circumstanțelor cauzei, restituirea sumelor remise inculpatului. S-a considerat că numitul C.G. nu poate beneficia de restituirea sumelor, demersul său de a sesiza faptele neavând motivația onestă care ar putea atrage aplicabilitatea art. 6 1 alin. (4) din Legea nr. 78/2000. În vederea aducerii la îndeplinire a măsurii confiscării, s-a menținut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor de orice natură și oriunde s-ar afla care aparțin inculpatului P.V.T., instituit până la concurența sumei de 6300 lei prin ordonanța din data de 23 martie 2012 dată în Dosarul nr. 213/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara.

Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul P.V.T.. Apelurile au fost declarate în termen. În motivarea apelului, parchetul a criticat hotărârea atacată sub aspectul laturii penale, privind nepronunțarea asupra menținerii sechestrului asigurător și greșita individualizare judiciară a pedepselor, susținând că prin încheierea de îndreptare a omisiunii vădite nu se poate instanța pronunța asupra menținerii măsurii asigurătorii, iar pedeapsa aplicată este mică având în vedere persoana inculpatului, care a săvârșit anterior mai multe fapte penale. În motivarea apelului, inculpatul a criticat hotărârea atacată în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, solicitând reducerea acesteia, dându-se o mai mare eficientă dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc.

pen. Prin Decizia penală nr. 73/ A din 7 iunie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 97/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 2923/97/2012. A desființat sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale, privind nepronunțarea asupra sechestrului asigurător și, procedând la o nouă judecată în aceste limite, a menținut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului P.V.T., instituită prin Ordonanța din 23 martie 2012, dată de procuror în Dosarul nr. 213/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, până la concurența sumei de 6.300 lei. A menținut celelalte dispoziții din sentința penală atacată.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.V.T. împotriva sentinței penale nr. 97/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 2923/97/2012. În temeiul art. 350 1 C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. A computat din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și al arestării preventive de la 21 martie 2012 la 07 iunie 2012. A obligat pe inculpatul apelant să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției. Examinând hotărârea atacată prin prisma cererilor și temeiurilor invocate de apelanți și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit caracterului devolutiv integral al apelului, prevăzut de art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., instanța de prim control judiciar a apreciat că apelul parchetului este parțial fondat, iar apelul inculpatului este nefondat. S-a reținut că prima instanță a soluționat cauza potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., judecata având loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care inculpatul și le-a însușit, constatând că faptele inculpatului sunt stabilite, întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunii de care a fost acuzat, sunt săvârșite cu vinovăție și sunt date suficiente cu privire la persoana sa pentru a aplica o pedeapsă. S-a apreciat că tribunalul a reținut corect starea de fapt, din care rezultă că, în perioada ianuarie-martie 2012, inculpatul a pretins și primit suma de 4.300 lei de la numitul C.G., promițându-i acestuia că-i va facilita obținerea, fără examen, a permisului de conducere, care a fost anulat anterior și, în aceeași perioadă, i-a promis lui C.G.

că-i va facilita obținerea unor fonduri europene în sumă de 48.000 lei, pentru care a pretins și primit suma de 2.000 lei. S-a constatat că, raportat la starea de fapt, prima instanță a făcut o justă încadrare juridică a faptelor, potrivit art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., precum și o judicioasă individualizare a pedepsei, aplicându-i inculpatului o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, prin revocarea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 31/2011 a Judecătoriei Petroșani. În condițiile în care inculpatului i s-a stabilit o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție, iar limitele pedepsei ca urmare aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. sunt între 1 an și 4 luni și 6 ani și 8 luni închisoare, instanța de apel a apreciat, ținând seama de persoana inculpatului și de rezultatul acțiunilor sale, că pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare este bine proporționalizată, fiind de natură a asigura realizarea, scopului și îndeplinirea funcțiilor pedepsei, neimpunându-se majorarea sau reducerea acesteia. S-a constatat, însă, că prima instanță nu a dat eficiență dispozițiilor art. 343 alin. (3) C. proc. pen., care prevăd că instanța deliberează și asupra măsurilor asigurătorii, iar pronunțarea ulterioară printr-o încheiere de înlăturare a omisiunii vădite nu este justificată, deoarece examinarea și deliberarea asupra măsurilor asigurătorii fac parte din obiectul deliberării, acest motiv de apel al parchetului fiind fondat.

Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și inculpatul P.V.T. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea, în parte, a hotărârii atacate și, în rejudecare, restituirea sumei de 6.300 lei denunțătorului, potrivit dispozițiilor art. 6 1 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 și, de asemenea, majorarea pedepsei aplicate inculpatului și aplicarea pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Criticile au fost circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 172 și 14 C. proc. pen. Recurentul intimat inculpat P.V.T., în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., a solicitat admiterea recursului și diminuarea cuantumului pedepsei, în raport de împrejurarea că a recunoscut și regretă fapta comisă și are o situație familială precară. Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că numai calea de atac promovată de parchet este fondată, recursul inculpatului nefiind întemeiat, pentru considerentele care urmează. Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care a fost condamnat în prezenta cauză, inculpatul recunoscând, de altfel, comiterea faptelor, beneficiind de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că, în speță, s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Înalta Curte reține că, în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului de instanța de fond și menținută de instanța de apel, a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii, precum și circumstanțelor personale ale inculpatului. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului - care, în realitate, urmează să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, prin revocarea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 31/2011 a Judecătoriei Petroșani -, apare ca fiind temeinică și legală, aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte, context în care nu poate fi primită nici solicitarea parchetului de majorare a cuantumului pedepsei, dar nici cea a inculpatului, în sensul diminuării acestuia.

Totodată, Înalta Curte apreciază ca fiind neîntemeiate și criticile formulate de parchet referitoare la greșita neaplicare a pedepsei complementare. Astfel, dispozițiile art. 64 C. pen. conțin o enumerare a drepturilor a căror exercitare poate fi interzisă cu titlu de pedeapsă complementară, aplicată și executată în condițiile prevăzute de art. 65 și 66 C. pen. Potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (1) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

Pentru ca pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi să poată fî aplicată, textul enunțat anterior prevede necesitatea îndeplinirii următoarelor condiții: a) făptuitorul să fi fost condamnat la o pedeapsă principală cu închisoarea și nu cu amenda; b) interzicerea unor drepturi să fie prevăzută ca pedeapsă complementară la infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, situație în care instanța trebuie să o aplice în mod obligatoriu; c) dacă interzicerea unor drepturi nu este prevăzută ca pedeapsă complementară în norma de incriminare, instanța va aprecia, facultativ, dacă se impune sau nu aplicarea pedepsei complementare; d) chiar dacă interzicerea unor drepturi, ca pedeapsă complementară, este prevăzută în textul special cu caracter obligatoriu, ea nu poate fi aplicată decât dacă cuantumul pedepsei principale aplicate este de cel puțin doi ani.

În cauza dedusă judecății, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., însă norma de incriminare nu prevede în acest caz aplicarea, alături de pedeapsa principală, și a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi. Pe de altă parte, Înalta Curte, în acord cu instanțele anterioare, apreciază că o astfel de pedeapsă nu este necesară, raportat la natura și gravitatea infracțiunii, la împrejurările concrete ale cauzei și la persoana inculpatului. În ceea ce privește, însă, critica formulată de parchet, în sensul că în mod greșit s-a dispus confiscarea sumei de 6.300 lei, în loc să se dispună restituirea acestei sume către denunțător, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată.

În acest sens, se reține că, potrivit art. 6 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani, iar art. 6/1 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 prevede că făptuitorul nu se pedepsește dacă denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea faptă. Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunii prevăzute la alin. (1) se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

În speță, infracțiunea prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, săvârșită de inculpat, a fost denunțată autorităților de către numitul C.G. mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea faptă, față de denunțător dispunându-se neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În acest context, în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000, potrivit cărora banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazul prevăzut la alin. (2), în mod greșit dispunându-se confiscarea sumei de 6300 lei. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., se va admite recursul declarat de parchet, se vor casa, în parte, hotărârile pronunțate de instanța de fond și de cea de apel, numai în ceea ce privește greșita confiscare a sumei de 6.300 lei și, în rejudecare, se vor înlătura din dispozitivul sentinței recurate prevederile art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000, se va dispune restituirea sumei de 6300 lei către denunțătorul C.G. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor. Totodată, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul P.V.T. va fi respins ca nefondat. În temeiul art. 385 17 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc.

pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive de la 21 martie 2012 la 24 septembrie 2012. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul intimat inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva Deciziei penale nr. 73/ A din 7 iunie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Casează, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 97 din 2 mai 2012 a Tribunalului Hunedoara, numai în ceea ce privește greșita confiscare a sumei de 6.300 lei și, în rejudecare: Înlătură din dispozitivul sentinței recurate prevederile art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000, dispune restituirea sumei de 6.300 lei către denunțătorul C.G. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V.T.

împotriva aceleiași decizii. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 21 martie 2012 la 24 septembrie 2012. Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2012.